Cartile mele din 2013: cele mai importante 13 titluri

Dec 22,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]D[/dropcap]intre titlurile citite anul acesta, iata-le pe cele mai importante 13 carti pe care as vrea sa le impartasesc si cu voi. Aveam senzatia ca 2013 a fost mai sarac in lectura pentru mine. Dupa un scurt apel la memorie si la articole scrise, constat ca 2013 nu a fost chiar asa auster. Sunt sigur ca 2014 va fi mai bun la capitolul lectura, mai ales la nivel calitativ.

• Am inceput anul cu o investiitie pe termen lung. Nu e vorba despre un plasament financiar ori tablou valoros, ci despre prima carte de economie aparuta in librariile din Romania anul acesta: “Capitalismul. Logica Libertatii”. Este o investitie pe termen lung, caci e una din acele carti de pastrat in biblioteca, o lucrare din care ai vrea sa citeasca si urmasii copiilor tai. Suporteri sinceri ai economiei de piata si ai libertatii economice, cei cinci autori ai cartii – Cosmin Marinescu (coordonator), Bogdan Glavan, Gabriel Staicu, Marius-Cristian Pana si Octavian-Dragomir Jora – propun cititorului in cele aproape 400 de pagini o cunoastere corecta cu privire la ce anume este piata.

• Apoi mi-am dat seama ca am o problema de time-management asa ca am citit doua carti utile. Prima a fost “Procrastinarea”. M-am regasit in studiile care arata ca procrastinarea reprezinta de departe cea mai serioasa problema pentru studenti, care isi petrec in medie o treime din timp amanand lucrurile. De ce se intampla asta? In primul rand, camerele de camin sunt pepiniere de procrastinatori intrucat tentatiile – alternativele la studiu – sunt omniprezente, superioare din orice punct de vedere, de exemplu, scrierii unor eseuri. In al doilea rand, termenele de predare mari ale eseurilor si lipsa pasilor intermediari provoaca o amanare indelungata a prezentarii lor.

• Tot pe zona de management al timpului, am pus mana pe “Mai mult cu mai putin”. Sustinator infocat al simplitatii, Leo Babauta reuseste in “Mai mult cu mai putin” sa te convinga ca munca ta va fi mai eficienta daca te vei elibera de tot ce ti-ar putea distrage atentia de la lucru. Dupa ce vei citi cartea (lectura ei este usoara), vei deveni unul dintre cautatorii de …simplitate. Rezultatul? Spre exemplu, daca esti fumator/oare, vei acumula energie pentru a depasi barierele de care te lovisei atat de des in incercarile tale de a renunta la fumat.

• La inceputul anului am fost la cursul Dioscurii: Nicu Steinhardt si Alexandru Paleologu, unul dintre studiile incepute de Casa Paleologu & Co in ianuarie. Au fost intalniri de doua ore care mi-au facut weekendurile inceputului de an si mai faine. De asemenea, intalnirile au fost un bun prilej sa recitesc “Bunul simt ca paradox”.

• Am primit de la prieteni de ziua mea “Eseu romantat asupra neizbanzii”, de Nicolae Steinhardt. Cititi-l si voi de aici, e gratuit PDF-ul.

• Depre cunoasterea tacita am citit in lucrarea economistului Jesus Huerta de Soto in cartea “Scoala austriaca – Piata si creativitatea antreprenoriala”. Cunoasterea practica, de tip tacit, se refera la faptul ca actorul stie cum sa efectueze anumite actiuni (know-how), insa nu cunoaste elementele sau partile componente a ceea ce face, indiferent daca acestea sunt adevarate sau false (know-that). Sa luam exemplul celui care se straduieste sa urce pe bicicleta, scrie profesorul de Soto. El se straduieste “sa isi mentina echilibrul miscand ghidonul atunci cand simte ca se prabuseste si producand astfel o forta centrifuga ce tinde sa mentina bicicleta in echilibru, si toate aceastea fara ca vreun biciclist sa cunoasca principiile fizice pe fundamentul carora si-a dezvoltat abilitatea si fara sa fie constient de ele.” In schimb, biciclistul isi foloseste ”simtul echilibrului” care ii indica modul in care trebuie sa se comporte in orice moment pentru a nu cadea.

• Cea mai buna carte despre educatie lecturata in 2013 este “O singura scoala pentru toata lumea”. O educatie gratuita, de calitate, pentru oricine, oriunde, acesta este mottoul Khan Academy si al cartii “O singura scoala pentru toata lumea”, scrisa de Salman Kahn. O misiune destul de ambitioasa care a facut din Academia Khan cel putin o parte din solutia pentru iesirea din impas a educatiei moderne, intr-un sistem actual care abunda in strategii ineficiente, in neconcordante evidente intre ce invata elevii si ce ar trebui sa stie. Viziunea revolutionara asupra viitorului educatiei m-a “prins” inca din primele pagini ale cartii datorita a trei ratiuni de context care au legatura cu logica economica sanatoasa.

• Din “Sfarsitul reglementarii si ultimul reglementator”, de Lucian Croitoru, am aflat ca reglementarea nu-i sanatoasa, dar e necesara in anumite cazuri.

•2013 este anul in care am descoperit, datorita primulul curs de la MBA, storytelling-ul ca arta de a lucra mai bine in viata de zi cu zi. “Arta povestirii in afaceri” este o carte ok pe aceasta zona.

• O carte care mi-a placut mult este “A da si a lua”, despre care am scris aici. Cheia cartii “A da si a lua” este intelegerea a ceea ce face daruirea deopotriva puternica si periculoasa, iar odata ce vei citi argumentele lui Adam Grant vei intelege de ce donatorii ajung mereu in varf, mai plastic spus “de ce baietii termina pe primul loc.”

• “Super Freakonomics” e o carte primita in dar acum vreo trei ani si pe care am citit-o abia anul acesta. Voi scrie curand un articol despre acest titlu.

• “Teoria socialismului si a capitalismului”, de Hans-Hermann Hoppe, este o carte pe care vreau sa o recitesc in fiecare an. Am facut-o anul acesta si am fost surprins de fiecare data cand am descoperit argumente noi.

• O carte citita pe final de 2013 care merita mentionata aici este “David si Goliat”, de Malcolm Gladwell. Asa cum am scris aici, cartea „David si Goliat” este biografia unei idei, ideea dificultatii dezirabile care sugereaza ca nu orice dificultate este negativa. Mai simplu spus, un obstacol, sa zicem faptul ca esti un cititor prost, te transforma intr-un extraordinar ascultator, ceea ce iti va da in cele din urma riscuri pe care, altminteri nu ti le-ai fi asumat.

Books Featured

Biografia lui Steve Jobs: o muscatura din viata unui antreprenor creativ

Aug 21,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]P[/dropcap]robabil ca multi asteptati cu nerabdare filmul “Steve Jobs. Omul care a schimbat lumea”, cu Ashton Kutcher in rolul principal, care va avea premiera pe marile ecrane din Romania, poimaine, pe 23 august. Pana atunci poate ar fi ok sa (re)citim ori doar sa rasfoim biografia lui Steve Jobs, despre care am scris ceva scurt anul trecut. Reiau mai jos textul care, cel putin pe mine, ma ajuta in interpretarea peliculei regizate de Joshua Michael Stern.

