Tag Archives: economie

Economie Featured

BACK TO SCHOOL. Sa invatam copiii urmatoarea lectie: motorul unei economii este economisirea

Elevii incep scoala luni, 15 septembrie, si tot luni se implinesc sase ani de la Lunea Neagra din septembrie 2008, atunci cand a avut loc falimentul Lehman Brothers. Pentru mine se implinesc cinci ani de cand am inteles si am aplicat o lectie pe care o recomand tuturor elevilor care incep scoala astazi: economiseste, tinere! Altfel spus, adevaratul motor al unei economii este economisirea.

Iata un scurt argument macroeconomic: degeaba economia Romaniei crestea spectaculos (7-8%) in 2008 daca eram cu totii martorii unui dezacord economic: consumam mai mult de cat produceam. Putini au inteles atunci ca, pentru a relansa consumul din Romania intr-un mod sanatos, trebuie mai intai sa relansam productia. Cum poti restarta productia mai sanatos economic daca nu din capitalul economisit?

O economie bazata pe consum nu genereaza crestere economica sanatoasa. Logica economica ne convinge ca pentru a consuma constant si mai mult in viitor, trebuie sa ne limitam cheltuielile in prezent. Avansul prosperitatii trebuie sa fie produsul economisirii unei parti din castigurile actuale.

Productia si investitiile private, doua dintre ingredientele de care economia are nevoie ca de aer, nu vor fi relansate fara economisiri sanatoase.

„La inceputul fiecarui pas catre o existenta mai prospera se gaseste economisirea – constituirea de rezerve de produse care face posibila prelungirea perioadei medii de timp care se scurge intre inceputul procesului de productie si momentul in care acesta furnizeaza un produs imediat utilizabil si consumabil („Actiunea Umana”, Ludwig von Mises). – aceasta trebuie sa fie o lectie economica de capatai pentru toti tinerii din Romania.

Am gasit un studiu util care analizeaza daca invatamintele despre avantajele economisirii pe care parintii le ofera copiilor influnteaza apetenta acestora pentru a pune bani deoparte cand devin adulti. Concluziile studiului Teaching Children to Save: What Is the Best Strategy for Lifetime Savings? sunt clare:

We found that parental teaching to save increases the likelihood that an individual will save when adult by 16%, and the saving amount by about 30%. Receiving parental teaching to save stimulates saving attitude to a large extent: the effect is so large that an unemployed household head who received parental teaching to save has the same propensity to save as an employed household head but without parental teaching. In addition, a household head with parental teaching but without high school degree saves the same amount of money as a college graduate without parental teaching to save.

Este simplu: invatati-va copiii, acasa si la scoala, adevaratele lectii despre economie. Una dintre acestea se refera la economisire.

Read More
Books Economie Featured

Capitalismul. Logica Libertatii: o investitie pe termen lung

[dropcap]N[/dropcap]ici ca se putea sa dau asa usor peste prima investitie personala din 2013. Nu e vorba despre un plasament financiar ori tablou valoros, ci despre prima carte de economie aparuta in librariile din Romania anul acesta: “Capitalismul. Logica Libertatii”. Este o investitie pe termen lung, caci e una din acele carti de pastrat in biblioteca, o lucrare din care ai vrea sa citeasca si urmasii copiilor tai. De fapt, sa aleaga ei singuri, dar sa aiba de unde: sa le fie la indemana cat mai multe titluri economice si autori, economisti de calibru, nu cum am patimit multi dintre noi, intr-o lume didactica cu gandire economica stapanita de manualele si cartile inspirate din celebrul “Economics” al lui Paul Samuelson. La inceputul lui 2013, dupa cinci ani de criza in care editurile romanesti au publicat constant si cu “pofta” keynesiana titluri semnate de Paul Krugman, Johan A. Lybeck, Joseph Stiglitz ori Nouriel Roubini, o lucrare de talia “Capitalismul. Logica Libertatii”, semnata de cinci profesori universitari romani, soseste la momentul oportun. Intr-o perioada in care starurile librariilor si campionii citarilor in presa economica sunt aparatorii guvernelor activiste si ai statului bunastarii, o carte care apara capitalismul, ca sistem eminamente de piata, bazat pe cooperare sociala, este, fara indoiala, un titlu adecvat si de citit mai ales de tinerii aflati in cautarea adevarului economic.

