Category : Economie

Economie Featured

Cultura unei natiuni explica de ce fumatul se reduce in anumite tari

Cum se transmite comportamentul fumatorilor in cadrul anumitor populatii? Cum difera acest comportament de la o tara la alta? Cele doua intrebari pe care ni le adresam atunci cand calatorim in alte tari au un posibil raspuns in concluziile studiului “The influence of societal individualism on a century of tobacco use”.

Intrebarea fundamentala din studiu este urmatoarea: care este legatura dintre cultura unei tari si comportamentul fumatorilor din respectiva tara. Concluzia matematicienilor este ca societatile individualiste manifesta o rata de adoptie a tigarilor mai mare, dar si un ritm de renuntare superior.  O analiza realizata pe 25 de tari, inclusiv Romania, arata de ce anumite comportamente sociale se extind mai puternic in anumite tari decat in altele.

Autorii studiului au corelat statisticile despre numarul fumatorilor si studiul lui Geert Hofstede privind dimensiunile culturale ale unei natiuni, mai exact dimensiunea Individualism – Colectivism  (măsura în care o cultură încurajează independenţa şi libertatea individului faţă de grupul căruia îi aparţine).

Comportamentul de fumat s-a schimbat foarte mult la nivel mondial in ultimii 50 de ani. Spre exemplu, in Statele Unite, numarul fumatorilor a crescut foarte mult pana in 1965 si a scazut considerabil de atunci. Acelasi comportament a fost observat si in alte state industrializate.

Smoking

Probabil ca cea mai evidenta diferenta in comportamentul fumatorilor este intre SUA si Suedia (vezi graficul de mai sus). In 1920, un segment foarte redus din populatie fuma, mai putin de 10%. Acest procent a crescut spectaculos in SUA pana la aproximativ 40% in 1965 si a scazut dub 20% in 2010. Spre comparatie, numarul fumatorilor din Suedia a ajuns la o pondere de 30% din totalul populatiei in anii ’70 si a scazut la 20% in 2010. Prin urmare, suedezii au adoptat fumatul mult mai incet, au atins un varf mai tarziu decat americanii, iar apoi au redus relatia cu acest viciu cu un ritm inferior decat al americanilor. Toate acestea in conditiile in care suedezii au acces la aceleasi informatii despre pericolul fumatului si manifesta un comportament social similar.

Diferenta cruciala intre suedezi si americani este explicata prin dimensiunea Individualism – Colectivism , un concept util pentru cei interesati de studierea culturii organizationale.

Psihologul olandez Geert Hofstede a demonstrat ca in tari ca SUA, Marea Britanie sau Australia, populatia tinde sa aiba un nivel de individualism ridicat, in timp ce suedezii, francezii sau japonezii au o mentalitate mai degraba colectivista. In alte cuvinte, in tarile colectiviste exista o presiune sociala mai ridicata de conformare.

Asadar, care este legatura intre cultura unei tari si fumat? Studiul de fata arata de ce suedezii s-au lasat de fumat cu o cadenta mai redusa: “Modelul nostru releva ca inertia sociala inhiba deciziile de renuntare la fuamt mult mai puternic in societatile colectiviste decat in cele individualiste”. Prin urmare, libertatile sociale in societatile individualiste permit oricui sa ia decizii de renuntare la fumat mult mai usor.

smoking2

Desi Romania este analizata in studiul citat, datele despre tara noastra sunt limitate. Aflam ca varful inregistrat de consumul de tigari a fost in 1995 si ca populatia Romaniei are un nivel de 30 pe scara de la 0 la 100, unde 100 inseamna individualism ridicat, iar cifre mai mici de 50 releva o societate colectivista. Daca ne uitam la toate tarile studiate de Geert Hofstede, constatam ca foarte putine au valori ridicate la individualism.

Concluzie: fumatul este un exemplu de fenomen social contagios, iar studiul “The influence of societal individualism on a century of tobacco use” este util celor care vor sa inteleaga alte forme de transmisie ale culturii nationale catre anumite comportamente. De exemplu, intelegem mai usor de ce schimbarea este mai putin posibila/intalnita in Romania, unde valorile colectiviste sunt mai mari. Ma refer la orice fel de schimbare: obiceiuri de consum (mancare, tigari, masini), vot, lecturi, petrecerea timpului liber, decizii de management.

