Mă bucur să lucrez, pe zona de comunicare&PR, personal branding și creare de content, cu Răzvan Creangă, fondatorul hackajob, unul dintre cei mai apreciați tineri antreprenori din Londra. Antreprenorii români au nevoie de o voce puternică. Va recomand să citiți opiniile lui publicate în premieră pe site-ul Forbes.ro. Câteva idei principale, mai jos.
Tocmai ce m-am intors cu un „vibe” bun din Varsovia si cu anumite ganduri-concluzii simple, poate chiar evidente pentru voi.
1. Asa este, polonezii sunt dpdv economie si business, cu mult peste noi. De fapt, nu sunt cu un pas in fata, ci cu vreo trei-patru, si, partea buna pentru ei: au o foame de progres si sunt pregatiti pentru sprinturi noi.
2. Ecosistemul antreprenorial polonez este foarte dezvoltat, polonezii se compara cu Londra si isi propun sa ajunga la nivelul englezilor.
3. La naiba, iarasi mi-am adus aminte: ei l-au avut pe Leszek Balcerowicz (viceprim-ministru si ministru de Finante in primul guvern polonez necomunist, apoi presedintele Bancii Nationale Poloneze), in timp ce noi…Uite de asta recitesc Libertate si dezvoltare. Economia pietei libere de fiecare data cand ma enervez din cauza coruptiei de la noi si de lipsa de intelegere a avantejelor pe care libertatea economica le ofera. Evident ca este de rasfoit si astazi – in contextul retinerii lui Sorin Oprescu – cartea scrisa de Balcerowicz, cel care a impus o politica fiscala de austeritate si privatizarea intreprinderilor de stat.
4. Google se pregateste sa deschida Google Campus la Varsovia, in timp ce la Bucuresti impozitul pe dividende ramane impozit pe dividende. Ma rog, aici poate ca exagerez, dar aceasta lansare este o performanta: Google mai are un astfel de campus (un hub pentru antreprenorii din tech) doar in Londra, Seul, Madrid si Tel Aviv.
5. Mi se pare formidabil ce vrea sa faca eMAG dupa preluarea magazinului online Agito.pl. Ma minunam la toate firmele mari din tehnologie care au birouri in centrul Varsoviei si mi se pare de aplaudat si de urmarit strategia de dezvoltare a eMAG in Polonia, o piata de peste 4 miliarde de euro.
6. Stiam ca piata de media din Polonia este mai sanatoasa, ca piata de capital este la un alt nivel decat la noi si ca Piano Media, publisherul Gazeta Wyborcza, este listat la Bursa, dar am tresarit cand la News Impact Summit, eveniment organizat de Google, un media manager de la ziarul Gazeta Wyborcza nu a putut prezenta anumite date financiare motivand ca…publisherul ziarului este listat la Bursa. „Wow, cum suna asta!”
7. Fotografia aceasta este de pe terasa biroului Google din Varsovia. Ce ironie a istoriei: in spate se vede Palatul Culturii, cadoul lui Stalin pentru poporul polonez. Si noi avem un astfel de cadou la Piata Presei in Bucuresti.
8. Ah, mi-am amintit iarasi ca polonezii l-au avut pe Leszek Balcerowicz. Iata doar un citat din cartea sa, scrisa in 1998.
„Observatiile empirice arata ca in tarile capitaliste cele mai multe inovatii radicale sunt realizate de firmele noi, care de regula au dimensiuni mici atunci cand se lanseaza. La aparitia unor intreprinderi noi si inovatoare duce actiunea a doi factori. In primul rand, in orice societate cu o structura adecvata exista un procent de persoane dispuse sa investeasca in niste proiecte tehnice, adeseori proprii, cu un grad oarecare de risc. Acest cerc de persoane reprezinta, intr-un fel, potentialul inovativ al societatii. Cel de-al doilea factor este initiativa privata libera, care exista cu adevarat numai in capitalismul concurential.”
Imi incep ziua pe terenul de sport cu amicii mei alaturi de care joc baschet saptamanal, unde unul dintre ei pune binele echipei mai presus de interesul personal, muncind din greu sa-si indeplineasca rolul de lider. Pe drumul catre birou, soferul autobuzului, pe care tocmai ce l-am depasit cu bicicleta, nu e grabit si asteapta cateva secunde sa ma departez de el, chiar daca tocmai ce a inchis usile in statie.