Suporteri sinceri ai economiei de piata si ai libertatii economice, cei cinci autori ai cartii – Cosmin Marinescu (coordonator), Bogdan Glavan, Gabriel Staicu, Marius-Cristian Pana si Octavian-Dragomir Jora – propun cititorului in cele aproape 400 de pagini o cunoastere corecta cu privire la ce anume este piata. In timpuri in care capitalismului i se pun etichete naive, iar dezamagirea fata de economia de piata (culmea, ceva ce nu am trait inca) este in crestere (vezi clasica majoritate a romanilor care considera comunismul o idee buna, dar prost aplicata), opozitia avocatilor pro-piata libera demasca in “Capitalismul. Logica Libertatii” limitele acelor aranjamente institutionale, precum securitatea sociala de tip welfare state, sanatatea publica si educatia de stat, impozitarea, impunerea salariului minim, care continua sa-i incite pe amatorii de miracole economice si in Romania anului 2013.

Celor familiarizati cu ideile Scolii de gandire austriece (literatura economica cuprinde multe traduceri in limba romana de exceptie) cartea de fata va completa si actualiza continutul acumulat in cautarea adevarului economie, iar celor aflati la inceput pe drumul logicii economice sanatoase lucrarea se armonizeaza perfect gratie calitatii scrisului celor cinci profesori care au contribuit cu texte economice. Continutul cartii care se bucura de referinte ale unor mari economisti – Pascal Salin, Leszek Balcerowicz, János Kornai, Walter Block – este scris cu discernamant si rigurozitate in cercetarea stiintifica.

Fiecare cititor va lectura cartea “Capitalismul. Logica Libertatii” in cheie proprie. Un tanar antreprenor se va identifica cu paginile care analizeaza procesul de piata care se deruleaza “in virtutea armoniei intereselor participantilor la piata” si vor tresari cand argumentele economice explica o realitate pe care o cunosc pe propria piele: eroarea este o trasatura inerenta actiunii umane, iar unii dintre noi se pot dovedi mai multi decat altii sa anticipeze nevoile viitoare. Studentii vor descoperi ca gradul de libertate economica se reduce intr-o economie atunci cand taxele, cheltuielile guvernamentale si reglementarile birocratice cresc si inlocuiesc alegerile personale. Pasionatul de istorie si relatii internationale va citi cu nesat istorioarele despre socialismul cu caracteristici chineze, modelul chilian de “privatizare a pensiilor ori progresul Georgiei in ierarhia libertatii economice. Cititorul clasic, observatorul treburilor economice, va intelege si va imbratisa realitati simple bazate pe explicatii sanatoase: de pilda, ca regimul fiscal pe care trebuie sa il suporte o firma de dimensiuni medii este unul foarte dur. Ce poate fi mai interesant in literatura economica contemporana decat o carte scrisa cu mare atentie academica ce deconspira consecintele pe care le genereaza birocratia “excesiva” in planul actiunilor antreprenoriale?

 “Capitalismul. Logica Libertatii”

Autor(i):
Cosmin Marinescu (coordonator)
Bogdan Glavan
Gabriel Staicu
Marius-Cristian Pana
Octavian-Dragomir Jora
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2012
Numar de pagini: 403

 

Capitalismul. Logica libertații, aparuta la Editura Humanitas, a beneficiat de susținerea morala și de girul epistemic ale unor respectați intelectuali din mediul universitar și de cercetare internațional, dovada a faptului ca „logica libertații” ramane o veritabila lingua franca in societatea ideilor, indiferent de istorii sau geografii. Redam in continuare cuvintele de intampinare a acestui proiect editorial venite din partea economiștilor Pascal Salin, Leszek Balcerowicz, János Kornai, Aurelian Dochia, Walter Block și Vasile Ișan, așa cum se regasesc opiniile lor și pe coperțile carții.