Read More
Economie Featured

Ajutorul de stat pentru companii: o eroare de logica economica platita tot de antreprenori

Vedem in continuare fapte care sfideaza teoria economica. Vorbesc aici despre actiuni ale guvernului care nu tin practic cont de consecintele amestecului in sfera afacerilor: masuri interventioniste care ii supara cu temei, spre exemplu, pe tinerii intreprinzatori.

Sa analizam doua subiecte:

1. Vodafone, Siemens, Orange, Dell sau SAP se numara printre companiile care au primit acorduri de finantare de la statul roman in baza HG 797/2012 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru sprijinirea investitiilor care promoveaza dezvoltarea regionala prin utilizarea tehnologiilor noi si crearea de locuri de munca.

2. Facebook a cumparat LiveRail, companie care in prezent este unul din jucatorii de varf la nivel global in ce priveste tehnologia de video advertising pe Internet, fondata in 2007 de romanii Sergiu Biris si Andrei Dunca si de Mark Trefgarne.

Care este legatura dintre cele doua subiecte? Pai, masura interventionista de la punctul 1. ii supara pe tinerii si mici intreprinzatori care simt pe propria piele consecintele inregistrate in urma eforturilor de a stimula anumite sectoare economice.

 UncleSamTheft

Rolul nostru este aici de a intelege macar doua dintre urmarile majore ce decurg obligatoriu din aceste intentii aparent bine intentionate:

1. Propunerea ca executivul sa acorde subventii unor persoane particulare ori sa ajute anumite proiecte il vizeaza pe actorul economic A si uita complet de actorul B. Aceasta masura guvernamentala ii abordeaza pe intreprinzatorii in mainile carora ajunge capitalul si ii pierde din memorie pe cei care au fost lipsiti de el.

2. Al doilea argument care se opune, fara dubii, impotriva subventiilor guvernamentale, este ca, asemenea imprumuturilor guvernamentale, executivul nu ofera niciodata nimic pentru mediul de business fara sa ia ceva in schimb. Cunoastem cat de solida este argumentatia din scrierile lui Henry Hazlitt. In cartea “Economia intr-o lectie” (recenzata aici), economistul porneste de la o ipoteza vie si in zilele noastre, ale carei manifestari le observam inclusiv in spatiul romanesc: in stiintele economice au loc mai multe erori de gandire decat in orice alt domeniu de studiu cunoscut omului.

Factorii cei mai importanti care dau nastere la erori economice in fiecare zi sunt, in primul rand, interpretarea unei idei sau propuneri in favoarea propriilor interese si, in al doilea rand, eroarea omiterii consecintelor secundare.

Concluzia este simpla: cand guvernul acorda “ajutoare” celor care dezvolta proiecte prin care se creeaza locuri de munca, ceea ce se intampla in fapt este impozitarea afacerilor private profitabile, cum este LiveRail, in vederea sprijinirii celor neprofitabile. Ce va lua guvernul in schimb? Sa nu uitam ca fondurile guvernului provin in totalitate din impozite, asa ca factura finala pentru bugetul total va fi platita tot de antreprenorii privati.

 

Read More
Economie Featured

Cine fuge de inovatie este codas la competitivitate si prosperitate

Tare mult as vrea sa fiu martorul unei strategii implementata corect din punctul de vedere al competitivitatii economice. Sursa succesului economic si a competitivitatii este simplu de inteles: intr-un mediu concurential corect, dobandirea de avantaje competitive de catre un actor economic reflecta calitatea activitatii antreprenoriale. Ei bine, mediul economic de la noi este distorsionat, adica firmele si angajatii activeaza pe o piata care nu este libera, ci, din contra, e capturata de un stat care a esuat in ultimii 25 de ani.

Daca vei cauta cel mai frecvent folosite expresii in comunicarea publica a guvernantilor nostri, cuvintele “competitivitate” si “prosperitate” sunt pe lista scurta de promisiuni. Ce nu inteleg guvernantii este ca prosperitatea unei tari este direct proportionala cu volumul de capital investit pe individ, insa la noi pentru a-i oferi unui angajat un salariu net de 1.000 euro, un antreprenor plateste in continuare dari de sute de euro. Legatura dintre libertatea economica si competitivitate, respectiv prosperitate, este evidenta: tarile cu cea mai mare libertate economica ofera oamenilor bunastare.