La birou, unul dintre colegi ia asupra lui sarcinile care servesc cel mai bine interesele grupului, nu neaparat propriile obiective: este de acord sa acopere de unul singur un subiect de breaking news care poate genera foarte multe vizualizari, desi ca jurnalist nu scrie in mod normal despre domeniul stirii “de ultima ora”.
Seful meu direct intra pe usa si intreaba fiecare persoana din birou daca poate fi de folos cu un raspuns la vreo dilema profesionala. “Interogatoriul” sau, favorul de cinci minute, este un proiect personal pe care il incearca de o luna incoace.
Este doar ora 10 AM intr-o zi normala de lucru si m-am intalnit deja cu patru “donatori” care au decis sa contribuie in beneficiul unui grup sau al unui strain, suportand anumite costuri personale.
Daca succesul tau profesional a fost legat pana acum in mare masura de modul in care ai abordat interactiunile cu ceilalti, inseamna ca stii bine raspunsul la urmatoarea dilema: revendici pe cat poti de multa valoare din interactiunea cu o alta persoana sau oferi valoare fara sa-ti pese de ceea ce obtii in schimb?
Practic, esti unul dintre acele doua tipuri de oameni care se situeaza la extremele opuse ale spectrului reciprocitatii in relatiile de munca: profitori (takers) si donatori (givers). Aceste alegeri sunt studiate in cartea “A da si a lua” de specialistul in psihologie organizationala Adam Grant, cel mai tanar profesor titular de la The Wharton School.
Daca profitorilor le place sa obtina mai mult decat dau si crezul lor este ca lumea reprezinta arena unei competitii acerbe, care-pe-care, donatorii inclina reciprocitatea in cealalta directie, preferand sa dea mai mult decat primesc. Mai ales pe plan profesional putem adopta si un al treilea stil: devenim matchers – negustori, “straduindu-ne” sa pastram echilibrul intre a darui si a primi.
Adam Grant, considerat un tanar de exceptie in problematica succesului si a muncii organizationale, insista inca de la inceputul cartii sale ca a darui, a lua si a face schimb sunt trei stiluri fundamentale de interactiune sociala, insa liniile despartitoare dintre ele sunt rigide si precise. Astfel, puteti descoperi “ca ati schimbat un stil de reciprocitate cu altul in timp ce treceti prin diferite roluri si relatii profesionale”.
Cheia cartii “A da si a lua” este intelegerea a ceea ce face daruirea deopotriva puternica si periculoasa, iar odata ce vei citi argumentele lui Adam Grant vei intelege de ce donatorii ajung mereu in varf, mai plastic spus “de ce baietii termina pe primul loc.”
Intelegerea fenomenului descris de Adam Grant se face usor prin examinarea interactiunii dintre interesul propriu si interesul celorlalti.
Din faptul ca donatorii au scoruri mari la capitolul “interesul altora”, spre deosebire de profitori, dar variaza la capitolul “interesul propriu” rezulta ca exista doua tipuri de donatori, cu rate de succes ce difera spectaculos: donatorii altruisti, oamenii cu grad inalt de preocupare fata de interesele celorlalti si grad scazut fata de propriile interese, si alteristii (otherish, in engleza), carora le paza de beneficiile pe care le pot aduce altora, dar au, totodata, “obiective ambitioase, prin care sa-si urmareasca propriile lor interese”.
A fi alterist, situatie descrisa in imaginea de mai sus din carte (pag. 231), reprezinta, de fapt, “motorul hibrid” al oamenilor cu adevarat de succes, un motor cu ardere interna si externa in acelasi timp, care inseamna sa fii dispus a darui mai mult decat primesti, dar fara a pierde din vedere propriile interese.
• Teama de a nu fi socotiti slabi sau naivi ii impiedica pe multi oameni sa actioneze la serviciu ca niste donatori.
• Donatorii sunt cei mai putin vulnerabili fata de eroarea de suprainvesti in oameni. Astfel, este falsa afirmatia conform careia donatorilor le este greu sa dea pe cineva afara.
• Ca sa-si impuna dominatia, profitorii se specializeaza in comunicarea tare: vorbesc cu vigoare, ridica glasul pentru a-si afirma autoritatea. Opusul stilului de comunicare tare al unui profitor este comunicarea moale, lipsita de forta.