 

“Capitalismul. Logica libertatii este o carte exceptionala, iar eu sunt incantat de faptul ca publicul roman beneficiaza de ea. Confruntarea dintre capitalism si interventionism constituie dezbaterea esentiala a epocii noastre, prin efectele pe care le are asupra vietii fiecaruia dintre noi. Bazandu-se pe o analiza economica dintre cele mai riguroase, precum si pe principii etice universale, acest volum ne pune la dispozitie instrumentele intelectuale cu ajutorul carora poate fi inteleasa functionarea unei societati a oamenilor liberi. Cartea trece in revista, cu o preocupare constanta pentru claritate si rigoare, majoritatea problemelor economice fundamentale. Orice cetatean care isi doreste cu adevarat sa inteleaga ceea ce se intampla atat in lume, cat si in Romania ar trebui sa parcurga aceasta carte, care poate deveni un real companion intelectual.”

Pascal Salin, profesor emerit de economie la Universitatea Paris-Dauphine, fost presedinte al Societatii Mont Pèlerin

 

“Colapsul socialismului de tip sovietic nu a eliminat nevoia de a apara libertatea individuala si mai ales libertatea economica. In orice tara independenta si democratica exista numerosi indivizi si grupuri de indivizi care demonizeaza piata si care cer tot mai apasat interventia statului. Daca ar avea castig de cauza, si libertatea, si dezvoltarea economica ar avea de suferit. Autorii acestei carti, pe de o parte, denunta anumite concepte si idei care justifica expansiunea statului, iar pe de alta parte lanseaza o temeinica aparare a libertatii economice. Sunt exponenti ai Scolii austriece de economie, adevaratul curent de gandire pro piata libera din stiintele economice si filozofia politica.”

Leszek Balcerowicz, profesor de economie la Warsaw School of Economics, fost guvernator al Bancii Nationale a Poloniei

 

Read More
Featured

Care-i treaba cu salariul minim: 7 linkuri asortate

[dropcap]A[/dropcap]m selectat sapte articole recente si relevante despre “pacatele” salariului minim scrise de economisti pentru politiceni. Enjoy!

Politica salariului minim “reloaded”. Oare cand ne vom lepada? – Andreas Stamate, economist (sound-economics.ro)

USL nu creeaza joburi, ci le scumpeste – Ionut Balan, jurnalist (jurnalul.ro)

Myth Buster: Un salariu minim mai mare nu creste veniturile la buget – Florin Citu, economist (blogul personal)

Tot despre salariul minim, un raspuns pentru Lucian Isar – Florin Citu, economist (blogul personal)

Cresterea salariului minim de la 700 la 800 de lei – stimulent sau drog pentru economie?, Dan Popa, jurnalist (Hotnews.ro)

Salariul minim “european”, Cristian Paun, economist (blogul personal)

Despre „binefacerile” salariului minim, Gabriel Staicu, economist (ecol.ro)

 

Read More
Economie Featured

Teme economice de urmarit in 2013

[dropcap]C[/dropcap]are sunt subiectele interne ce vor conta cu adevarat in 2013? Le-am scris mai jos, insa lista temelor economice relevante ramane deschisa: va invit sa o completam impreuna. Veti observa ca toate ideile se invart in jurul unei realitati tot mai evidente: guvernele nu au cum sa finanteze intruna refacerea economiei.

Vom plati mai multe plati la stat in 2013?


Este foarte posibil!
Taxele vor creste in 2013, caci, nu-i asa, am trecut de marele an electoral, in care politicienii ne-au “scutit” de salturi consistente ale taxelor. In primul rand, pentru a-i oferi unui angajat un salariu net de 1.000 euro, un antreprenor va plati in continuare dari de 820 euro si, mai subtil, statul va actiona in continuare intr-un mod foarte creativ prin taxe care nu apar in Codul Fiscal, cum sunt taxele parafiscale, fixate de institutiile care le percep.

In conditiile in care impozitarea diferentiata a veniturilor nu va fi probabil introdusa in acest an, ramane totusi o certitudine pentru mediul de business: firmele vor fi obligate sa achite anual 40 de plati, iar timpul necesar conformarii cu legislatia fiscala va fi de aproximativ 216 de ore anual (vezi graficul PwC de mai jos).

Vom atrage mai multe investitii straine?

Da. Ca urmare a efectului de baza, dupa un an 2012 care a fost slab din perspectiva investitiilor straine, ar trebui sa avem o crestere. Insa, anticipez ca mediocritatea va caracteriza procesul de atragere a investitiilor straine.