E o carte cu personalitate, vie si grozava, ale carei paragrafe le poti citi doar dintr-o perspectiva personala si limitata, asa cum se intampla cand iei dintr-un mar doar o bucata, atat cat poti musca o data. Ce nu trebuie lasat deoparte nicio secunda, cand citesti biografia lui Steve Jobs, este lentila cu care lecturezi cea mai asteptata carte de business a acestui an. Lasati-ma sa explic succint cateva posibile filtre de lectura a povestilor scrise de Walter Isaacson.

Daca ai trecut de prima varsta, poti sa citesti biografia lui Steve Jobs din perspectiva crezului ca si oamenii de peste patruzeci de ani pot fi inovatori extraordinari. Dupa ce la douazeci de ani te-ai jucat de-a inovatia in tranzitia post-comunista asa cum Jobs a transformat la aceeasi varsta calculatoarele personale, poti face acum acelasi lucru ca angajat sau pe cont propriu. E simplu cum: in felul in care creatorul Apple a reusit la mai mult de patru decenii de la nastere pentru playerele muzicale, aplicatii, tablete, si chiar pentru carti si jurnalism.

Cunosc cativa oameni captivati de designurile frumoase, obsedati de detaliile de productie, care isi privesc ore intregi produsele, schitele si proiectele pentru realizarea carora au lucrat zile si nopti. Ei sunt “perfectionistii”, care vor citi pe nerasuflate aceasta carte despre un creator de produse atent la fiecare detaliu al muncii sale.

O alta modalitate de interpretare a cartii „Steve Jobs” este cea personala, in care profilul eroului este creionat prin dimensiunea sa umana: de la schita complexa a femeii potrivita pentru Jobs („suficient de inteligenta pentru a sti cum sa-l conduca, dar suficient de sigura pe sine sa nu trebuisca sa faca asta tot timpul”) pana la legaturile de familie, de exemplu relatia cu fiul sau, Reed: „tatal sau nu era un om de afaceri cinic, ahtiat dupa profit, ci era motivat de dragostea pentru ceea ce facea si de mandria pentru produsele pe care le crea”. Multi cititori vor fi surprinsi sa descopere, de pilda, in foarte multe capitole din carte cum Steve Jobs lasa lacrimile sa curga, si nu doar atunci cand era cu nervii la pamant ori cand a fost atins de boala.

Daca ai o pasiune pentru marketing si comunicare, vei citi biografia oficiala a cofondatorului Apple (de altfel, un maestru al crearii de imagini pozitive a produsului in mintea clientilor) din perspectiva relatiei acestuia cu arta brandingului. Incapatanarea cu care se lupta pentru a lucra cu o agentie de publicitate renumita, conceperea celei mai creative reclame din cate au fost vreodata, “1984”, respectul si loialitatea lui Jobs fata de ideile agentiei te vor cuceri, fie ca lucrezi intr-o firma de comunicare sau doar esti pasionat de branding.

Multi dintre noi citim carti despre creatorul Apple, ii urmarim pe net discursurile datorita palariei antreprenoriale pe care acesta a purtat-o de cand a decis sa infiinteze prima companie, alaturi de Steve Wozniak. “Chiar daca pierdem banii, vom avea o companie”, ii spunea Jobs lui Wozniak. Vedem aici riscul asumat de orice tanar viitor antreprenor, dublat de entuziasmul unei astfel de ipostaze: “Sa infiintezi o companie cu cel mai bun prieten. Uau! Am stiut din clipa aceea ca o voi face. Cum as fi putut sa dau inapoi?”.

Poti lectura biografia oficiala a lui Steve Jobs din multe alte perspective: a relatiei pe care o acesta o avea cu arta vanzarilor, a legaturii cu scoala, a ideii abandonarii colegiului (dezbaterea te nasti vs. inveti sa devii antreprenor) ori prin prisma interesului lui Jobs fata de spiritualitatea orientala, fata de hinduism, budismul Zen si cautarea iluminarii. Pe scurt, depinde foarte mult de filtrul si dispozitia cititorului care abordeaza cele peste 600 de pagini scrise de Walter Isaacson.

Cum am citit eu acest temerar proiect publicistic? Prin doua lentile diferite: in primul rand, din perspectiva varstei la care am lecturat cartea in raport cu evolutia lui Steve Jobs si, in al doilea rand, prin intelegerea relatiei manipulatore pe care acesta o avea cu jurnalistii si media.

Fie ca citesc expunerea vietii lui Carl Gustav Jung ori “Pierderea virginitatii”, autobiografia scrisa de Richard Branson, tind sa imi pun tot felul de intrebari atunci cand ajung la anumite pasaje despre eroi, aflati la varsta pe care o am la momentul lecturii. Astfel, m-am amuzat teribil, l-am apreciat si mai mult pe incapatanatul Steve Jobs cand acesta se infuria teribil de faptul ca nu fusese ales “Omul anului”: “Revista Time hotarase sa ma aleaga Omul Anului si, cum nu aveam decat douazeci si sapte de ani pe atunci, chiar imi pasa de astfel de lucruri. Mi se parea ceva extraordinar. (…) Am inteles ca nu trebuie sa ma entuziasmez prea tare in legatura cu astfel de lucruri, de vreme ce presa e oricum un circ. Mi-au trimis revista prin FedEx si mi-aduc aminte ca am deschis ambalajul convins fiind ca o sa imi vad mutra pe coperta”.

Relatia pe care Steve Jobs o hranea cu presa este fascinanta nu doar pentru cititorul pasionat de media si comunicare. El invatase de la consultanti cum sa participe la interviuri exclusive, transformandu-le in spectacol. Concret, Jobs a constientizat cat de importanta este cultivarea si flatarea reporterilor orgoliosi, insa el plusa mereu si avea intuitia sa starneasca sentimentele lor, sa manipuleze instinctele concurentiale ale jurnalistilor, dar mai ales sa negocieze exclusivitatea in schimbul unui tratament generos. Asa iau nastere interviuri ofertante si exclusive, cum a fost cel acordat revistei Playboy, in luna in care implinea treizeci de ani: “Rareori vezi un artist trecut de treizeci sau patruzeci de ani care sa aiba o contributie cu adevarat uimitoare”. Razboiul cu presedintele Apple, John Sculley, reprezinta un alt exemplu in care Jobs arata cat de importanta este intimitatea cu presa. Citind ziarele, simte o situatie de criza si a suna cativa jurnalisti favoriti, pe care ii invita acasa la el a doua zi, pentru a le face o prezentare succinta si privata a situatiei. Practic, el a organizat de unul singur o conferinta de presa chiar pe peluza casei sale, unde deconspira detalii compromitatoare. Steve Jobs juca la mai multe capete, iar caracterul sau manipulator, care nu este decat o fateta mai intunecata a trasaturilor care i-au adus succesul, a fost devoalat si in relatia cu media: nu putine au fost situatiile in care Jobs se oferea sa acorde interviuri “exclusive” publicatiilor alese doar de el, in schimbul promisiunii lor ca vor pune articolul pe coperta.

Idei mari din “Steve Jobs”:

• Cartea descrie viata trepidanta si personalitatea „de o intensitate mistuitoare a unui antreprenor creativ”, care, prin pasiunea sa pentru perfectiune si prin hotararea sa incrancenata, a revolutionat sase domenii de activitate: computerele personale, filmul de animatie, muzica, telefoanele, tabletele computerizate si continutul digital.