Competitivitate economica? Nu

Iata un raport proaspat, publicat de Forumul Economic Mondial, care releva ierarhia celor mai competitive tari din UE. Romania ocupa ultima pozitie (28) in acest top al competitivitații, coborand un loc fata de clasamentul din 2012. Am fost depasiti de ocupanta ultimul loc de anul trecut, Bulgaria. Ce ne spune studiul Forumului Economic Mondial? Romania ocupa doar locul 23 la capitolul “mediu de business”, desi avem o atitudine pozitiva fata de antreprenoriat (locul 3!!). Potrivit studiului citat, Romania trebuie sa faca progrese la 1. capitolul competitie (locul 24) si la 2. dezvoltarea clusterelor (aici suntem doar pe locul 24).

Romania competitivitate

Prosperitate? Mai degraba NU

Romania ocupa locul 55 intr-un clasament al celor mai prospere populatii din 142 state intocmit de Legatum Institute. Patru sunt problemele Romaniei conform acestui studiu: 1. am coborat patru pozitii comparativ cu anul 2009; 2. suntem ultima tara din UE la prosperitate; 3. am coborat 15 locuri la capitolul “libertatea personala”; 4. Suntem la coada clasamentului in functie de criteriul “oportunitati antreprenoriale”, depasind doar doua tari din UE: Ungaria si Croatia.

romania(3)

Pana cand voi vedea, in sfarsit, o strategie coerenta pentru rezultate mai bune la nivelul competitivitatii, iti propun sa “gustam” din lectiile celor mai competitive 10 tari europene de mai jos care au inteles ca inovatia si antreprenoriatul trebuie sa fie prioritati nationale. Cat despre noi, lectia romanilor e simpla: cine se leapada de inovatie este codas la competitivitate si prosperitate.

Europe2020b

Pe aceeasi tema: România, cea mai puțin competitivă țară din UE 28

Read More
Comunicare Economie Featured

Cuvintele anului: bitcoin, selfie si fainosag au devenit buzzwords in 2013

[dropcap]O[/dropcap] scurta radiografie a cuvintelor care au definit anul 2013 ne arata o serie de lucruri relevante despre tendintele din comunicare (rolul new-media in formarea trendurilor), economie (digitalizarea mediului de business) si din politica (lupta fara folos a politicienilor care se rezuma doar la taxe).

Iata 10 dintre cele mai importante cuvinte-cheie („buzzwords” suna mai bine) care au caracterizat, in opinia mea, comunicarea si mediul de business in 2013.

1. bitcoin

Moneda bitcoin a dat multe titluri de presa in 2013. Cautarile online pentru temenul “bitcoin”, adaugat in acest an si in dictionarul online Oxford, au crescut puternic incepand din luna septembrie, potrivit datelor Google.

 

Spre deosebire de monedele aflate in circulatie la scara larga, precum dolarul, Bitcoin nu este emis si sustinut de o banca centrala, precum Rezerva Federala in cazul monedei americane. In schimb, Bitcoin se obtine printr-un proces de rezolvare a unor calcule matematice foarte complicate, numit “mining”. Odata obtinuti, bitconii pot fi folositi pentru cumparaturi sau tranzactionati pe piete online nereglementate. Cotatia Bitcoin a crescut puternic in acest an, de la 20 de dolari in februarie la peste 1.200 de dolari in decembrie.

2. selfie

Oamenii se afla intr-o continua cursa de a primi recunoastere din partea celor din jur, iar selfie-urile, adica „arta” de a da click pe fotografiile prietenilor facute cu ajutorul telefoanelor inteligente, au devenit anul acesta una dintre cele mai apreciate actiuni de comunicare interpersonala sau de personal branding. Sa ne amintim doar doua studii de caz: I. Presedintele american Barack Obama s-a remarcat la ceremonia dedicata lui Nelson Mandela printr-un “selfie” (autoportret) alaturi de premierul danez (Helle Thorning Schmidt) si cel britanic (David Cameron); II. “The Selfie Shootout”, spotul video al Turkish Airlines ” in care apar Kobe Bryant si Lionel Messi, aflati intr-un continuu concurs de selfies din locatii exotice din intreaga lume.

 

3. coabitare

 

Cel mai utilizat cuvant in politica romaneasca in 2013 a fost….coabitare. Cu ce folos? Analistii mizeaza ca pactul de coabitare dintre presedinte si premier, semnat cu un an in urma, pare sa functioneze inca, dincolo de tensiunile evidente si atacurile publice, de ambele parti, avand in vedere compromisului facut pentru adoptarea in acest an a legii bugetului de stat pe 2014.