• Coeficient de donator: valoarea care iti arata stilul de reciprocitate; datele care iti spun cat de frecvent esti privit ca donator, profitor sau negustor.
• Cerc de reciprocitate: un loc in care oamenii din organizatia ta pot face ori sa primeasca cereri de ajutor.
• Pronoia: o experienta aflata in opozitie cu paranoia; “credinta deliranta ca ceilalti comploteaza in vederea bunastarii tale sau ca te vorbesc de bine pe la spate.”
• Regula celor 100 de ore de voluntariat – intervalul (o suta de ore anual) in care darnicia aduce maximum de energie si minimum de epuizare.
• Job crafting – finisarea joburilor presupune inovatii in descrierea jobului, adaugarea creativa si personalizarea cu sarcini si responsabilitati, de natura sa fie in armonie cu interesele si valorile personale. Scopul final este ca jobul sa incorporeze mai multa daruire.
Titlu: “A da si a lua”
Autor: Adam Grant
Editura: Publica
Traducator: Dan Craciun
Lungime: 440 pagini
Pret: 56,05 lei
EY Romania lanseaza Cartea Antreprenorilor, dedicata celor 40 de antreprenori inscrisi in competitia Entrepreneur Of The Year in 2014, la cele trei categorii: Entrepreneur Of The Year, Emerging Entrepreneur Of The Year si Social Entrepreneur Of The Year.
In aceasta carte, oamenii care au creat unele dintre cele mai de succes afaceri romanesti impartasesc cum au construit de la zero companiile fondate si drumul unic pe care fiecare dintre ei l-a parcurs. De asemenea, vorbesc despre visele cu care au pornit, despre increderea in aceste vise, despre oamenii care le-au stat alaturi si despre momentele frumoase si grele care au marcat misiunea lor antreprenoriala.
Cei 40 de antreprenori inscrisi in competitia Entrepreneur Of The Year Romania 2014:
1. Dragos Anastasiu, Eurolines Group
2. Mircea Androne, Metatools
3. Lucian Anghel, Building Support Services
4. Simona Baciu, Transylvania College
5. Cristi Badea, MavenHut
6. Remus Aurel Benta, DAW Benta Romania
7. Teodor Blidarus, Softelligence
8. Florin Danila, Cumpana 1993
9. Ion si Marinela Dragoi, PET Star Holding
10. Dan Fati, Grupul de companii Dacris
11. Teia Gavrilescu, Atelierul de Panza
12. Bogdan Georgescu, Bookster
13. Genoveva Hossu, Primera Interiors
14. Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm
15. Isabelle Iacob, Help Net Farma
16. Cristian Ionescu, Baurom Construct
17. Mihai Logofatu, Bittnet Systems
18. Malin Malineanu, New Concept Travel
19. Istvan Mar, Asociatia Fructul Secuiesc
20. Adrian Mihai, FAN Courier
21. Daniel Mocanu, DAAS Impex
22. Samy Numan, Nimet
23. Laila Onu, Fundatia Pentru Voi
24. Ciprian Oprea, MCA Group
25. Voicu Oprean, AROBS Transilvania Software
26. Patrick Ouriaghli, Ateliere Fara Frontiere
27. Corina Pacuraru, Perfect Tour
28. Carmina Paraschiv, Ana si Cornel
29. Oana Paun, Impact Hub
30. Dragos Petrescu, Grupul City Grill
31. Andrei Postoaca, Clintelica
32. Cristina Savuica, Lugera & Makler
33. Mihai Sofian, Rematholding
34. Alice Stavride, Concordia Development
35. Marius Stefan, Autonom Rent a Car
36. Felix Tataru, GMP Group
37. Daniel Truica, Vola.ro
38. Bogdan Tudor, Class IT Outsourcing
39. Mircea Tudor, MB Telecom
40. Anca Vlad, Grupul Fildas Catena
Cand vremurile ultimilor 25 de ani vor fi vazute prin lentila practicilor viitoare, oare ce vor observa criticii si observatorii? Cam asta-i intrebarea prin care am “citit” comentariile si opiniile post-mortem despre Dinu Patriciu. Unii au raspuns ca urmasii nu vor observa nimic: nu exista vreo institutie de afaceri ori de educatie care sa-i poarte numele. Inclin sa le dau dreptate. Cum am aflat de existenta cartii “Capitalismul romanesc – un proiect”, scrisa de Dinu Patriciu, alaturi de prietenul sau, Horia Rusu, am comandat-o la un anticariat si am citit-o zilele trecute.