In primul rand, predictibiliatea fiscala va fi subreda. In al doilea rand, daca vom cauta grupul fata de care guvernantii sunt in mod constant impotriva, acesta este format din investitorii straini. Nu este sustenabil si suficient sa ai o oarecare stabilitate economica si sa mentii cota unica de impozitare pentru a atrage mai multe investitii straine, mai ales in contextul in care presedintele Traian Basescu ataca Petrom, spre exemplu, si continua sa-i urecheze pe bancheri, iar premierul Victor Ponta ataca sistematic Fondul Proprietatea. Antreprenorul roman si investitorul sunt perceputi ca raufacatorii tarii. Ne-am obisnuit deja ca acest cuplu sa fie abordat prin politici de agresiune, adica prin controale, supraimpozitari si prin penalizari. De cate ori ati auzit din gura politicenilor in campania electorala ca investitorii straini sunt cei mai importanti pentru economie? Cat despre potential, acesta exista! Suntem (inca) in topul european al atractivitatii pentru investitii straine (E&Y). Romania are note mari la potentialul sau investitional, insa aceasta realitate trebuie completata cu o doza mai mare de competenta la nivel decizional ca lucrurile sa se miste mai repede. Este momentul sa scapam de populism pentru business.



Citeste lista temelor economice propuse de mine in editorialul publicat astazi pe Wall-Street.ro.

Read More
Economie Featured

Macro Santa: un film de vazut in familie despre ce pune in miscare economia

[dropcap]D[/dropcap]aca filmul de mai jos, o parodie despre miturile Craciunului, ar avea 100.000 de vizualizari in Romania, daca guvernantii nostri ar intelege ca adevaratul motor al economiei este economisirea, daca economistii nostri l-ar cita/citi mai mult pe Hayek decat pe Keynes, probabil ca ne-ar fi mai usor sa simtim pe propria piele ce anume este vital pentru cresterea economica.

Pe cat de amuzante, pe atat de educative, cele 4 minute de mai jos trebuie urmarite si sharuite.

 

Masele sunt induse in eroare de asertiunile pseudo-expertilor, dupa care banii ieftini pot asigura prosperitatea fara nici un fel de cost. Acestia nu inteleg ca investitiile nu pot fi extinse decat in masura in care se acumuleaza capital suplimentar, prin economisire. (…) Realitatea nu este o poveste de adormit copiii; ceea ce conteaza este atitudinea oamenilor. Daca populatia nu este dispusa sa economiseasca mai mult, reducandu-si din consumul curent, atunci mijloacele unor extinderi substantiale ale investitiilor lipsesc. Aceasta inseamna ca ele nu pot fi furnizate prin tiparirea de bancnote sau prin imprumuturi acoperite numai de o trasatura de condei in conturile bancare. (Ludwig von Mises – Economia in sapte lectii)

 

Am scris si in articolul de opinie Vine Mos Craciun! 5 ganduri economice: o economie bazata pe consum nu genereaza crestere economica sanatoasa. Logica economica ne convinge ca pentru a consuma constant si mai mult in viitor, trebuie sa ne limitam cheltuielile in prezent.

Avansul prosperitatii trebuie sa fie produsul economisirii unei parti din castigurile actuale, iar ce se intampla inaintea Craciunului se impotriveste de multe ori tocmai acestui comportament sanatos. Productia si investitiile private, doua dintre ingredientele de care economia romaneasca are nevoie ca de aer, nu vor fi relansate fara economisiri sanatoase.

 

Read More
Economie Featured

Despre crestere economica in 2013 la B1 TV: Economisire Neagra aveti?

[dropcap]In[/dropcap] emisiunea Business B1 de ieri am discutat alaturi de antreprenorul Marius Ghenea despre trei lucruri mari cu mare legatura intre ele: a. crestere economica sanatoasa, b. economisire si c. Black Friday. Cele trei teme au o relatie directa intre ele atat de evidenta incat multi nu o accepta si, mai mult, ne ofera obsesiv un singur sfat: “Consumati, consumati, consumati!”. Iata doua abordari/perspective discutate in emisiune pe care le-am scris, mai pe larg, si in cel mai recent editorial publicat pe Wall-Street.ro.