• Vocatia prieteniei, a parteneriatului si antreprenoriatul. Daca Steve Wozniak era fie vrajitorul bland, ce nascocea o inventie nemaipomenita, pe care ar fi fost fericit sa o ofere altora, fara a astepta nimic in schimb, Jobs identifica cel mai usor modalitatile de a o face „prietenoasa cu utilizatorul, de o asambla si ambala”, iar apoi sa o scoata pe piata, de unde obtinea bani frumosi.

• Cum a contribuit experienta lui Steve Jobs in India la conturarea abordarii lui asupra afacerilor. „Intoarcerea in America a constituit, pentru mine, un soc cultural mult mai mare decat sederea in India. Oamenii din mediul rural indian nu-si folosesc intelectul asa cum o facem noi, ci intuitia.”.

• Biografia autorizata „Steve Jobs” este o poveste instructiva si totodata plina de povete, si contine lectii despre inovatie, caracter, leadership si valori.

Cunostintele, aplicate

Intr-o perioada in care Statele Unite si Europa cauta modatalitati de a performa in domeniul inovatiti, aceasta biografie, dedicata inovatiei, este foarte utila atat marilor companii, cat si antreprenorilor care cauta sa construiasca economii si organizatii creative.

Cartea, dintr-o privire:

Titlu: “Steve Jobs”
Autor: Walter Isaacson
Editura: Publica
Colectia: Antreprenoriat
Traducatori: Mihaela Sofonea, Anda Sebesi, Dan Balanescu
Lungime: 664 pagini
Pret: 85 lei

Books Featured

Franciza. Francizarea: alternativa la o idee proprie [VIDEO]

Jul 23,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]R[/dropcap]ecomandare de lectura: „Franciza. Francizarea”, un vademecum pentru toti cei interesati de aspectul dinamic al contractului de franciza.

Franciza, arata cartea de fata, este un adevarat vector al globalizarii vanzarilor, in conditiile in care asigura, de exemplu, vanzarea unei piese vestimentare identice, situata pe raftul unui magazin avand aceleasi dimensiuni, aceeasi ambianta si acelasi sortiment de marfuri indiferent daca este situat intr-un mic orasel al Americii de Nord, ori intr-o capitala a Europei.

Ce atrage cumparatorul unui astfel de bun? Ce-l determina pe producatorul comerciant sa vrea sa replice modelul sau de business? Dar pe comerciantul care opereaza magazinul sub marca lui X pe un alt continent sa desfasoare activitatea sa astfel si nu conform unei idei proprii? Mai este utila franciza in contextul dezvoltarii comertului electronic, un real stand virtual, universal? Acestea sunt doar cateva intrebari la care raspunde Mihaela Mocanu, autoarea cartii.

Mihaela Mocanu, avocat in cadrul Tuca Zbarcea si Asociatii, este absolventa a facultatii de drept a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, unde in 2007 si-a sustinut public si teza de doctorat, intitulata „Contractul de franciza”. Ea este avocat din anul 2004 si autoarea a numeroase studii in domeniul dreptului distributiei, respectiv francizei.

De ce este utila cartea? Carui tip de antreprenori li se adreseaza „Franciza. Francizarea”? Raspunde chiar avocata Mihaela Mocanu:

Books Featured

Bun venit in antreprenoriat: Nimic de pierdut, totul de castigat

Jul 8,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]S[/dropcap]crisa intr-un ritm prompt si foarte pragmatic, “Nimic de pierdut, totul de castigat” este una dintre cele mai bune carti despre antreprenoriat publicate in Romania anul acesta, si, in acelasi timp, unul dintre ghidurile pe care te poti bizui atunci cand cauti ceva semnat de catre un antreprenor autentic.

Las la o parte paginile care, chipurile, ofera un model eficient de a atinge succesul si ma concentrez asupra continutului franc al cartii: capitolele in care autorul, antreprenorul in serie Ryan Blair, reuseste sa fie cinstit si sa explice cum trecutul lui nu este imaculat, astfel incat cititorii se simt mai relaxati in raport cu ideea de lansare a propriei afaceri, mai ales ca pot impartasi propriul set de experiente neplacute si sechele. In felul acesta se iveste prima recomandare a cartii: invatati de pe urma propriilor experiente! “Daca eu am putut s-o fac – pornind in viata ca un bataus de strada si sfarsind ca un cetatean linistit care se bucura de succes financiar -, atunci oricine poate”, asa cauta Ryan Blair sa se apropie de cititorii sai. Si reuseste, in opinia mea, mai cu seama in paginile in care prezinta, fara cuvinte ascunse, perspectiva mai putin stralucitoare de a demara propria afacere. Ce-mi place aici e ca antreprenorul-scriitor analizeaza spiritul intreprinzator din perspectiva celor care isi asuma riscuri. Concret, el ofera cititorilor o harta a antreprenoriatului de succes prin raportarea la orice pericol posibil: “trebuie sa aflati cat de mare este toleranta dumneavoastra la risc.” Argumentul esential al problemei este ca antreprenoriatul nu-i pentru oricine, astfel incat este impus sa va intelegeti bine aversiunea la risc chiar inainte de a incepe sa sperati ca va puteti arunca in afaceri.

Fara indoiala, subtitlul cartii, “Cum am ajuns, din delincvent, antreprenor multimilionar”, este tentant si iti arata ca orice e posibil prin actiuni antreprenoriale. Titlul secundar incearca, de fapt, sa ni-l descrie pe autorul cartii. Cu mult timp inainte sa devina antreprenor, Ryan Blair a fost “derbedeu cu un cazier de infractionalitate juvenila in spate, cu experienta de strada si cu o gramada de traume emotionale dupa ce am fost abuzat de tatal meu”. Prima sa companie, firma de suport IT 24/7 Tech, a fost fondata pe cand avea doar 21 de ani. In prezent, Blair, care intotdeauna a avut o personalitate impulsiva, este CEO-ul companiei ViSalus Sciences si un investitor activ in multe alte afaceri. El a creat, de asemenea, “Fundatia Nothing to Lose”, care urmareste sa-i ajute pe someri si pe cei care nu au slujbe demne de competentele lor profesionale sa-si insuseasca abilitati antreprenoriale. Va las sa descoperiti povestea si traseul americanului citind cartea, insa “firul rosu” care strabate intreg continutul acestui ghid este clar: nu exista nicio cale secreta prin care puteti evita munca, transpiratiile si sacrificiile necesare pentru a creste o afacere.

Cu hotarare va spun ca cel mai relevant capitol al cartii (de printat si de lipit pe oglinda oricarui antreprenor) este cel intitulat “Greseli de milioane de dolari”. Numele va poate duce cu gandul din nou la tot felul de recomandari generaliste pe care le gasesti in orice carte. Nu este deloc asa. Lectiile sunt dureroase, din experienta autorului, si probabil ca le veti face chiar daca le veti citi aici. Redau o singura greseala costisitoare din cele 13 lectii ale capitolului: “Nu va concentrati prea mult asupra concurentei!”. Pe scurt, povestea este despre cum Ryan Blair a alocat un milion de dolari pentru a incerca sa se razbune pe un concurent, sfarsind in cele din urma prin a plati scump efortul sau.

