[dropcap]A[/dropcap]sistam in prezent la o revolutie a microafacerilor, un mod de a-ti construi o viata prospera printr-un business profitabil condus de obicei de o singura persoana cu un capital foarte redus.
Fie ca vorbim despre antreprenori sau despre simpli angajati, fiecare dintre noi avem un profil de intreprinzator. Antreprenorul roman a crescut in ultimii ani, s-a maturizat alaturi de alti intreprinzatori, astfel incat au aparut tot mai multe noi exemple de succes.
Daca pana acum patru-cinci ani erau scosi doi-trei oameni in fata tot timpul, intre timp au mai aparut noi oameni care activeaza in companiile lor si pe pietele internationale. Cu cat mai multi, cu atat mai bine! Au aparut evenimente si oportunitati de networking. In acelasi timp, se contureaza mai multe profiluri ale antreprenorului roman. Am identificat sapte tipuri antreprenoriale care nu se exclud si in care va puteti regasi acum sau in viitoarele actiuni pe cont propriu.
Visatorul. Este intreprinzatorul care stie ce vrea inca de la inceput, mai exact stie ce il motiveaza inainte sa lanseze un proiect pe cont propriu. Viseaza la lucruri concrete si palpabile. In urma cu doua decenii ani, cand a lansat Gecad Net, compania care a pus bazele actualului grup Gecad, Radu Georgescu visa la o vila cu piscina, precum vazuse in serialul Dallas. De-a lungul anilor a fost implicat in mai multe tranzactii in IT, prima a fost vanzarea in 2003 a tehnologiei RAV Antivirus catre Bill Gates, iar in ultimul timp este tot mai prezent in proiecte de antreprenoriat. “Visatorul” isi gaseste mai usor propriul drum in viata si identifica singur raspunsul la aceasta intrebare. Pentru unii “visatori”, poate fi mai bine sa continue businessul parintilor, pentru altii sa inceapa o afacere noua. Nu o sa vezi niciodata un visator care sa primeasca de-a gata banii pentru propriul business, o masina sau o casa, ci vor construi viata lor asa cum si alti antreprenori de succes si-au creat-o pe a lor si asa vor fi mult mai satisfacuti de ceea ce obtin ei.
Independentul. Antreprenorul autonom 100% este cel care crede ca majoritatea planurilor de afaceri nu valoreaza nici cat Excel-ul in care sunt scrise. Acesta considera planul de business o colectie de vorbe goale si apreciaza ca spatele unui servetel este suficient pentru a descrie strategia businessului propriu. “Independentul” manifesta continuu o mentalitate antreprenoriala, nu una de angajat. Daca nu ati ajuns inca la modul antreprenorial de gandire, o puteti face in timp ce veti pregati propriul plan de business. Doar ca “independentul”, adica cel care isi asuma statutul de sef si de coloana vertebrala a afacerii, detesta predictibilitatea si pregatirea fiecarui pas in parte, preferand mereu spatele unui un servetel in fata unor tabele in Excel.
Antreprenorul pro-esec. El incurajeaza greseala ca optiune, este optimist, adica face parte din cei 50% dintre antreprenori care sunt de parere ca societatea si cultura romaneasca este incurajatoare pentru ei, insa nu se gaseste in grupul celor care spun ca esecul este perceput ca o oportunitate de invatare (12%). Acest tip de antreprenor considera, potrivit Ernst&Young, ca esecul nu este un obstacol pentru viitoarele proiecte de afaceri si nici macar un indicator al lipsei competentelor. Mai mult, percepe antreprenoriatul prin raportarea la orice pericol posibil, argumentul esential fiind ca antreprenoriatul nu-i pentru oricine, astfel incat este impus sa va intelegeti bine aversiunea la risc chiar inainte de a incepe sa sperati ca va puteti arunca in afaceri. Antreprenorul pro-esec a invatat sa accepte insuccesul, l-a luat ca atare, ca ceva natural si firesc. A inteles pe propria piele ca inovatia ia nastere mai ales in organizatiile care isi asuma riscuri dupa ce si-a rafinat calitatea de a merge mai departe.
Antreprenorul din Generatia Net. Principala caracteristica a generatiei de fata, formata din tinerii care nu au mai mult de 30 de ani, este faptul ca ea e prima care a crescut digital. Scufundat in biti, acest tip de antreprenor percepe digitalul ca parte integranta a mediului sau natural. Asa cum reiese dintr-o cercetare publicata in cartea “Generatia Net”, intreprinzatorii digitali sunt mai inteligenti, mai rapizi si mai tolerant cu diversitatea decat predecesorii lor. In acelasi timp, sunt foarte preocupati de dreptate si de problemele cu care se confrunta societatea din care fac parte. Acesti tineri incep sa transforme toate institutiile vietii moderne. De la locul de munca la piata, de la politica la educatie si pana la familie, unitatea de baza a oricarei societati, ei “inlocuiesc o cultura a controlului cu o cultura a performantei”. Si Romania are reprezentanti ai acestui tip de antreprenori (Vladimir Oane, uberVU sau Emi Gal, Brainient): sunt tineri, au idei si au ales Internetul ca tribuna pentru a le face cunoscute. Intocmesc cu constiinciozitate planuri de afaceri, le pun in aplicare si le dezvolta in asteptarea profitului. In ultimii ani, “noul val” din Internetul romanesc a devenit tot mai galagios.