Cartea, publicata in 1998, vorbeste despre demitizarea statului ca o maxima urgenta in actiunea factorului politic. Statul nu este solutia, el este problema, de aceea, cred autorii, se impun descentralizarea, dereglementarea si privatizarea. Nu voi intra intr-o analiza a cartii. Sunt chiar ca au facut-o altii in anii ’90, ba chiar unii au vorbit si despre un posibil plagiat. Impartasesc mai jos 5 idei despre economie care mi-au placut. Nu stiu de unde le-a luat Dinu Patriciu sau daca le-a testat in propriile actiuni ori proiecte, dar cunosc un lucru: o carte scrisa poate deveni acel CEVA ramas si lasat in urma ta.
Despre proprietatea privata
Proprietatea asupra propriei munci, pe care o poti vinde ca pe un serviciu, iti ofera un puternic stimulent de a investi in propria educatie si pregatire crescand astfel calitatea serviciilor pe care le poti oferi. Similar, proprietarii unor bunuri de capital sunt puternic motivati sa le dezvolte in moduri atractive pentru altii.
Despre subventii si ajutoare de stat
« Politicienii de stanga ne amagesc cu “educatia gratuita”, cu “asistenta medicala gratuita”, cu “locuinte gratuite”, cu “transport gratuit”. Acesta terminologie este cu totul inselatoare. Nici unul dintre aceste lucruri nu este gratuit. Avem de-a face, de fapt, cu o “deplasare a costurilor”, caci pentru producerea lor sunt necesare resurse care sunt limitate.»
Despre rolul consumatorilor si concurenta
Aprobarea planificatorilor din aparatul de stat, a unei majoritati legislative sau a rivalilor in afaceri nu este necesara intr-o economie de piata. Concurenta este cea care ii face raspunzatori pe inteprinzatori (si pe investitorii care ii sprijina); ideile trebuie sa treaca testul “verificarii realitatii” impusa de consumatori. Consumatorii sunt judecatorul si juriul suprem al inovatiei si performantei in afaceri.
Despre rolul autoritatilor publice
« Oamenii au adesea tendinta de a se gandi la autoritatile publice, mai ales la un guvern ales in mod democratic, ca la un dispozitiv corector. Ei actioneaza ca si cum interventia guvernului ar rezolva orice tip de probleme. Aceasta idee este falsa. Sistemul de autoritati publice este numai o metoda de organizare sociala – un proces institutional prin care indivizii iau decizii si desfasoara activitati in mod colectiv. »
Despre educatie
Monopolul educational al statului este cea mai importanta parghie prin care statul centralist actioneaza asupra psihologiei sociale si se constituie in principala piedica in calea dobandirii identitatii individuale.
“Cel mai de treaba intreprinzator a scris o carte cu povesti despre #antreprenoriat. Oamenii sunt in mod fundamental buni.” Asa ar suna scurta recenzie a cartii “Ce mi-a soptit o vrabiuta – Confesiunile unei minti creative”, daca ar fi sa o sintetizez in mai putin de 140 de caractere. In aceasta situatie, m-as regasi intr-una dintre lectiile pe care Biz Stone, co-fondatorul Twitter, le explica in carte: constrangerea alimenteaza creativitatea.
Dupa cum stii, lungimea unui mesaj (tweet) este limitata pe Twitter. Tocmai aceasta “fortare” a energizat proiectul antreprenorial lansat de Biz Stone si alti trei tineri, ba chiar i-a oferit si un avantaj de imagine (toata lumea se intreba “de ce 140?”). Pe baza mai multor experiente personale, Biz Stone iti demonstreaza de ce trebuie sa-ti accepti constrangerile, fie ca sunt de natura creativa, fizica, economica sau pur si simplu autoimpuse. Astfel, constrangerile reprezinta o provocare, te pun la incercare, te trezesc din amorteala si te fac mai creativ(a). Poat chiar mai bun(a).
Biz Stone, autorul “Ce mi-a soptit o vrabiuta”, propune in carte mai multe povesti oneste si pozitive despre viata lui, dar mai ales despre proiectele sale de business. Prin intermediul povestilor, Stone ofera lectii de luat acasa de cei care au o idee si vor sa o duca la nivelul urmator, adica sa o concretizeze intr-un proiect intraprenorial sau antreprenorial.