Idei mari din “Nimic de pierdut, totul de castigat”

• Daca vreti sa va bucurati de succes, trebuie sa va respectati intelegerile. Daca nu puteti onora o invoiala, faceti una noua si incercati sa o respectati.

• Niciodata sa nu pui o intrebare la care nu ai deja raspunsul. Omul de afaceri nu vrea sa fie prins cu garda jos in fata potentialilor clienti sau investitori.

• Daca sunteti interesati doar de ziua in care truda se va sfarsi, sa stiti ca nu veti ajunge nicicand acolo. Niciodata nu termini ceva; nu exista sfarsit, ci doar noi intreceri si noi inceputuri.

• Eforturile nu platesc chiria. “Cand un angajat imi spune cat de mult sau cat de greu se straduieste, de obicei raspund cu acest gand. Eu fac afaceri cu rezultate, nu cu eforturi. Rezultatele platesc chiria.”

• “Urasc planurile de afaceri.” Desi planurile de afaceri reusite necesita sute de ore de munca pentru a le crea, ele sfarsesc prin a fi rezumate pe spatele unui servetel.

• Mai intai sa vindeti si abia mai tarziu sa puneti intrebari. In asta consta oricum ratiunea tuturor celorlalte aspecte la care lucrati.

• Daca ii permitem fricii sa ne impiedice sa luam orice decizie de al carei rezultat suntem nesiguri, vom ramane blocati intr-o viata caracterizata de o inactivitate completa.

Cunostintele, aplicate:

Printr-un limbaj accesibil, Ryan Blair ofera prin “Nimic de pierdut, totul de castigat” cel mai util “bun venit” in lumea antreprenoriatului. Vorbeste in carte foarte frecvent despre inceputuri. Pentru exemplu, el explica modalitatea in care puteti convinge primii clienti prin integritatea de care dati dovada si prin eforturile dumneavoastra sustinute. “Prima zi a afacerii poate fi adesea terifianta, insa, daca nu aveti nimic de pierdut, o puteti gasi si extrem de antrenanta, de vreme ce deschideti larg usile unei noi afaceri si ale unei noi vieti.”

Cartea, dintr-o privire:

Titlu: “Nimic de pierdut, totul de castigat”
Autor: Ryan Blair
Editura: Publica
Colectia: Antreprenoriat
Traducator: Florin Sia
Lungime: 304 pagini
Pret: 46,55 lei

Antreprenoriat Books Economie Featured

Bicicletele si creativitatea antreprenoriala: care-i legatura?

Jul 2,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]C[/dropcap]unoasteti analogia lui Steve Jobs dintre biciclete si computere? Recunosc, mi-a ramas in minte compararea unui PC cu o bicicleta pentru mintea umana din prezentarea brandului Macintosh din 1980 (inregistrarea VIDEO, disponibila mai jos). Cu putina imaginatie, putem asemana antreprenoriatul cu mersul pe bicicleta prin intermediul unor sfaturi simple: utilizeaza casca de protectie (asigurari, plan de business), semnalizeaza mereu (comunica cu angajatii&stake-holderii, casca ochii (vigilenta antreprenoriala), fii vizibil(a) (marketing), ia-ti o zi libera (echilibru intre business si viata personala), dar gasim oare elemente comune intre ciclism si actiunea antreprenoriala, privita din punct de vede economic? Eu am identificat doua idei scurte, de analizat si de pastrat mai ales ca tocmai ce a inceput editia cu numarul 100 din Turul Frantei, o competitie draga mie pe care o urmaresc de vreo 15 ani, desi se departeaza tot mai mult de sport si se transforma intr-o afacere medicala.

1. Relatia dintre infrastructura pentru biciclete si autoritatile locale care se impotmoleste in crearea unor trasee sigure pentru biciclisti (vezi esecul pistelor de pe trotuar ori lipsa unei zone speciale pe carosabil) seamana cu imposibilitatea unui minister (spre exemplu, cel pentru IMM-uri ori Ministerul de Finante) sa organizeze mediul privat din cauza lipsei de informatie. Este gresit sa-i ceri orbului sa vrea sa-l ghideze pe cel care vede foarte bine. Pe scurt, un primar nu poate lua decizii sanatoase pentru iubitorii sportului pe doua roti intrucat este evident ca birocratul are in minte doar bunastarea sociala imaginara.

La fel e si cu antreprenoriatul. Asa cum ne povestesc intreprinzatorii si dupa cum ne explica teoria economica sanatoasa (ma refer la Scoala austriaca, in mod evident), orice act antreprenorial implica producerea unei noi informatii sau cunoasteri. Mai departe, absenta restrictiilor institutionale sau legale asupra exercitarii functiei antreprenoriale este absolut necesara pentru ca fiecare individ sa-si materializeze “zestrea” de intreprinzator. Ciclismul, fie ca vorbim despre cel facut din pasiune ori despre o competitie importanta ca Turul Frantei, este asemenea procesului de piata: se deruleaza in virtutea obiectivelor participantilor la piata.

2. Al doilea exemplu se refera la cunoasterea tacita, explicata excelent de economistul Jesus Huerta de Soto in cartea “Scoala austriaca – Piata si creativitatea antreprenoriala”. Astfel, cunoasterea practica, de tip tacit, se refera la faptul ca actorul stie cum sa efectueze anumite actiuni (know-how), insa nu cunoaste elementele sau partile componente a ceea ce face, indiferent daca acestea sunt adevarate sau false (know-that). Sa luam exemplul celui care se straduieste sa urce pe bicicleta, scrie profesorul de Soto. El se straduieste “sa isi mentina echilibrul miscand ghidonul atunci cand simte ca se prabuseste si producand astfel o forta centrifuga ce tinde sa mentina bicicleta in echilibru, si toate aceastea fara ca vreun biciclist sa cunoasca principiile fizice pe fundamentul carora si-a dezvoltat abilitatea si fara sa fie constient de ele.” In schimb, biciclistul isi foloseste ”simtul echilibrului” care ii indica modul in care trebuie sa se comporte in orice moment pentru a nu cadea.

Asadar, viitorul biciclist, asemenea antreprenorului aflat la inceput de drum, nu invata un ansamblu de norme obiective de tip stiintific care sa-i permita efectuarea miscarilor necesare ca rezultat al aplicarii unei serii de ormule de fizica matematica. De fapt, procesul de invatare consta, mai degraba, in achizitia unor obiceiuri practice de conduita.

Books Featured

Malcolm Gladwell ne pregateste ceva: cartea David si Goliat

Jun 30,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]M[/dropcap]alcolm Gladwell este pe punctul de a publica cartea “David si Goliat”, care va patrunde in metodele surprinzatoare prin care cel slab il poate infrange pe cel mai puternic. Cartea ne va arata cum jucatorii de talie mica pot face fata gigantilor si, de asemenea, cum obiectivele noastre pot face o diferenta uriasa in atingerea succesului. Cartea, care va aparea in limba engleza in octombrie, va contine studii de caz din business, sport, cultura si psihologie.