4. tom bugetel

 

Multi sunt politicienii romani cu porecle amuzante mai mult sau mai putin asumate. Una dintre cele mai proaspete este cea a ministrului delegat pentru Buget, Liviu Voinea. El a spus ca nu il deranjeaza porecla “Tom Bugetel”, intrucat Tom Degetel era un personaj pozitiv, si spera ca cele doua fete ale sale vor aprecia acest supranume. Amin!

5. fainosag

Stiti reclama la pateurile Ardealul? Ca urmare a acestor spoturi agresive, cuvantul „fainosag” a ajuns sa fie printre cele mai cautate pe Google in 2013.

 

6. nfc

 

Romanii au fost tot mai interesati in 2013 de tehnologia NFC. NFC (near field communication) este o tehnologie incorporata in tot mai multe smartphone-uri, care permite telefonului sa poate fi folosit drept card de cumparaturi, bilet pentru transportul in comun ori evenimente sau ca modalitate de a accesa anumite informatii.

7. hashtag

Hashtag-ul a devenit un concept mainstream in 2013, cand Facebook a preluat de la Twitter modelul hashtag-urilor implementandu-le si pe reteaua proprie. Hashtag-urile sau “cuvinte-diez” sunt termeni-cheie pe care se poate face click si care permit organizarea mesajelor in functie de anumite subiecte, erau utilizate pana de curand de Twitter, Tumblr si Instagram.

8. monitorizare (surveillance)

 

In 2013 am discutat foarte mult despre echilibrul intre securitatea cetatenilor si protejarea datelor private. Tehnicile de supraveghere descrise de George Orwell sunt nimic comparativ cu ce exista in prezent, monitorizari deconspirate de Edward Snowden, fostul consultant al Agentiei americane pentru Securitatea Nationala (NSA)

9. acciza

In 2013, mai ales pe finalul de an, am luat parte la jocul politic „Alba-Neagra cu acciza”. Cea mai dezbatuta acciza din 2013 a fost taxa pe carburanti, care o sa-i faca mai scumpi in 2014. Aceasta taxa vine peste cresterea de accize anuntata inca din octombrie 2013 (e o ajustare anuala conform calendarului agreat cu EU).

 

10. a o freca

 

Daca anul trecut guvernatorul BNR s-a remarcat prin declaratia „Politica bate la fund mersul economiei”, in 2013 s-a remarcat printr-o interventie care ramane memorabila prin actualitatea si veracitatea vremurilor pe care le traim. Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, afirma in septembrie ca romanii s-au plictisit de politicile structurale, desi acestea sunt cele care aduc crestere economica, spunand: “Am innebunit populatia, nu ne mai crede, iar o frecam”.

Ce alte cuvinte au conturat, in opinia voastra, spatiul media in 2013?

 

Read More
Comunicare Economie Featured

100 lucruri de urmarit in 2014

[dropcap]P[/dropcap]e langa cele 10 tendinte care vor caracteriza consumatorii in 2014, JWT a publicat cele 100 de lucruri de urmarit in 2014.

Mi-au atras atentia urmatoarele lucruri:

Aerial Yoga, un tip de yoga care a inceput sa fie promovat si in Romania;

– conceptul Armchair Travel, prin care calatoresti in diferite locuri ale lumii fara a pleca de acasa (vezi exemplul celor de la GoPro care ofera posibilitatea celor pasionati de sporturile extreme sa filmeze propriile experiente;

– instrumentele de tip beacon;

– modelul de economie circulara;

– reglementarea dronelor si a tigarilor electronice;

– serviciul Courier on call;

– petrecerile de la divorturi 🙂

mEmployment, locuri de munca via mobile;

– bautura Soju;

– oportunitatile oferite de noile piete (marijuana, Google Glass si privacy);

– si…evident, tot ce se va intampla anul viitor in Brazilia, la CM de Fotbal.

 

Read More
Economie Featured

5 ganduri economice de Craciun: acum e momentul sa impartasim mai mult

[dropcap]C[/dropcap]raciunul este o sarbatoare a bucuriei, a familiilor reunite si vremea multor cadouri. Multe si multe daruri. E greu sa-mi imaginez Craciunui fara acest obicei. Dar va propun sa ne oprim cateva clipe sa analizam aceasta perioada din punct de vedere economic. Va propun 5 abordari (le-as numi mai degraba „ganduri”) care au legatura si cu darurile pe care le primim. Ca de obicei, puteti impartasi opinia voastra la finalul articolului si, de ce nu, cateva ganduri de final de an.

