Cum 1. O noua frauda bancara a fost demascata si 2. Aud constant oameni care pun fraudele bancare si tepele lui Cristian Sima exclusiv pe seama colaborarilor private, am decis sa public si aici articolul Draga antreprenor, stii cum esti furat de bancheri pe banii statului?, scris in urma cu o luna de zile.

Ce ati inteles dupa ce ati studiat reteaua bancherilor fraudulosi prin credite garantate de stat? Ca cineva infiinta o firma, solicita apoi unei banci o finantare care sa fie garantata de stat. Banca primea garantia de la o instititutie etatista, mai exact patronata de Ministerul Economiei. Ati mai aflat de la DIICOT ca un grup infractional organizat a realizat beneficii financiare substantiale prin savarsirea de fraude bancare si prin utilizarea unor documente falsificate, iar de la guvernatorul Mugur Isarescu ati auzit vestea ca supravegherea bancii centrale “este tare si isi face datoria”. Antreprenori, stati linistiti, statul vegheaza! Ceva esential ne scapa: lipseste o persoana-cheie din tablou.

Individul absent din reteaua descrisa mai sus si care nu apare in discursul guvernatorului ori in documentele procurorilor (stati linistiti, nu-l veti intalni vreodata in dezbateri ori in expunerile birocratilor platiti din bani publici) este urmatorul: antreprenorul real, cel cu doua palarii inovatoare – chipiul mijlocitorului intre capital si forta de munca si, in acelasi timp, tichia producatorului de bunuri si servicii de care piata are nevoie. Dar cine sunt ceilalti pseudo-antreprenori, care sufoca initiativa privata prin fraude platite din bani publici intr-un sistem venal creat de stat?

In primul rand, vorbim despre “intreprinzatorii” politici si prietenii lor, oficialii fondului de garantare a creditelor, in cazul de fata. Statul, care considera intruna ca este cel mai bun profesionist in arbitraj, si-a propus sa decida regulile jocului si sa fie concomitent arbitru si jucator. In tot acest timp, voi ceilalti, antreprenorii autentici, ati ales ori ati fost fortati sa admirati de pe margine cum functioneaza caracatita bancherilor, condusa de prietenii antreprenorilor politici: fosti generali DIE, functionari din Senat, AVAS, ANAF si ministere. Sa individualizam intreaga clasa antreprenoriala cu un tanar pasionat de educatie care constientizeaza ca misiunea lui de antreprenor, “istoric al viitorului”, este sa deschida portile unei gradinite private (ce bine suna proiectul intr-un sistem in care parintii isi trimit copiii la scoli cu dascali rasa Veronica Bereanda). Intreprinzatorul nostru pregateste un plan de afaceri care contine si atragerea unui credit bancar. Se duce la banca si, ajuns in acest punct, se loveste pentru prima oara de competitia cu firmele fictive create de bancheri si legitimate de directorul Fondului National de Garantare a Creditelor pentru I.M.M. A doua situatie in care antreprenorul autentic este obstructionat de reprezentantii statului facatori de reguli, sub tutela caruia au loc astfel de acte de coruptie, este evidenta: dupa toate orgiile financiare pe traseul tridimensional grupare infractionala – sef de banca – fond de garantare, statul roman va ascunde paguba prin executarea scrisorii de garantie. Se naste intrebarea: din ce resurse provin banii prin care guvernul acopera prejudiciile de mai sus, in conditiile in care bugetul de stat este beteag? Evident, de la alti antreprenori politici – creatorii de taxe noi pentru intreprinzatorul real care viseaza la propria gradinita privata.

In al doilea rand, ii avem pe antreprenorii monetari – reprezentantii statului care controleaza tiparirea banilor si bancile care dilateaza banii (va sa zica, orice fel de bani cu exceptia finantarilor reale rezultate prin transmiterea economiilor din conturile celui care a economisit initial in mainile antreprenorului nostru cu gradinita privata care vrea sa utilizeze aceste fonduri in procesul de constructie a scolii). Profesorul si economistul Cristian Paun ii descrie pe antreprenorii monetari mai convingator: “sunt cei care obtin profituri intr-un mod foarte elegant, prin apasarea unui buton de imprimanta si care pot sa isi tipareasca ce profit doresc fara sa isi murdareasca mainile de pamant sau sa se streseze de dimineata prin piata sa isi vanda productia.” In esenta, intreprinzatorul privat este inabusit de hazardul moral institutionalizat (merita sa urmaresti video-ul de mai sus)  dat de “stampila” etatista si protectoare a acestui fond de garantare a creditelor si de girul supravegherii bancii centrale care “isi face datoria”. Garantarea creditelor bancare implica in mod natural hazardul moral si aparitia oportunistilor, fosti generali DIE si functionari la ministere. Birocratii, lipsiti de motivatii private cum ar fi profitul, sunt predispusi la initiative de frauda mai ales pentru ca lipseste rationalitatea economica, insuficienta data de siguranta imaginara a statului, dar si intrucat pur si simplu asa functioneaza sistemul guvernamental, cu activitati putin importante (vezi foto-pamflet de mai jos, via Taxation is a theft): nu poti sa privesti din tribuna si sa ratezi o oportunitate legitimata de puternica reglementare.

Multi au comparat reteaua bancherilor cu (presupusa?) frauda brokerului Cristian Sima. Eu vad o singura asemanare intre cele doua cazuri, care ne arata legatura dintre sistemul financiar, cel mai reglementat domeniu din economie, si felul in care supraveghetorii, autoritatile statului, se leapada de propriul esec. Asa cum CNVM si actorii pietei de capital s-au lepadat de pseudo-brokerul care preluase cu acordul lor conducerea Bursei de la Sibiu, guvernatorul BNR azvarle in egala masura “cartoful fierbinte” al bancherilor din propria ograda: “Nu e vorba de o caracatita a bancherilor, mai degraba este un grup infractional din afara bancilor”. Antreprenori, stati linistiti, statul vegheaza!