Malcolm Gladwell ajunge repede, asa cum am scris intr-o scurta recenzie, pe lista autorilor preferati si acolo iti va ramane in urmatorii ani, caci sigur va mai scrie carti actuale, sau, daca nu, cel putin mai sunt lucrari inca netraduse in limba romana. E unul dintre acei tineri autori cu radacini in jurnalism care scriu nu doar pentru carieristii din marketing, cat mai ales pentru managerii care cauta o evolutie profesionala sanatoasa.

In doua dintre titlurile sale, “Exceptionalii – povestea succesului” si “The Tipping Point” (ambele traduse de Editura Publica), am gasit o formula ampla pentru o carte de business, cu abordari multiple, pe placul meu: o abordare psihologica, combinata cu cea istorica, o perspectiva antropologica, cuplata cu cea sociologica. Marturisesc ca tocmai ultimele doua abordari m-au facut sa devin un admirator perseverent al lui Gladwell: insusindu-si bine tehnica de management a studiilor si evenimentelor, autorul american reuseste sa simplifice analize sociologice profunde, iar conceptele si aplicarea acestora il incadreaza in sociologia pop.

Dupa ce termini de citit “Exceptionalii” (“Outliers”), realizezi cat de putine lucruri stiai despre oamenii exceptionali din spatiul public, dar si despre cei din jurul tau, despre barbati si femei ale caror experiente si comportament se situeaza dincolo de ceea ce este normal si previzibil. Iti vei imagina ca de-acum vei percepe succesul intr-un mod diferit de cel anterior, pe care il gaseai fundamental gresit.

“The Tipping Point” se bazeaza pe aceleasi idei care rezulta din analize sociologice simplificate, insa care ar pune mai degraba umarul la succesul companiei ori organizatiei pe care o reprezinti, si nu neaparat la succesul personal, precum se intampla in “Exceptionalii”.

Recomand, de asemenea,“Blink” si “Ce a vazut cainele”, care au fost traduse tot la Editura Publica.

In asteptarea celei de-a cincea carti scrise de Malcolm Gladwell, sa urmarim un interviu acordat de acesta despre titlul “David si Goliat”, via Book TV.

Sursa foto: lameadventures.com

Books Featured

Vrei mai mult timp? Idei mari din trei carti despre time management

Jun 4,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]A[/dropcap]m avut o revelatie cand am insistat catre un tanar antreprenor milionar sa participe ca invitat la emisiunea Start-Up Wall-Street. Raspunsul sau mi-a dezvaluit un lucru la care nu ma gandisem pana atunci. “Claudiu, sa stii ca vreau sa particip la emisiune. Mi-am propus asta, insa sunt extrem de aglomerat acum. Daca imi poti vinde timp, eu ti-l cumpar cu orice pret!” – cam asa suna raspunsul antreprenorului, aflat pe val dupa o tranzactie insemnata, foarte implicat in cresterea unei companii pe care inca o conduce. Cunoastem cu totii nevoia de a targui timpul, daca ar fi posibil: suntem sufocati de activitati, informatii, documente si sarcini. Spre regretul nostru, timpul si spatiul disponibile sunt limitate si ajungem sa ne programam fiecare minut pentru drumuri, sarcini si treburi casnice, practic alergam dintr-un loc in altul, ne grabim sa ajungem la servicii, iar la finalul unei zile ne prabusim in pat. Dar procurarea timpului de pe o piata cu cerere si oferta este imposibila, asa ca singura cale este sa economisim timpul, asa cum ar trebui sa economisim si alti factori rari. Economisirea timpului are un caracter aparte, o stim de la von Mises, “datorita unicitatii si ireversibilitatii ordinii temporale”. Importanta lucrurilor acestea se manifesta in fiecare compartiment al teoriei actiunii. Mai concret spus, actiunea este cea care ne genereaza notiunea de timp si ne face constienti de fluxul temporal.

Anul trecut au fost publicate in Romania trei carti care iti vor fi de folos daca si tu iti faci planuri pentru o anumita zi, care insa nu seamana foarte mult cu felul in care decurge in realitate ziua: “Musai List”, “Procrastinarea” si “Mai mult cu mai putin”. Va recomand cu caldura sa oferiti in dar aceste trei carti celor dragi care isi doresc “niste timp”.

Pe masura ce vei citi cele trei carti, te vei gandi cu siguranta la tot felul de treburi si activitati din viata ta pe care vrei sa le schimbi imediat, la decizii pe care le ai de luat. De exemplu, cartea “Musai List”, scrisa de trainerul roman Octavian Pantis, managing director TMI Training & Consulting, iti ofera tocmai acel “document” cu angajamentele importante pentru a-ti gestiona mai bine timpul si a te bucura mai mult de fiecare zi. O carte cu multe sfaturi cordiale care cer perseverenta inainte de a-si arata roadele, “Musai List” te provoaca sa te apuci de schimbat anumite actiuni, practic e o imbiere la schimbare care “iti propune sa lucrezi altfel pe ici, pe colo si poate chiar in partile esentiale”.

Inainte de a sublinia ideile esentiale din carte, merita evidentiata o clarificare de la inceputul cartii care sigur te va pune pe ganduri: este vorba despre cele trei roluri pe care munca le poate juca in viata ta, tocmai pentru a te ajuta sa-ti identifici mai lamurit provocarile si problemele cu care te confrunti: 1. serviciul = situatia in care pui la dispozitia unui angajator timpul tau, energia si abilitatile tale, in schimbul unui pachet salarial; 2. cariera = imprejurarea in care oferi tot munca (poate chiar mai multa munca, si cauti sa primesti in schimbi bani si alte beneficii (promovari, responsabilitati, recunoastere, etc.); 3. vocatia = situatia in care iti dedici viata unui “talent al tau sau unei cauze in care crezi”;

Idei mari (doar trei) din “Musai List”

• Protejeaza-ti timpul, mult mai mult decat iti protejezi banii. Nu ezita! Respinge orice intrerupere fara mila. Politicos, dar ferm.

• Asigura-te ca ai in jur cativa stalpi pe care te poti sprijini, adica relatii de buna calitate cu oameni in care poti avea incredere. Bucura-te de astfel de relatii, fa tot ce tine de tine pentru a le consolida in fiecare zi si nu te ingrijora prea mult cu privire la viitor.

• Alege proiectele si obiceiurile in asa fel incat daca le rezolvi sa fii cu adevarat multumit, nu sa simti ca pasii au fost prea mici. Daca cumva inchei proiectele si cimentezi obiceiurile in prima parte a anului, desigur ca iti poti stabili alte tinte pentru mai departe.

Cartea, dintr-o privire:

Titlu: “Musai List”
Autor: Octavian Pantis
Editura: Publica
Colectia: Time Management
Lungime: 188 pagini
Pret: 49 lei

Daca “Musai List” abordeaza angajamentele pe care ar trebui sa le faci, cartea “Procrastinarea” este despre promisiunile pe care le faci fata de tine insuti/(ati) si nu le respecti. Mai concret, despre scopurile pe care ti le pui, fara a le atinge vreodata si fara a sti de ce. Cartea, un “must-read” de catre manageri, antreprenori, politicieni, dar mai ales de studenti, analizeaza din perspectiva practica factorul-cheie care ne impiedica sa ducem la bun sfarsit ceea ce vrem sau trebuie sa facem – procrastinarea.