1. Pentru mine Craciunul e o sarbatoare cu adevarat capitalista, fundamentata pe proprietate privata, schimburi voluntare si beneficii reciproce. Spre deosebire de zilele de Craciun, noaptea dintre ani inseamna mai ales inceputul unui nou an fiscal in care ar trebui sa ne preocupe ca in urmatoarele cinci luni de zile vom lucra pentru stat. Masurile cu care am incheiat 2013 ne transmit o unda de neliniste pentru cum va arata 2014. Ma refer aici doar la taxa anuala pe constructii speciale si la taxa pe carburanti, care o sa-i faca mai scumpi in 2014, doua semne care arata simplist cum taxarea este o forma de furt.

Concret, din punct de vedere economic, daca o persoana ofera un cadou, actul se intampla pentru ca aceasta prefera sa-l daruiasca in detrimentul pastrarilor banilor proprii. Spre deosebire de actiunea daruirii, bazata pe proprietate privata, taxarea este un exemplu clar de activitate cu valoare de utilitate scazuta. Dar ce se intampla atunci cand cadourile nu genereaza o bucurie egala cu valoarea banilor alocati de cel care ofera darul?

2. Aici ne aflam in situatia descrisa si studiata intens de catre economistul american Joel Waldfogel: cadourile de sarbatori determina nemultumire si pierderi economice. In studiul “The Deadweight Loss of Christmas”, publicat in 1993, si apoi in cartea “Scroogenomics: Why You Shouldn’t Buy Presents for the Holidays” (2009), arata ca, desi Craciunul genereaza o industrie a cadourilor de 50 miliarde dolari, de la o zecime la o treime din total reprezinta pierdere neta. De ce? Pentru ca „adresantul” nu primeste intotdeauna ce isi doreste. Daca ar fi avut ocazia, cel care primeste cadoul ar fi cumparat cu totul altceva. Proportional cu „banii lichizi”, cadourile au o rentabilitate negativa. In fapt, „pierderea” neta despre care vorbeste Joel Waldfogel se bazeaza pe asteptarile destinatarului, care evalueaza cadoul cu mult sub pretul platit de catre „expeditor”.

Calculele arata ca evaluarile medii ale „receptorului” sunt la 90% din pretul de achizitie. Practic, 10% reprezinta ceea ce unii economisti numesc „pierdere nerecuperabila” (deadweight loss).

Studiul, de concluziile caruia ma despart, caci, in opinia mea, valoarea cadoului este data si de evaluarile celui care daruieste, iar utilitatea personala nu se rezuma doar la leii cheltuiti pentru cadou – imi aminteste de o scena dintr-un episod din serialul “Seinfeld” (cel in care Jerry ii ofera lui Elaine bani de ziua ei) pe care il impartasesc cu voi. Personajul Jerry Seinfeld si profesorul Joel Waldfogel nu inteleg simplul fapt ca darul este un tip special de bun, cu propria valoare, care are mai multe scopuri, printre cele mai importante fiind acela sa genereze bucurie.

3. Dezbaterea pe tema eficientei mai mari data de bani in comparatie cu randamentul oferit de produse si servicii este prezenta si in mediul corporatist: pe de o parte, exista argumentul ca recompensele, altele decat cele monetare, in bani sau echivalent, sunt “oferte” motivationale limitate; pe de alta parte, o parte a specialistilor in resurse umane ne spun ca beneficiile non-financiare produc fidelizarea, motivarea si retentia angajatilor.

Discutia pe cele doua paliere imi aduce aminte de un articol publicat de Wall-Street.ro in 2006 si scris de Doru Lionachescu, open-ed din care extrag un paragraf sugestiv:

“Lasati angajatii sa-si aleaga cum isi petrec Craciunul si pe ce isi cheltuiesc banii, nu-i mai inghesuiti la bou-vagon pe coclauri, nu-i mai puneti sa se impuste cu vopsea prin paduri sau sa se catere pe munti – au sau n-au chef – in numele noilor mitologii motivationale, majoritatea inventii de doi lei pe care tinerii nostri directori de HR le inghit pe nemestecate!”.

