Antreprenoriat Featured

De la capat: sa construim o cultura a esecului

[dropcap]F[/dropcap]iti spontani si creativi! Puteti face greseli! Imagineaza-ti aceste replici spuse dintr-o data de profesorul de matematica copiilor tai. Sau gandeste-te ca imboldurile apartin sefului tau direct intr-o organizatie care nu tolereaza greseala in mod normal. Cum ti se pare abordarea?

Daca o astfel de comunicare ce incurajeaza greseala ca optiune este prezenta in scoala, firma ori familia ta, inseamna ca esti in locul potrivit. Daca nu, atunci e loc de a imbunatati treburile. La asta m-am gandit atunci cand am interpretat concluziile unui studiu relevant lansat de compania de consultanta Ernst&Young in parteneriat cu Wall-Street.ro: in jur de 50% dintre antreprenori sunt de parere ca societatea si cultura romaneasca este incurajatoare pentru ei, insa doar 12% au raspuns ca esecul este perceput ca o oportunitate de invatare. Mai mult, 32% dintre participantii la studiu considera ca esecul este un obstacol pentru viitoarele proiecte de afaceri, iar 24%, un indicator al lipsei competentelor.

Concluziile interviurilor ne arata o stare de fapt celor care urmaresc societatea romaneasca: suntem inca departe de a deveni o societate care acorda sprijin antreprenorilor, in plus avem o tendinta de descurajare pentru asumarea riscului in start-up-uri. Imbunatatirea comunicarii privind succesul si inseosebi insuccesul antreprenorilor, promovarea oportunitatilor de cariera si dezvoltare personala oferite de antreprenoriat ar trebui sa devina actiuni cu prioritate zero cu impact asupra imbunatatirii culturii antreprenoriale in urmatorii ani.

Cifrele din studiul de mai sus nu sunt intamplatoare si deloc surprinzatoare: potrivit unei alte cercetari, romanii sunt unii dintre cei mai tematori intreprinzatori mondiali. Concret, un procent de aproape jumatate (45,99%) din populatia adulta a Romaniei evita sa-si infiinteze o firma noua de teama unui esec financiar. Aceasta atitudine antreprenoriala pozitioneaza Romania pe un loc fruntas in topul tarilor pesimiste in participarea la mediul de afaceri. In timp ce tot mai multi tineri asteapta in zadar reglementari etatiste care sa stimuleze crearea de firme noi, ar trebui sa ne concentram, in opinia mea, pe dezvoltarea atitudinii antreprenoriale prin largirea bazei de educatie in domeniul afacerilor pe cont propriu si cu povesti despre insucces, greseli, falimente si esecuri antreprenoriale. Trebuie sa invatam sa acceptam esecul, trebuie sa-l luam ca atare, ca ceva natural si firesc. Inovatia ia nastere mai ales in organizatiile care isi asuma riscuri, iar acest lucru este aproape imposibil de realizat de catre aparatul de stat, asa ca este necesar ca mediul privat sa-si rafineze calitatea de a merge mai departe.

In fapt, calitatea unui antreprenor este sa stie “sa nu rateze un esec”. O stim de la intreprinzatorii din jurul nostru: esecurile te aduc pe pamant, te aduc pe drumul cel bun si, cu cat le faci mai la inceput, e mai bine si te pot indrepta. Daca le faci mai tarziu, risti sa te prabusesti de la o inaltime mai mare. Auzim, de asemenea, sfaturi de la mentori, oameni de business: mergeti din esec in esec fara sa va pierdeti entuziasmul! Ei bine, feedback-ul acesta nu il vei primi de la un birocrat angajat al unei institutii guvernamentale. E simplu: in timp ce o instutitie de reglementare iti toarna cenusa in cap pentru greselile facute, un actor privat dezinteresat iti poate arata (chiar prin greselile proprii) cum sa te concentrezi asupra aspectului pozitiv al “datului in bara”, astfel incat sa folosesti fiecare esec ca o trambulina pentru urmatorul pas catre realizarea obiectivului initial.