1. Nu stiu despre voi cum va raportati la Black Friday, insa eu privesc evenimentul din doua perspective aparent diferite. In primul rand, ca jurnalist interesat de actiunea umana antreprenoriala, apreciez strategiile de business anticipative si creative ale intreprinzatorilor din retail (mai ales cel online): programul pentru 23 noiembrie 2012 a inceput inca de anul trecut, au fost investite milioane de euro in Vinerea Neagra, bineinteles, cu anumite riscuri, managerii site-urilor de comert electronic s-au mobilizat cu scopul de a-si depasi rivalii de pe piata si o mare parte din campaniile de promovare le gasesc inovatoare. Am identificat aici exact ce anume implica antreprenoriatul, in opinia mea: activitatile magazinelor sunt marcate de incertitudinea viitorului, adica e spatiul in care incertitudinea genereaza ori profituri, ori pierderi. Fie ca studiez jucatorii din e-commerce, firmele de curierat sau furnizorii de gazduire web, gasesc antreprenori-capitalisti care au capacitatea de anticipare a configuratiei pietei, adica a preferintelor consumatorilor. In doua cuvinte simple: viziune antreprenoriala.

De asemenea, este important de semnalat sursa exclusiv privata a “sarbatorii” Black Friday: o traditie americana a fost transformata intr-un eveniment care are ca miza de business convingerea consumatorilor ca preturile sunt atat de atractive incat nu pot fi ratate. Mai departe, conceptul de Black Friday a fost “importat” in Romania anul trecut de mai multe companii private care au anuntat reduceri semnificative de preturi, in sectoare diverse. Avem eMag si Altex, dar nu sunt prezente CFR si Tarom. Au intrat in joc firme private din felurite sectoare, de la retail cu electronice si electrocasnice la turism ori imobiliare, in timp ce guvernul lipseste din aceasta actiune. Ce fericire!

2. Cea de-a doua perspectiva prin care va propun sa analizam Black Friday, cea economica, este simpla si, ca orice teorie nu foarte sofisticata, devine discutabila in functie de cum privim lucrurile: o economie bazata pe consum nu genereaza crestere economica sanatoasa. Logica economica ne convinge ca pentru a consuma constant si mai mult in viitor, trebuie sa ne limitam cheltuielile in prezent. Avansul prosperitatii trebuie sa fie produsul economisirii unei parti din castigurile actuale, iar “sarbatorile” de tipul Black Friday se impotrivesc tocmai acestui comportament sanatos. Productia si investitiile private, doua dintre ingredientele de care economia romaneasca are nevoie ca de aer, nu vor fi relansate fara economisiri sanatoase. Si, cum in contextul Black Friday nu am vazut banci, in calitatea acestora de actori privati, sa se inghesuie cu promotii atractive la depozite pe termen lung, sunt sceptic ca vom avea capital necesar pentru a investi in bunuri de capital. Cat despre stat, nici vorba! Inflatia este in crestere, astfel incat puterea de cumparare a banilor va fi erodata, iar impozitele pe castigurile din depozite bancare sunt neclintite sau, cine stie, e posibil sa creasca in viitor. Am vazut, totusi, initiativa izolata a Certinvest, prima societate de administrare a investitiilor care anunta o promotie de Black Friday. Dar nu este suficient.

Criza financiara care se prelungeste in 2013 ar trebui sa genereze o schimbare profunda de atitudine, dar mai ales de comportament in privinta consumului si a economisirii. Cresterea substantiala a consumului fundamentata pe anticiparea unor venituri viitoare prin credit nu mai este logica din punct de vedere economic.

Perioada de final de an ar trebui sa fie destinata unei strategii pe termen lung, astfel incat sa devenim mai putin exuberanti in consum si mult mai prevazatori. Sa fiu bine inteles: nu recomand sa boicotati consumul de sarbatori, dar fiecare dintre noi merita sa incerce urmatoarea evaluare: cat am putea pune deoparte eliminand cheltuieli exuberante, dar care, pe de alta parte, se pot inmulti constant prin capitalizarea castigurilor. Rezultatele le veti vedea pe termen lung, poate chiar pe 23 noiembrie 2013, cand sper ca bancile vor intra in “febra” Black Friday cu produsele lor de economisire.