Altfel spus, “Show me the money!”, precum replica lui Cuba Gooding Jr. catre Tom Cruise din filmul “Jerry Maguire”.

4.
O a patra abordare economica a Craciunului se refera la “relatia” despre care am mai scris in alte opinii anterioare: raportul dintre consum si economisire. O economie bazata pe consum nu genereaza crestere economica sanatoasa. Logica economica ne convinge ca pentru a consuma constant si mai mult in viitor, trebuie sa ne limitam cheltuielile in prezent. Avansul prosperitatii trebuie sa fie produsul economisirii unei parti din castigurile actuale, iar ce se intampla inaintea Craciunului se impotriveste de multe ori tocmai acestui comportament sanatos. Productia si investitiile private, doua dintre ingredientele de care economia romaneasca are nevoie ca de aer, nu vor fi relansate fara economisiri sanatoase.

5. Aduc banii fericirea? Este o intrebare clasica de un milion de puncte cu multiple raspunsuri. Mai ales de Craciun, eu prefer urmatoarea explicatie: banii genereaza fericire indeosebi atunci cand ii cheltuiesti cum trebuie si pentru cei din jurul tau. Argumentele le gasiti in filmul de mai jos si intr-o insemnare despre antreprenoriat social, pe care vi le ofer “la schimb”.

 

Craciun fericit si linistit! Sunt sigur ca gandurile impartasite sunt cele care conteaza zilele acestea, asa ca un prim pas catre un Craciun mai fericit este acela de a cugeta si a impartasi mai mult.

Read More
Antreprenoriat Economie Featured

Tu lucrezi intr-o industrie creativa?

[dropcap]P[/dropcap]eter Barta, directorul general al Fundatiei Post-Privatizare (FPP), este unul dintre oamenii cei mai apropiati de comunitatea start-up-urilor din Romania si unul dintre ambasadorii relevanti ai ecosistemului antreprenorial. Potrivit unui studiu prezentat de Peter, industriile creative insemnau in jur de 7,2% din PIB-ul Romaniei de circa 131,8 miliarde de euro de anul trecut, in crestere de la 6% din PIB in 2009.

Eu, unul, lucrez de 8 ani de zile intr-o industrie creativa: publishingul. Concret, industriile creative se refera la domenii precum publicitate, arhitectura, arte si antichitati, mestesuguri, design, moda, film, video si fotografie, software, jocuri si publishing electronic, muzica si performing arts, publishing, televiziune si radio.

„Aceste industrii inseamna foarte mult pentru o economie ca Romania mai ales ca ele nu beneficiaza de sprijinul statului. Daca scoatem domeniul IT, care este cel mai important ca pondere intre industriile creative si care mai este sprijinit de autoritati, si ne referim la domenii precum cinema sau teatru, acestea au sustinerea cea mai mica”, declara Peter Barta.

Cele mai creative orase sunt Bucuresti (cu 69,4% din veniturile generata de aceasta industrie), Clujul (4,3%), Timisoara (2,6%), Brasov (2,1%) si Iasi cu 1,85%.

Cele mai profitabile industrii creative romanesti sunt domeniul software si cel al jocurilor pe calculator, industria de carte, publicitate, audio-vizual (film, televiziune si radio), artele spectacolului si domeniul designului.

Sursa foto: dentaleventscalendar

Read More
Antreprenoriat Economie Featured

Magnificent! Bono: Capitalismul antreprenorial scoate oamenii din saracie

[dropcap]I[/dropcap]ntr-un discurs sustinut la Georgetown University, Bono, solistul trupei U2, spune ca antreprenoriatul si capitalismul contribuie mai mult la reducerea saraciei decat ajutoarele.

“Asistenta reprezinta un paliativ. Capitalismul antreprenorial scoate mai multi oameni din saracie decat ajutoarele (..) Un star rock predica avantajele capitalismului. Wow! Ma ascult si nu imi vine sa cred!” – Bono.

Este de bine, zic! Citesc comentariile cititorilor aici si aici si ma gandesc la trei idei simple:

1. Este esentiala implicarea unor personalitati cu notorietate ridicata in proiectele de promovare a antreprenoriatului si a argumentelor economice sanatoase. Este fundamental sa avem cat mai multe personalitati publice cunoscute publicului larg (artisti, politicieni, sportivi, vedete TV) care sa creada profund intr-o viata economica bazata pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie. Blogurile, un numar restrans de publicatii economice, doi trei jurnalisti ori economisti de dreapta care apar la TV nu ajung pentru a promova logica economica sanatoasa.