Familistul. Inainte de toate, antreprenorii cred in familiile lor. Chiar daca unele se destrama, familiile antreprenorilor formeaza una din temeliile succesului profesional. Mai ales in faza de inceput a afacerii, membrii familiei sunt cei mai apropiati suporteri ai unui antreprenor. Indreptarea catre cei apropiati a facut sa creeze multe business-uri de familie, inclusiv in Romania. Le cunoastem cu totii, sunt sute de afaceri de familie de succes, printre care se remarca Dedeman, Medlife sau FanCourier. Acestea au reusit sa aiba succes si in conditii vitrege, deoarece au o alta strategie fata de marile corporatii. Insa, avem si povesti cu oameni care isi incep singuri microafacerile, fara investitii, fara angajati, dar cu o idee bine definita despre ceea ce fac. Sa luam exemplul lui Carmen Pisica, care la 30 de ani a pariat, alaturi de sotul sau, pe o afacere in care piata de desfacere este destul de greu de castigat: o ferma de prepelite. Inainte de a investi intr-o ferma de prepelite Carmen Pisica lucra ca agent de vanzari, in timp ce sotul sau era angajat la un service auto din Braila. Au inceput sa creasca prepelite in urma cu trei ani din dorinta de a avea un venit suplimentar. Afacerea a inceput cu 70 de oua, puse la incubat, ulterior achizitionand in doua transe cate 500 de pui de o saptamana, din care la maturitate nu au mai ajuns decat 400 de femele. Investitia initiala a fost de aproximativ 1.000 de euro, suma alocata construirii unor maternitati de crestere, custi si rastele.
Carieristul cu vocatie. Acest antreprenor conduce o companie antreprenoriala de tip vocatie, construita in jurul unei pasiuni si prin aceasta companie intreprinzatorul a gasit un mod de a-si finanta si trai preocuparile placute. Cuvantul cheie nu e cresterea, nu e profitul ci e bucuria. Desigur ca nu se impotriveste nimeni cresterii sau profitului dar nu pentru asta a fost deschisa firma. Potrivit trainerului Octavian Pantis, specialist in time-management, compania construita pe anumite aptitudini poate evolua in timp in trei directii, iar una dintre ele este compania de tip cariera, daca exista o nevoie reala pentru serviciile companiei respective si daca antreprenorul preda fraiele in mainile unor manageri ambitiosi. Cele mai multe companii multinationale au fost, la origini, companii de tip vocatie, a unor oameni precum Thomas Edison, Bill Hewlett, Bill Gates, colonel Harland Sanders si multi altii. In Romania, spre exemplu, perioada 2004-2008 a cunoscut o explozie de companii antreprenoriale de tip cariera. Sa crestem, sa ne extindem, sa facem, sa ne miscam.
Antreprenorul designer. Spre deosebire de tipul mestesugar (care dezvolta ceva deja existent), intreprinzatorul de tip designer gandeste produsul sau serviciul avand consumatorul in centru. El construieste aceste lucruri pornind de la intrebarea daca acestea vin cu adevarat in intampinarea nevoilor clientilor sai. Indiferent insa de tipul de antreprenoriat pe care cineva il alege, trebuie sa aiba in vedere ca fara Internet nu va avea succes. In plus, viitorul antreprenor de tip designer isi depaseste barierele de limba, afacerile construindu-se acum la o scara globala. El nu mai poate face un business fara Internet, nici macar o covrigarie. Antreprenoriatul nu este numai despre bani, ci si despre ce pot sa fac eu mai bine, acel lucru unde eu am un avantaj fata de ceilalti, care este identitatea mea.
Fara indoiala, subtitlul cartii, “Cum am ajuns, din delincvent, antreprenor multimilionar”, este tentant si iti arata ca orice e posibil prin actiuni antreprenoriale. Titlul secundar incearca, de fapt, sa ni-l descrie pe autorul cartii. Cu mult timp inainte sa devina antreprenor, Ryan Blair a fost “derbedeu cu un cazier de infractionalitate juvenila in spate, cu experienta de strada si cu o gramada de traume emotionale dupa ce am fost abuzat de tatal meu”. Prima sa companie, firma de suport IT 24/7 Tech, a fost fondata pe cand avea doar 21 de ani. In prezent, Blair, care intotdeauna a avut o personalitate impulsiva, este CEO-ul companiei ViSalus Sciences si un investitor activ in multe alte afaceri. El a creat, de asemenea, “Fundatia Nothing to Lose”, care urmareste sa-i ajute pe someri si pe cei care nu au slujbe demne de competentele lor profesionale sa-si insuseasca abilitati antreprenoriale. Va las sa descoperiti povestea si traseul americanului citind cartea, insa “firul rosu” care strabate intreg continutul acestui ghid este clar: nu exista nicio cale secreta prin care puteti evita munca, transpiratiile si sacrificiile necesare pentru a creste o afacere.