O alta lectie vorbeste despre rolul implicarii emotionale intr-un proiect. “Succesul nu este garantat, dar esecul este inevitabil daca nu te-ai angajat emotional cu adevarat in munca ta” – reprezinta un stil de viata specific nu doar lui Biz Stone. Il intalnim, de asemenea, la alti antreprenori de succes: Mark Zuckerberg, Jeff Bezos sau Steve Jobs. Pasiunea lor pentru propriile idei si afaceri ii faceau imuni la orice considerau oamenii ca este inutil sau stupid la Twitter, Facebook, Amazon sau Apple.
In comparatie cu nevroticul Steve Jobs, care reusea sa-si umileasca managerii intr-o banala intalnire in lift, ori cu Jeff Bezos, genul de persoana care strica bucuria altora, Biz Stone pare cel mai de treaba antreprenor din .com. Aceasta perceptie exista si pentru ca il cunoastem prin intermediul unei carti scrise de el, si nu de un autor profesionist, asa cum se intampla in cazul biografiilor despre fondatorii Apple si Amazon. Biz Stone, un tip pentru care cea mai buna modalitate de a dezvolta indentitatea de cetatean al lumii este sa cultivi empatia, propune existenta unei lumi ideale in care totul incepe cu capacitatea de a te pune in locul altcuiva. Citindu-l, il simti precum un tip de treaba care ti-ar raspunde imediat daca i-ai scrie un email, senzatie hranita mai ales de crezul sau la baza caruia sta proiectul Twitter: “o adevarata promisiune a unei societati conectate consta in ajutorul reciproc intre oameni.”
O scena memorabilia face nota discordanta cu imaginea de “baiat bun” a lui Biz Stone: intalnirea cu Mark Zuckerberg, singurul om pe are nu il descrie intr-un mod prietenos si pozitiv. Dialogul purtat intre creatorii Facebook si Twitter este savuros, iar capitolul “Cinci sute de milioane de dolari” al cartii “Ce mi-a soptit o vrabiuta” va ramane un episod central din istoria antreprenoriatului tehnologic. Doar pentru a-ti starni interesul, iata cum se incheie aceasta intalnire cheie: “ – Avem ceva de rezolvat inapoi in oras, i-am spus lui Mark. Poate ca m-a crezut sau poate ca nu, dar, din moment ce nu vorbeam aceeasi limba, era imposibil sa ghicesc cum percepuse interventia mea.”
• In loc sa stai deoparte si sa te arunci intr-o situatie in care sunt sanse mari sa ratezi, mai bine te apuci singur si iti construiesti circumstantele favorabile. Pe masura ce iti creezi singur oportunitatile, sansele tale de castig cresc exponential.
• Creativitatea este o resursa regenerabila. Pune-te la incercare in fiecare zi. Fii cat de creativ vrei, cat de des iti doresti, pentru ca nu ai cum sa epuizezi aceasta abilitate.
• Pentru a avea succes fulminant, trebuie sa fii gata sa esuezi in mod spectaculos. Iar daca pierzi, ai o poveste grozava de spus – si o experienta care e un atu major pentru data viitoare cand incerci.
• Banii amplifica trasaturile de caracter. Daca esti o persoana de treaba, iar apoi te alegi cu mai multi bani, vei fi un filantrop foarte bun. Dar daca esti un nemernic, cu multi bani iti vei permite sa fii chiar si mai nemernic decat la inceput.
Titlu: “Ce mi-a soptit o vrabiuta”
Autor: Biz Stone (in ultimii zece ani, el a dezvoltat proiecte de mare amploare care sustin schimbul liber de informatii; este cofondatorul Twitter si consilierul mai multor startupuri din domeniul tehnologiei;)
Editura: Publica
Traducator: Mihai Pecingine
Lungime: 256 pagini
Pret: 46,55 lei
De mic copil, am urat bibelourile din portelan pe care le-as fi eliminat de pe rafturile maica-mii. Nu doar ca nu aveam voie sa ma ating de ele, ba chiar trebuia sa le las in pace, in vitrine, sa se bucure de pace, liniste si ordine. Erau “fragile” si, din punctul meu de vedere, fara nicio utilitate. Asa crede si Nassim Nicholas Taleb, autorii cartii “Antifragil”, publicata de editura “Curtea Veche”, cel care a creat conceptul de “antifragil” in jurul caruia construieste o noua doctrina economica. Ce este antifragilitatea? Pentru a intelege acest concept, trebuie sa-l opunem fragilitatii, adica tot ceea ce nu agreeaza volatilitatea.