2. Este extraordinar ca anumite vedete isi asuma astfel de discursuri. Practic, le arata guvernantilor si “economistilor” ca economia trebuie sa fie principalul obiect de studiu al fiecarui cetatean. Economia nu este restransa unui grup restrans de savanti, ea nu este exclusiv a lui Cosea, Daianu, Vasilescu ori a lui Isarescu. Economia este a lui Popescu, Bittman ori a lui Bono. Citez din Mises, “Actiunea Umana”: “Stiinta economica se ocupa de problemele fundamentale ale societatii; ea priveste pe toata lumea si le apartine tuturor.”

3. De asemenea, este deosebit sa asculti oameni cu discursuri de stanga – cum a fost argumentatia lui Bono in ultimii ani –  care isi intorc privirea spre logica economica sanatoasa. In opinia mea, este mai estetic economic sa vezi un partizan al teoriilor mainstream care se “stramuta” catre ideile sanatoase decat un liberal care renunta la argumentarea de tipul “Capitalismul antreprenorial scoate mai multi oameni din saracie decat asistenta sociala.”

Multumim, Bono, nu doar pentru “Vertigo” ori “Magnificent”, ci si pentru discursul de mai jos :).

U2’s Bono Speaks at GU Global Social Enterprise Event from Values & Capitalism on Vimeo.

De citit si Capitalism: This chart shows what Bono is talking about

Read More
Economie Featured

Mandria nationala bate privatizarea

[dropcap]E[/dropcap]tatismul cuprinde tot mai mult Palatul Victoria, Cotroceniul si sediul BNR din strada Doamnei, asa ca imi e teama ca vom ajunge sa explicam din nou oamenilor, la televizor, beneficiile privatizarii, asa cum Radu Campeanu lamurea in 1990 prin franzelaria de la coltul strazii, care, potrivit fostului lider PNL, nu va mai fi a statului, ci va apartine unui „privat”.

In timp ce guvernantii si presedintele tarii va obliga sa urmariti filmul «CFR-ul, plimbat intre palate», eu imi permit sa explic concis un motiv pentru care asistam la o pelicula anti-proprietate privata cu numele «CFR-ul, plimbat intre socialisti», prin identificarea motivelor invocate de guvernanti pentru tergiversarea privatizarii, un punct fundamental al reformelor economice.

Mandria Romaniei.
Mi-a atras atentia o declaratie frapanta ce-i apartine unuia dintre putinii comunicatori acceptati si intelesi de publicul larg din Romania, consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu: „Caile ferate au fost mandria tarii, asa ca ar trebui sa ramana la stat, nu sa fie privatizate.”

Guvernantii (am mai auzit astfel de explicatii si de la Victor Ponta, Relu Fenechiu, Emil Boc sau Mihai Razvan Ungureanu), si iata-i acum si pe reprezenantii bancii centrale, manifesta reticenta in fata privatizarii companiilor ineficiente care inghit in fiecare an fonduri de stat de ordinul sutelor de milioane de euro pentru ca…Da, pentru ca ei sunt patrioti. Auzim in dese randuri explicatii fundamentate naiv pe teza mandriei nationale ce sustin mentinerea in proprietatea de stat a unui cadavru, CFR Marfa spre exemplu, doar pentru a promova imaginea Romaniei in…Da, chiar in interiorul tarii! Pe baza unui patriotism schilod si fara logica economica, avem aspiratia de a fi prezenti pe toate caile ferate cu argumente nostalgic etatiste: „In perioada interbelica, cine lucra la CFR era cineva in tara asta. CFR-istii isi faceau case in Primaverii. CFR-ul si-a pierdut mult din acest prestigiu, cred ca in sectorul privat si-ar pierde si mai mult din prestigiu.” Dar sa lasam argumentele care tradeaza palaria etatista a lui Adrian Vasilescu („chipiu” deconspirat in cartea sa, recenzata aici, prin enunturi de tipul “pietele nu sunt perfecte”, “o buna reglementare a pietelor e mai mult decat necesara, e obligatorie”, “problema nu este daca statul trebuie ori nu sa intervina in economie, ci cum anume sa intervina fara sa faca mai mult rau decat bine”) si sa trecem la urmatoare motivatie anti-privatizare CFR Marfa.