Mentionam mai sus ca “Procrastinarea” se adreseaza si studentilor. Asa cum o veti face multi dintre voi, cei care veti citi cartea, si eu m-am regasit in studiile care arata ca procrastinarea reprezinta de departe cea mai serioasa problema pentru studenti, care isi petrec in medie o treime din timp amanand lucrurile. De ce se intampla asta? In primul rand, camerele de camin sunt pepiniere de procrastinatori intrucat tentatiile – alternativele la studiu – sunt omniprezente, superioare din orice punct de vedere, de exemplu, scrierii unor eseuri. In al doilea rand, termenele de predare mari ale eseurilor si lipsa pasilor intermediari provoaca o amanare indelungata a prezentarii lor.
Procrastinarea nu se regaseste doar in caminele studentesti, ci si in redactiile ziarelor sau in consiliile de administratie ale marilor companii, iar cartea de fata, bogata in studii empirice iti explica de ce tergiversarea activitatilor nu este vina noastra, insa acest lucru nu ne scuteste sa avem de-a face cu ea. Tocmai ce aceea, psihologul Piers Steel (autorul cartii), cercetator si practician in acelasi timp, nu se rezuma doar la descrierea nevoii de schimbare a vietii voastre, dar pluseaza si cu sfaturi utile pentru a nu mai amana lucrurile si a trece la treaba.

Idei mari (doar trei) din “Procrastinarea”

• Cercetatorii in psihologie folosesc trei criterii pentru a categorisi procrastinarea. Pentru ca un comportament sa fie considerat procrastinare, acesta trebuie sa fie: neproductiv, inutil si intarziat. Pentru un individ, procrastinarea poate duce la stres, un sentiment de vinovatie, pierderea productivitatii personale, crearea unei crize si dezaprobare din partea altora pentru neindeplinirea unor responsabilitati sau a unor angajamente.

• Amanarea irationala este o inclinatie umana, nu o inevitabilitate. Daca suntem capabili sa ne acceptam asa cum suntem, o putem contracara. Putem lasa in urma procrastinarea, dar aceasta numai daca ne recunostem limitele si adoptam aceasta stare de lucruri.

• O trasatura a personalitatii dispuse la procrastinare iese in mod special in evidenta: impulsivitatea, adica nerabdarea cu care se traieste momentul si dorinta de a avea totul acum. Astfel, autocontrolul si amanarea recompenselor sunt procese greu de indeplinit de catre persoanele impulsive.

Cartea, dintr-o privire:

Titlu: “Procrastinarea”
Autor: Piers Steel
Editura: Litera
Colectia: IQ 230
Lungime: 302 pagini
Pret: 22,4 lei

Sustinator infocat al simplitatii, Leo Babauta reuseste in “Mai mult cu mai putin” sa te convinga ca munca ta va fi mai eficienta daca te vei elibera de tot ce ti-ar putea distrage atentia de la lucru. Dupa ce vei citi cartea (lectura ei este usoara), vei deveni unul dintre cautatorii de …simplitate. Rezultatul? Spre exemplu, daca esti fumator/oare, vei acumula energie pentru a depasi barierele de care te lovisei atat de des in incercarile tale de a renunta la fumat.

Leo Babauta, unul dintre expertii la nivel mondial in productivitatea muncii, stabileste inca de la inceput “munitia” minimala de care ai nevoie pentru a-ati simplifica viata: cele sase principii dupa care se ghideaza arta limitarii la esential: 1. Impune-ti limite; 2. Identifica esentialul; 3. Simplifica; 4. Concentreaza-te; 5. Creeaza-ti obiceiuri; 6. Incepe cu pasi mici. Apoi, in partea a doua cartii, autorul ofera sfaturi practice de implementare a acestor principii in domenii-cheie, de la viata profesionala la cea personala. Doar un exemplu, care pare evident pentru multi dintre noi, dar pe cat de simpla este recomandarea, pe atat de valoroasa ramane pentru cititorul interesat: o modalitate de a petrece cat mai putin timp in contul de e-mail, fiind totusi eficient(a), este sa scrii mesaje scurte, dar relevante si cuprinzatoare. Asadar, nu incepe sa scrii romane pentru fiecare dintre ele. Te poti limita la cel mult cinci propozitii. Astfel, te vei limita la concizie si sa cuprinzi doar esentialul, ceea ce economiseste timp.

Si, iata ca ne intoarcem la ideea de la inceputul acestui articol: asa cum bunastarea noastra materiala nu inseamna numai banii pe care ii castigam, ci si cei pe care ii economisim, si economisirea timpului reprezinta cea mai bun cale de inavutire personala si profesionala: fiecare timp “pus deoparte” genereaza mai mult prin miracolul dobanzii compuse.

Idei mari (doar trei) din “Mai mult cu mai putin”

• Intreaba-te de fiecare data ce este cu adevarat esential, fie ca e vorba de ziua de azi, de saptamana asta, de anul acesta sau de viata, in general. Foloseste-te de aceste intrebari pentru a te ghida inspre esential, mai ales daca ai dificultati in a lua o decizie.

• Solutie pentru simplificarea sarcinilor: introducerea limitelor, concentrarea pe un singur lucru la un anumit moment si canalizarea energiei pe sarcini mici.

• Trebuie sa descoperi beneficiile programului de dimineata si seara, doua momente-cheie ale zilei. Astfel, iti vei oferi un cadou: energie pentru intreaga zi, dar, in acelasi timp, iti vei crea o senzatie de calm si echilibru.

Cartea, dintr-o privire:

Titlu: “Mai mult cu mai putin”
Autor: Leo Babauta
Editura: Publica
Colectia: Time Management
Lungime: 168 pagini
Pret: 37 lei

Books Featured

AUDIOBOOK de ascultat la birou sau in masina: Ce le-a facut statul banilor nostri?

May 8,2013 / By Claudiu Vrinceanu / 1 Comment

[dropcap]C[/dropcap]e coincidenta: chiar in ziua in care guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, da tot felul de semnale bancilor cum sa inceapa si ele ciclul de reducere a dobanzilor, Societatea pentru Libertate Individuala (SoLib) lanseaza cartea audio „Ce le-a facut Statul banilor nostri?” de Murray Newton Rothbard, disponibila pentru prima data in acest format in limba romana.

Cartea, pe care am citit-o prima oara in anul I de facultate si am inteles-o abia dupa recitire, in urma cu vreo patru ani, prezinta un punct de vedere inedit asupra sistemului monetar actual si a productiei de moneda, accentuand efectele acestora in economie si, implicit, in bunastarea populatiei.

Lansarea acestei carti audio face parte din proiectul „Biblioteca electronica de economie”, in cadrul caruia SoLib va lansa o serie de carti marcante in literatura economica, care trateaza problematica libertatii economice. Proiectul isi propune sa clarifice probleme economice complexe, adesea intelese gresit tocmai de cei insarcinați cu rezolvarea lor.

„Speranta noastra este ca prin acest proiect vom ajuta la intelegerea stiintei economice, care treptat va duce la politici economice mai bune si astfel la o economie mai prospera, mai independenta si, mai ales, la o bunastare mai mare pentru intreaga societate”, a declarat Claudiu Nasui, presedintele SoLib.

SoLib isi propune sa lanseze urmatoarea carte audio din cadrul proiectului „Biblioteca electronica de economie” in luna septembrie. Carțile sunt disponibile in format audio pe site-ul www.solib.ro, la sectia “E-Library”, putand fi descarcate gratuit de persoanele interesate.