Sa luam un exemplu proaspat: una dintre cele mai importante stiri ale anului in mediul de business a fost, fara indoiala, falimentul Mic.ro. Ca multe evenimente din viata lui Dinu Patriciu, acest moment a fost analizat si intors pe toate fetele. Pe noi ne-a interesat exclusiv esecul antreprenorial al miliardarului, astfel incat am cautat alaturi de colegii mei adevaratele explicatii de piata ale insuccesului unui proiect de retail: capital pentru investitii si operatiuni insuficient, management al categoriilor de produse defectuos, o imagine inconsistenta la nivel de grup, etc. Consider ca intr-o societate in care povestile de afaceri sunt abordate din perspectiva politica ori de tabloid, ar trebui sa avem mai multe articole si evenimente in care sa ne fie prezentata si psihologia esecului in business. De asemenea, inainte de a aborda in emisiunile despre antreprenorii romani (seria de intalniri in direct Start-Up Wall-Street) aspectele tehnice ale demararii unei afaceri, discutam mai ales despre unele lectii dureroase pe care oamenii de business le-au invatat: greselile lor care i-au costat sute de mii euro. Auzim si citim tot timpul despre succesele oamenilor de afaceri, dar nu prea mult despre esecurile lor. Ca atare, ar fi sanatos sa acceptam greselile si sa invatam din ele: sa incepem in familie, sa continuam pe bancile scolii, apoi in organizatiile in care lucram sau pe care le cream si, bineinteles, tot procesul sa fie completat de o expunere obiectiva a esecurilor in media (online, bloguri, presa scrisa, TV, etc.)

Singura cale in care esecul devine folositor este atunci cand invatam de pe urma acestuia. Daca vom continua sa esuam si sa tot esuam in procesul invatarii, atunci chiar vorbim despre o nereusita totala. In fond, un esec consta intr-un proiect care nu functioneaza, iar o greseala are ingredientele unui esec repetat. Fara indoiala, lectiile ar fi mai usor de invatat intr-o piata libera, fara constrangeri guvernamentale, intr-un spatiu in care profiturile si pierderile sunt in intregime determinate de succesul sau esecul inregistrat de antreprenor in adaptarea productiei la cererea consumatorilor. Caci succesul sau esecul unui antreprenor, ca specualator, depinde de corectitudinea anticiparilor sale referitoare la evenimente incerte, nu-i asa? Daca da gres in intelegerea lucrurilor care se vor petrece, soarta sa este pecetluita: falimentul. Insa, nu mai trebuie aratat cu degetul de societate, ci, din contra, ar trebui studiat intens astfel incat esecul sa devina o cale de invatare. Modul in care privim esecul celor din jurul nostru este superficial, asa ca recomand sa incepem cu lucruri simple, inspirate din abordarea americanilor, precum in filmul de mai jos, iar apoi sa construim incet-incet un Institut National al Esecului, exclusiv privat. Doar asa ne vom explica mai usor esecul privatizarilor, al dreptei politice, negocierile esuate de la Bruxelles, insuccesul in afaceri sau neizbanda romanilor pe pietele externe.

Publicat in sectiunea de Opinii, Wall-Street.ro.

Claudiu Vrinceanu
Lucrez cu antreprenori și manageri din firme de tip startup și scaleup și îi ajut pe zona de PR + cresc ecosistemul antreprenorial românesc în fiecare zi. Pentru mai multe analize și informații utile, abonează-te la noutățile blogului meu: https://claudiuvrinceanu.ro/abonare-noutati/
You may also like
PROFIL de lider. Iohannis: mediator, conector si influentator
[Guest post] Strategii de creștere în antreprenoriat: consolidarea internă, integrarea pe orizontală + internaționalizarea

Leave Your Comment

Your Comment*

Your Name*
Your Webpage

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read previous post:
Antreprenorii vorbesc: imaginea negativa a esecului, un obstacol

[dropcap]A[/dropcap]ntreprenorii romani nu dispun de informatii relevante in legatura cu sursele de finantare, organizatiile care sprijina antreprenoriatul, si programele de...

Close