 

Read More
Economie

Sfaturi pentru politicienii certati cu logica economica

[dropcap]I[/dropcap]nstabilitatea politicienilor este blamabila, dar ne-am obisnuit cu ipocrizia politica. L-am ascultat pe Victor Ponta pe tema esecului privatizarii Oltchim, am stat curios sa vad reactia Opozitiei si am inchis televizorul. Nimic nou: economia este aruncata in vijelia promisiunilor electorale la finele unui al treilea trimestru din cel mai dificil an al crizei actuale, iar temele discursive care au legatura cu proprietatea privata lipsesc cu desavarsire. Dar stau si ma intreb dupa aproape 10 zile de balci cu pseudo-privatizari: cu ce am gresit eu de toti guvernantii sunt certati cu logica economica?

Tocmai ce am primit confirmarea de la Victor Ponta, nimeni altul decat cel care a intrat ieri noapte, la inceput de octombrie, in grupul premierilor – alaturi de Emil Boc si Mihai Razvan Ungureanu – cu echipe de looser-i intr-ale privatizarilor, cu oameni precum Remus Vulpescu, seful OPSPI, sau Daniel Chitoiu, ministrul Economiei: guvernul a luat act de anularea licitatiei pentru vanzarea actiunilor detinute de stat la Oltchim si de faptul ca procesul de privatizare a esuat, fiind necesar ca circul din ultimele zece zile sa inceteze.

Dar sa ne concentram asupra economiei, caci natura malformatiei la nivel de logica este 100% economica: niciun politician din Romania (si aici ii numesc doar pe Ponta, Vulpescu, Ungureanu, Boc, Diaconescu, Chitoiu, Videanu) nu isi doreste privatizarea reala a resurselor publice. Toti politicienii vad privatizarea exclusiv din punct de vedere electoral, ca o parghie de reducere a somajului, si absolut deloc ca o metoda sanatoasa de rentabilizare, orientata catre competitivitate economica, capitol la care suntem penultimii in Uniunea Europeana: ma refer aici doar la frecvent pomenita “urgenta numarul 1” a Guvernului, prin Ministerul Economiei, in calitate de actionar majoritar, aceea de a plati cat mai rapid salariile restante. Cea mai vadita infrangere economica a politicianului roman este in anii de criza contemporana incapacitatea lui de a pune in practica un program de privatizare prin care sa obtina maximizarea cantitatii si calitatii activitatii antreprenoriale.

Cum se intampla, totusi, ca politicienii romani esueaza sistematic intr-un proces fundamental de reforma structurala? Pe langa clasicul si puerilul “nu ne vindem tara”, am gasit in telenovela Diaconescu-Ponta-Vulpescu-Oltchim trei pretexte, toate politice, fara niciun caracter tehnic, pe care le reiau in randurile de mai jos, o solutie economica si o tema de reflectie simpla.

Primul pretext: domeniul petrochimiei intra in categoria sectoarelor strategice. Imi e greu de inteles de ce, spre exemplu, sistemul bancar ar trebui sa fie privat, iar productia de polioli nu. De ce lesia si soda sunt produse strategice pentru tara? Reprezentantii guvernamentali sau, mai enervant, unii consultanti asa-zis independenti, aduc in discutie ca principal argument pentru pastrarea unui anumit domeniu in proprietatea statului sintagma “sector strategic”. Reticenta cu privire la privatizarea sectoarelor “strategice” apare in discursul politicenilor populisti si am auzit-o in dese randuri la microfoanele guvernantilor in ultimele zile: “Oltchim este o tema care poate afecta securitatea nationala” si este firesc ca decidentii politici sa incerce sa cunoasca cat mai multe lucruri pentru a putea adopta deciziile corecte.