In sens opus, ceea ce nu accepta volatilitatea nu agreeaza aleatoriul, incertitudinea, dezordinea, erorile, factorii de stres. Bibelourile din vitrinele copilariei noastre sunt, fara indoiala, “fragile”, iar opusul lor nu sunt lucrurile robuste, asa cum suntem indreptatiti sa credem, ci obiectele antifragile, care nu agreeaza volatilitatea, factorii de stres, deteriorarea, haosul, intamplarile, dezordinea, consecintele “neprevazute”, incertitudinea si, cel mai important, timpul. Este foarte simplu: antifragilitatea decurge din aceasta definitie explicita a fragilitatii: iubeste volatilitatea si tot restul. Mai scurt si frumos spus, “Iubeste timpul!”.
Nassim Nicholas Taleb construieste, in jurul antifragilitatii, inteleasa ca proprietatea sistemelor naturale de a se bucura din plin de de volatilitate, dezordine si factori de stres, o adevarata filosofie de viata. Asa cum, spre exemplu, petrecerea unei luni in pat genereaza atrofie musculara, privarea unui sistem complex de factorii de stres face ca acesta sa fie slabit sau chiar ucis.
Nassim Nicholas Taleb ajunge repede pe lista autorilor preferati si acolo iti va ramane. Daca ai citit deja “Lebada Neagra”, cartea in care el arata cum globalizarea creeaza o fragilitate – prin reducerea volatilitatii si printr-o stabilitate aparenta -, atunci vei lectura pe rasuflate si “Antifragil”.
“Antifragil” este un indreptar pentru a trai intr-o lume pe care nu o intelegem, dominata de Lebedele Negre si de obsesia umana pentru predictibil si siguranta. Mesajul lui Taleb este unul revolutionar: numai antifragilul va supravietui.
Cu ocazia lansarii “Antifragil” la Bookfest, am fost invitat de editura Curtea Veche sa particip, alaturi de Larisa Petrini (Managing Partner, Saatchi & Saatchi Public Relations) si Iulian Vacarean (Fondator al Asociatiei Beneva), la o discutie practica despre modurile in care putem beneficia de pe urma fenomenelor imprevizibile. Iata doar doua idei tari pe care le-am dezbatut la Bookfest. Acestea sunt, totodata, motive pentru care recomand cartea “Antifragil”.
Fie ca esti antreprenor, om de comunicare, politician, manager sau doar vrei sa traiesti mai sanatos si sa te educi mai bine, adica vrei sa te indepartezi de fragilitate, trebuie sa citesti cartea “Antifragil”. Vei invata ca trebuie sa eviti centralizarea si datoria si sa-ti stimulezi activitatea agresiva prin asumarea de riscuri.
Imi place mult “Antifragil” si cred ca pot fi construite multe lucruri faine si sanatoase in Romania in jurul acestei filosofii: ANTIFRAGILITATEA. Ce zici? 🙂
Andreea Rosca si Mona Dirtu au scris “Cei care schimba jocul”, o carte care vorbeste despre mecanismele si procesele de decizie ale primei generatii de antreprenori romani din capitalism. Veti citi in aceasta carte despre Dragos Petrescu (City Grill, Caru’ cu Bere); Mihai Marcu (MedLife); Vasile Armenean (Betty Ice); Dragos si Adrian Paval (Dedeman); Adrian Mihai, Felix Patrascanu si Neculai Mihai (Fan Courier); Dan Sucu (Mobexpert); Florin si Mariuca Talpes (Bitdefender si Softwin).
Andreea si Mona m-au rugat sa scriu cateva randuri despre carte. Multumesc pentru oportunitate!
Datorita profesiei pe care o urmez si a proiectelor in care sunt implicat, am oportunitatea sa interactionez cu multe povesti de business si sa ma intersectez cu lecturi de afaceri de ultima ora. Consider, fara nicio urma de indoiala, ca “Cei care schimba jocul” este cea mai profunda carte despre jucatorii din arena antreprenoriala construita in ultimii 25 ani de capitalism. Cartea de fata ii va inspira si ii va motiva pe tinerii cu initiativa din Romania. Andreea Rosca si Mona Dirtu le propun cititorilor cele mai sincere sapte povesti ale antreprenoriatului autohton, modele adevarate pentru viitorii intreprinzatori.