Ce le-a facut Statul banilor nostri? este, fara indoiala, cea mai buna carte de introducere in problematica monedei scrisa vreodata.

Ce sunt banii? Cum apar ei si la ce sunt utili? Ce sunt si cum functioneaza bancile? Care-i rolul Bancii Centrale? Si mai ales care-i rolul Statului in toata aceasta afacere? sunt doar cateva dintre intrebarile la care Murray Rothbard raspunde magistral – atat pe gustul celui mai exigent specialist, cat si pe intelesul oricarui om inteligent, dispus sa-si puna mintea la contributie pentru a intelege realitatile care il inconjoara.

Si raspunsurile nu sunt – garantat – parte a locurilor comune, imbacsite, neclare si fals sofisticate ale discutiilor monetare (si economice, in general) cu care cititorul roman este obisnuit.

Books Featured

O singura scoala pentru toata lumea. Sa regandim educatia

Apr 7,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]O[/dropcap] educatie gratuita, de calitate, pentru oricine, oriunde, acesta este mottoul Khan Academy si al cartii “O singura scoala pentru toata lumea”, scrisa de Salman Kahn. O misiune destul de ambitioasa care a facut din Academia Khan cel putin o parte din solutia pentru iesirea din impas a educatiei moderne, intr-un sistem actual care abunda in strategii ineficiente, in neconcordante evidente intre ce invata elevii si ce ar trebui sa stie.

Viziunea revolutionara asupra viitorului educatiei m-a “prins” inca din primele pagini ale cartii datorita a trei ratiuni de context care au legatura cu logica economica sanatoasa. In primul rand, necesitatea unei libertati educationale: cu totii suntem influentati de proiectul prin care guvernul foloseste banii contribuabililor pentru a obliga cetatenii sa invete anumite materii prin ore cu o lungime chinuitoare, un obstacol in calea creativitatii. Am mai scris aici cum statul incalca libertatea cetatenilor de a-si folosi abilitatile prin educatie: cu totii suntem la un moment dat in viata inscrisi intr-un proces de educatie in care statul ne spune ce trebuie sa facem, ce materii si cursuri sa studiem. In al doilea rand, scoala pe care Salman Kahn o vede este speciala – cu ajutorul tehnologiei educatia poate fi reinventata – ceea ce imi da sperante ca, spre exemplu, postarea de lectii de economie pe YouTube poate fi o metoda ideala a retetei liberale prin care se poate pune capat dezordinii educationale printr-un proces extrem de simplu: excluderea guvernului din procesul educational. De ce? Guvernul incearca (si reuseste, din pacate) sa indoctrineze si sa modeleze tineretul prin sistemul scolilor publice. In al treilea rand, una dintre marile caracteristici ale umanitatii se refera la diversitatea sa, mai concret la faptul ca fiecare individ este unic, cu abilitati, interese si aptitudini unice. De aceea, parintii, spre exemplu, sunt mai calificati decat statul sa evalueze abilitatile copiilor si sa adapteze educatia la nevoile si competentele individuale ale fiecarui copil. Iar acest adevar este asumat intr-un mod sincer de Salman Kahn in cartea “O singura scoala pentru toata lumea. Sa regandim educatia”: niciun creier nu seamana cu altul; niciun drum “prin aceasta retea extraordinar de subtila care este cunoasterea nu seamana cu urmatorul”. Chiar si cele mai standardizate teste recunosc ca va exista, inevitabil, un set de idei pe care “fiecare elev il intelege conform propriei structuri intelectuale”. Cele trei motivatii – cheia in care am citit eu cartea – reprezinta, de fapt, trei argumente economice care fac, in opinia mea, din “O singura scoala pentru toata lumea” un titlu indezirabil pentru orice ministru al Educatiei din tarile care pun accentul pe educatia de stat.

Responsabilitatea individuala pentru cunoastere merge mana in mana cu recunoasterea unicitatii fiecarui elev. Un adevar evident aflat in contradictie cu realitatea modelului clasic de predare care prezinta posibilitati infinite de indoctrinare politica. Unele au fost ori sunt “directe si evidente, cum ar fi prezentarea unor materii ca istoria si sociologia”, asa cum explica Salman Kahn in cartea de fata. De-a lungul istoriei, educatia obligatorie si finantata de stat a fost un instrument politic aproape in aceeasi masura in care era unul pedagogic: “scopul nu era incurajarea gandirii individuale, ci crearea de cetateni loiali si usor de manipulat care sa invete sa se supuna autoritatii parintilor, profesorilor, Bisericii si, in ultima instanta, regelui”. Asa se intampla, spre exemplu, in Prusia secolului al XVIII-lea, insa lucrurile nu s-au schimbat foarte mult in prezent: sistemul de invatamant scartaie, se demodeaza si vechile obiceiuri si standarde nu mai sunt compatibile cu realitatea in care traim. Desi elevii si profesorii sunt victimele unui sistem viciat, inventat in Prusia cu doua secole in urma, cartea “O singura scoala pentru toata lumea” este unul din acele motiv care ne fac sa fim optimisti in legatura cu viitorul educatiei, asa cum gasim si in Romania proiecte de stimulare a antreprenoriatului ori a gandirii economice sanatoase: “Ubercool antreprenor” sau “Economy works”.

Filosofia lui Salman Khan in ceea ce priveste predarea este simpla si foarte personala: practic, fondatorul Khan Academy, care anterior a fost analist de fonduri speculative (hedge fund), expune lectiile asa cum si-ar fi dorit insusi sa i se fi predat. Nu vreau sa deconspir foarte multe din conceptele sistemului educational implementat de Salman Khan, dar este important de explicat, pe scurt, modelul Khan Academy, o platforma online care ofera peste 3.000 de videoclipuri educationale, filmulete pe YouTube de 10 minute, pe teme variate de la economie si matematica la istorie si medicina.

Proiectul a inceput prin succesul unei experiente personale, in care Khan ii preda verisoarei sale, Nadia, meditatii la matematica pe chat, apoi mai multi membri ai familei si prieteni i-au cerut ajutorul. Asa a luat nastere Khan Academy, un proiect antreprenorial care l-a prins pe Salman Khan intr-o munca ce ii place cu adevarat, incitanta si satisfacatoare din punct de vedere intelectual si financiar.

Sunt curios ce opinie aveti despre urmatoarea statistica: dintre toti copiii care incep scoala anul acesta, 65% vor avea slujbe care nu s-au inventat inca. Daca ne uitam la dezvoltarea formidabila a pietei de munca din ultimul deceniu si la perioadele de crestere economica de dinainte de anul 2008, aceasta ipoteza incepe sa aiba logica. Statistica de mai sus pare plauzibila: spre exemplu, cand eu ii explicam in scoala generala profesoarei de matematica de ce imi doresc sa devin jurnalist (ea ma vedea la un liceu cu profil real, ceea ce am si studiat in cele din urma), nu ma gandeam ca in anul 2013 imi voi castiga existenta cu ajutorul internetului, de vreme ce el nu exista in nicio oferta educationala de atunci. Astfel, cartea lui Salman Khan se bazeaza intr-un mod pe urmatoarea realitate: certitudinea schimbarii, “cuplata cu totala incertitudine referitoare la natura ei, are consecinte profunde si complexe asupra felului in care privim educatia”. Un lucru devine asadar cat se poate de evident: de vreme ce nu putem anticipa ce vor trebui sa stie copiii nostri peste zece sau douazeci de ani, ce ii invatam este mai putin important decat cum ii invatam sa invete singuri.