Al doilea pretext: privatizarea Oltchim nu e un scop in sine. Sa fie clar pentru toata lumea: domnii Ponta, Chitoiu si Vulpescu si-au dorit o privatizare reala la Oltchim in egala masura cu intentia lui Mihai Razvan Ungureanu de a vinde Cuprumin: DELOC. Din observatiile mele, atunci cand un guvernant se fereste sa urmeze o cale corecta, in situatia in care evita o solutie pe care nu o poate duce la capat, propune mai multe variante distincte de cea optima. “Nu avem un singur raspuns la aceasta problema. Eu va propun sa urmam calea X, solutia Y si ar trebui sa ne inspire, de asemenea, rezolvarea Z”. In fata unui astfel de discurs, populatia ramane impresionata: “guvernantii au avut intentii bune, dar e mai bine ca Oltchim sa fie trecuta in lichidare voluntara; societatea trebuie sa intre in administrare speciala.” De fapt, situatia de fata ne arata un guvern incapabil si lipsit de dorinta de a pune in practica singura cale de urmat. In cazul nostru: privatizarea reala. Ce explicatii ne da politicianul care respinge, pur si simplu, atragerea capitalului privat, fie acesta strain sau autohton? “Privatizarea nu trebuie sa fie un obiectiv in sine. Avem si alte variante de lucru.” Care sunt variantele, am vazut zilele acestea. Eu, unul, nu am descoperit un drum ocolitor mai sanatos decat privatizarea, care elimina arieratele, importa capital si tehnologie si, mai tangibil, capabil sa asimileze nevoile clientilor.

Al treilea motiv este etern: greaua mostenire. O regula respectata cu sfintenie de toate guvernele post-decembriste: avem conferinta de presa a unui ministru, auzim si acuze adresate inaintasilor. Ce face un guvernant debusolat fara solutii si lipsit de intentia de a privatiza activele statului? Continua autismul economic si da vina pe greaua mostenire lasata de predecesori. Sa ne uitam doar la argumentatia lui Victor Ponta: Dan Diaconescu a fost “in combinatie” cu unii membrii PDL in cazul privatizarii Oltchim, precum Adriean Videanu, Cristian Boureanu si Constantin Roibu, fostul director al combinatului, acestia sperand ca vor da o lovitura Guvernului USL. Ati intalnit obsesia fata de “greaua mostenire” si la privat? Ma indoiesc.

Sa continuam cu putina logica economica: va propun, in final, o solutie concreta la situatia Oltchim si o tema de reflectie pentru perioada ce urmeaza. Ambele ii vizeaza pe angajatii combinatului, insa perspectivele sunt diferite.

O solutie in care cred este cea sindicalista, pentru care pledeaza economistul Hans-Hermann Hoppe (foto) – vezi Constitutia si strategia libertatii:

 

Posesiunea activelor se cuvine a fi imediat transferata catre cei care le utilizeaza – pamantul agricultorilor, fabricile muncitorilor, strazile celor ce le intretin sau rezidentilor, scolile profesorilor, birourile birocratilor etc.”. Practic, metoda se rezuma la vanzarea activelor detinute si administrate ineficient de stat catre producatorii Oltchim, nimeni altii decat angajatii combinatului din Ramnicu-Valcea. Argumentatia economica este simpla: recunoasterea drepturilor de proprietate ale salariatilor asupra unei cote-parti din activele intreprinderii este insotita de beneficii economice pentru populatie in general: astfel, va lua nastere “un nou capitalist-intreprinzator din randul celor care au deja o experienta de ordin tehnologic in productie.

 

 

In final, tema de reflectie promisa: pentru cei care se intreaba ce sunt si ce fac sindicatele, avem un raspuns. Ele formeaza vocea care face follow-up la mesajele guvernantilor. Liderul salariatilor de la Oltchim tocmai ce ne-a descris cum guvernul a invatat din acest esec si ca va face societatea mult mai atractiva pentru un investitor strategic. Cat de hilara este alaturarea dintre un potential investitor privat si un lider sindical, un reprezentant al sindicatelor cu misiunea de a lupta impotriva capitalismului, nimeni altul decat cel care afirma ca, in prima faza, cu Dan Diaconescu a fost bine, pentru ca, licitand o suma mare, nu a lasat o firma straina sa cumpere compania, stiind intentiile acestora. Nu-i asa ca dupa acest balci cu privatizari, sindicatele au devenit si mai puternice, iar sloganul “nu ne vindem tara” este tot mai accentuat?

Read More