*Aceasta este doar o parte din articolul CFR-ul, plimbat intre socialisti » case in Primaverii pentru oamenii care conduc fudulia tarii. Click aici pentru alte motive anti-privatizare :).

Sursa foto: club16.ro

Read More
Antreprenoriat Books Economie Featured

Bicicletele si creativitatea antreprenoriala: care-i legatura?

[dropcap]C[/dropcap]unoasteti analogia lui Steve Jobs dintre biciclete si computere? Recunosc, mi-a ramas in minte compararea unui PC cu o bicicleta pentru mintea umana din prezentarea brandului Macintosh din 1980 (inregistrarea VIDEO, disponibila mai jos). Cu putina imaginatie, putem asemana antreprenoriatul cu mersul pe bicicleta prin intermediul unor sfaturi simple: utilizeaza casca de protectie (asigurari, plan de business), semnalizeaza mereu (comunica cu angajatii&stake-holderii, casca ochii (vigilenta antreprenoriala), fii vizibil(a) (marketing), ia-ti o zi libera (echilibru intre business si viata personala), dar gasim oare elemente comune intre ciclism si actiunea antreprenoriala, privita din punct de vede economic? Eu am identificat doua idei scurte, de analizat si de pastrat mai ales ca tocmai ce a inceput editia cu numarul 100 din Turul Frantei, o competitie draga mie pe care o urmaresc de vreo 15 ani, desi se departeaza tot mai mult de sport si se transforma intr-o afacere medicala.

1. Relatia dintre infrastructura pentru biciclete si autoritatile locale care se impotmoleste in crearea unor trasee sigure pentru biciclisti (vezi esecul pistelor de pe trotuar ori lipsa unei zone speciale pe carosabil) seamana cu imposibilitatea unui minister (spre exemplu, cel pentru IMM-uri ori Ministerul de Finante) sa organizeze mediul privat din cauza lipsei de informatie. Este gresit sa-i ceri orbului sa vrea sa-l ghideze pe cel care vede foarte bine. Pe scurt, un primar nu poate lua decizii sanatoase pentru iubitorii sportului pe doua roti intrucat este evident ca birocratul are in minte doar bunastarea sociala imaginara.

La fel e si cu antreprenoriatul. Asa cum ne povestesc intreprinzatorii si dupa cum ne explica teoria economica sanatoasa (ma refer la Scoala austriaca, in mod evident), orice act antreprenorial implica producerea unei noi informatii sau cunoasteri. Mai departe, absenta restrictiilor institutionale sau legale asupra exercitarii functiei antreprenoriale este absolut necesara pentru ca fiecare individ sa-si materializeze “zestrea” de intreprinzator. Ciclismul, fie ca vorbim despre cel facut din pasiune ori despre o competitie importanta ca Turul Frantei, este asemenea procesului de piata: se deruleaza in virtutea obiectivelor participantilor la piata.

2. Al doilea exemplu se refera la cunoasterea tacita, explicata excelent de economistul Jesus Huerta de Soto in cartea “Scoala austriaca – Piata si creativitatea antreprenoriala”. Astfel, cunoasterea practica, de tip tacit, se refera la faptul ca actorul stie cum sa efectueze anumite actiuni (know-how), insa nu cunoaste elementele sau partile componente a ceea ce face, indiferent daca acestea sunt adevarate sau false (know-that). Sa luam exemplul celui care se straduieste sa urce pe bicicleta, scrie profesorul de Soto. El se straduieste “sa isi mentina echilibrul miscand ghidonul atunci cand simte ca se prabuseste si producand astfel o forta centrifuga ce tinde sa mentina bicicleta in echilibru, si toate aceastea fara ca vreun biciclist sa  cunoasca principiile fizice pe fundamentul carora si-a dezvoltat abilitatea si fara sa fie constient de ele.” In schimb, biciclistul isi foloseste ”simtul echilibrului” care ii indica modul in care trebuie sa se comporte in orice moment pentru a nu cadea.

Asadar, viitorul biciclist, asemenea antreprenorului aflat la inceput de drum, nu invata un ansamblu de norme obiective de tip stiintific care sa-i permita efectuarea miscarilor necesare ca rezultat al aplicarii unei serii de ormule de fizica matematica. De fapt, procesul de invatare consta, mai degraba, in achizitia unor obiceiuri practice de conduita.

Read More
1 10 11 12 13 14