Idei mari din “O singura scoala pentru toata lumea – Sa regandim educatia”

• O singura scoala pentru toata lumea este mai mult decat o solutie, ea reprezinta un indemn pentru o educatie gratuita, universala, globala si o explicatie a modului in care o idee simpla, dar revolutionara, ne poate ajuta sa atingem acest tel.

• Rolul profesorilor este de a facilita si nu de a domina discutia de la cursuri. Mai presus de toate, raman ideile care se nasc din interactiunea cu colegii.

• Un aspect esential in educatie este invatarea prin asimilare succesiva. Elevii trebuie sa inteleaga in profunzime un anumit concept inainte sa li se ceara sa invete o chestiune mai avansata.

• Actualul model de predare la clasa incurajeaza pasivitatea si nu reuseste sa maximizeze capacitatea creierului de a invata prin asocieri.

• Sistemul de educatie actual imparte disciplinele in “materii”, care sunt separate in lectii independente, creand astfel impresia ca subiectele sunt de sine statatoare si nelegate intre ele.

• Este necesar un anumit grad de scepticism si atentie in modul in care interpretam rezultatele testele prin care profesorii evalueaza elevii.

• Daca permiti si incurajezi creativitatea, va trebui sa iei in calcul si posibilitatea esecului.

Cunostintele, aplicate:

“O singura scoala pentru toata lumea”, o carte care dezvaluie potentialul urias al educatiei virtuale de a sustine reusita oricarui copil, poate deveni un instrument util atat viitorilor sau actualilor antreprenori atrasi de domeniul educatiei, dar mai ales celor direct interesati de remodelarea tehnicilor de invatare a elevilor.

Cartea, dintr-o privire:

Titlu: “O singura scoala pentru toata lumea – Sa regandim educatia”
Autor: Salman Khan
Editura: Publica
Colectia: Educatie
Traducator: Irina Henegar
Lungime: 248 pagini
Pret: 49 lei

Sursa foto: thenextweb.com

Antreprenoriat Books Featured

Ce am invatat de la Octavian Pantis: cum isi ocupa antreprenorii timpul

Jan 25,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]S[/dropcap]chimba paradigma zilelelor libere. “Ce ar fi sa muncesti de marti pana sambata, de exemplu in loc de luni-vineri?”. Sambata nu prea e lume la birou, nu suna telefoanele, nu sunt sedinte, nu e galagie si s-ar putea sa constati ca ai realizat mai multe intr-o sambata decat in trei zile lucratoare obisnuite.

–>> Antreprenorul-angajat. Unii antreprenori raman cu paradigma de angajat, din care au si venit si in care s-au format 5 sau 15 ani. Antreprenorul este mult mai liber decat managerul dintr-o companie a altcuiva. Antreprenorul are o plaja mult mai mare de risc, de decizie, de optiuni ce pot fi urmate. Antreprenorul are o libertate mult mai mare asupra timpului sau decat are un manager.

–>> Companiile – cariera. Perioada 2004-2008 a cunoscut o explozie de companii antreprenoriale de tip cariera. Sa crestem, sa ne extindem, sa facem, sa ne miscam. 2009 si 2010 au fost un filtru natural pentru toate aceste companii. Unele au ramas la fel si au rezultate remarcabile, obtinute cu mari eforturi, altele – fara un minim de fundatie – au disparut, iar altele au devenit niste frumoase companii de tip serviciu, care merg acum ca unse dar la o turatie mai joasa si cifre mai mici, oferindu-le antreprenorilor un ragaz in care sa se mai bucure un pic de viata in afara serviciului.

–>> Ce sunt companiile “cariera”? Compania de tip cariera e intalnita cel mai frecvent. E asa cum si-o imagineaza cei mai multi: lansari de produse, campanii de marketing, inovatie, orientare pe crestere cu (aproape) orice pret, proceduri si reguli, organigrama inginereasca, uneori cu raportari matriciale, cifre de vanzari si cote de piata analizate in amanunt. E tipic compania multinationala, chiar daca gasim companii de tip cariera la toate dimensiunile.

–>> Compania de tip serviciu e ca o companie de tip cariera dar fara presiunea continua a cresterii, fara pedala de acceleratie apasata tot timpul pana la podea. E de obicei o companie antreprenoriala care si-a gasit un loc in piata, cu relatii oarecum stabile cu clienti, furnizori si alti parteneri. Cuvantul la ordinea zilei nu e “crestere” ci “profit”. Resursele sunt bine cantarite, la fel ca la o companie de tip cariera, dar investitiile in extindere, in campanii, in lansari, in angajari sunt privite cu circumspectie. Antreprenorul e mai comod, cauta liniste si, de obicei, isi are principalele preocupari in afara firmei – familie, hobbyuri, comunitate etc.

–>> Compania antreprenoriala de tip vocatie este construita in jurul unei pasiuni a antreprenorului si prin aceasta companie antreprenorul a gasit un mod de a-si finanta si trai preocuparile placute. Poate ii place sa gateasca si deschide un restaurant, poate ii place sa petreaca timp in mijlocul oamenilor si deschide un restaurant, poate ii place sa calatoreasca si deschide o agentie de turism de nisa, poate ii place in Delta Dunarii si isi deschide un hotel sau ceva acolo. Cuvantul cheie nu e cresterea, nu e profitul ci e bucuria. Desigur ca nu se impotriveste nimeni cresterii sau profitului dar nu pentru asta a fost deschisa firma.

–>> Romania, mai antreprenoriala. Intr-o tara ca Romania poti sa fii antreprenor mai usor decat in alte locuri. Viitorul este al antreprenorilor. Angajatii din multinationale ii vor admira pe antreprenori pentru indrazneala. Unii raman in multinationale atat pentru ego, cat si pentru scoala buna de acolo. Insa, multi au gandul acesta, de face pasul spre antreprenoriat.

Octavian Pantis, managing partner in cadrul firmei de training si consultanta TMI, autor al cartii dedicate managementului timpului “Musai List”. El a fost invitatul emisiunii Start-Up Wall-Street de miercuri, 23 ianuarie 2013.

1 2 3

Category : Books

Idei mari din “Steve Jobs”:

Cunostintele, aplicate

Cartea, dintr-o privire:

Idei mari din “Nimic de pierdut, totul de castigat”

Cunostintele, aplicate:

Cartea, dintr-o privire:

Idei mari (doar trei) din “Musai List”

Cartea, dintr-o privire:

Idei mari (doar trei) din “Procrastinarea”

Cartea, dintr-o privire:

Idei mari (doar trei) din “Mai mult cu mai putin”

Cartea, dintr-o privire:

Idei mari din “O singura scoala pentru toata lumea – Sa regandim educatia”

Cunostintele, aplicate:

Cartea, dintr-o privire:

Octavian Pantis, managing partner in cadrul firmei de training si consultanta TMI, autor al cartii dedicate managementului timpului “Musai List”. El a fost invitatul emisiunii Start-Up Wall-Street de miercuri, 23 ianuarie 2013.