Aparitia acestei carti, in care sunt adunate o parte din povestile unei Romanii contemporane demne de admirat, este un gest simplu. Avem carti despre cum sa ne crestem copiii, cum sa ne iubim unii pe altii, cum sa slabim si cum sa izbandim. Dar nu am avut, cel putin pana acum, o carte in care sa se vada limpede acea ,,Romanie severa“ pe care istoricul Alexandru Dutu o descria ca fiind formata din „niste oameni seriosi care-si vad de treaba, isi fac datoria, isi asuma obligatii pe care le duc la bun sfarsit cu discretie si isi implinesc vocatia plini de raspundere“. Cred ca aceasta Romanie exista si e necesar ca ea sa se vada mai bine. E necesar ca ea sa reinceapa sa ocupe un loc central in lumea noastra. Fara festivisme, fara cele mai mari steaguri si cele mai tricolore emotii din lume. Simplu si firesc. Pentru ca merita. Vlad Mixich, jurnalist
“O carte unica, despre oameni extraordinari, o sursa de inspiratie pentru cei care au luat calea antreprenoriatului, dar si o resursa pentru bancheri, manageri si investitori care doresc sa inteleaga mai bine cum pot conlucra cu antreprenorii si firmele lor.“ Cornel Marian, managing director, Oresa Ventures Romania
Aveti in maini o carte despre business si, mai ales, despre oamenii din spatele businessului. Cunosc mult prea bine exigentele autoarelor. Asteptati-va, deci, la o carte scrisa frumos si captivant, lucru nu usor de realizat, cand vorbim de povesti de business, la o carte care nu vorbeste doar despre succes, ci si despre valoarea pe care o da esecul, un element bine ascuns in orice plan de afaceri si, nu in ultimul rand, asteptati-va la o carte care va va inspira, indiferent de proiectele pe care le aveti de dus la capat. Dragos Stanca, antreprenor, managing partner ThinkDigital, fondator ICEEfest
“Cei care schimba jocul vorbeste, intr-un stil accesibil si captivant, despre cei mai valorosi antreprenori romani si despre modul in care acestia si-au dus bataliile, si-au trait infrangerile, si-au savurat victoriile. M-as bucura mult sa fie o carte care sa ne inspire pe cat mai multi sa le calcam pe urme. “ Cosmin Alexandru, partener Wanted Transformation
[dropcap]C[/dropcap]ea mai imprumutata carte din biblioteca Bookster este “Cum iti vei masura viata” de Clayton Christensen, unul dintre cei mai apreciati profesori de la Harvard, clasat pe primul loc in topul “Thinkers50”.
“Open”, biografia lui Andre Agassi, sau “Behind the Beautiful Forevers”, cartea anului in America in 2012, sunt, de asemenea, printre cartile indragite de la Bookster.
Bookster – prima biblioteca pentru companii din Romania – a imprumutat abonatilor sai peste 10.000 de carti si articole, in primele 6 luni de la lansare
Dupa doar sase luni de la lansare, Bookster depaseste pragul de 10.000 de carti si articole imprumutate angajatilor din companii precum Banca Transilvania, ING Bank, Vodafone Romania, Orange, EY Romania, Regina Maria, Colliers, PeliFilip, Corporate Office Solutions sau PRAS Consulting.
“Am creat Bookster din dorinta de a ajuta oamenii sa-si descopere visurile si sa le atinga. La Bookster gasesti cele mai bune carti din lume si autori laureati cu Nobel, Pulitzer sau din “Top Thinkers50.” Articolele si studiile de caz sunt alese din curicula programelor de MBA de la universitatile de top”, spune Bogdan Georgescu (foto), fondatorul Bookster, fostul manager Colliers.
Serviciul Bookster este destinat companiilor care inteleg importanta dezvoltarii personale si profesionale a angajatilor si investesc in oameni. Cu un pret care variaza intre 3 si 5 euro per abonat, pe luna, acest beneficiu este accesibil tuturor companiilor, mai ales ca il pot testa la inceput cu un numar limitat de angajati, in cadrul unui proiect-pilot.
Daca va gasiti timp sa va dati seama care este scopul vostru in viata, eu va promit ca veti privi intr-o zi inapoi si veti sti ca a fost cel mai important lucru pe care l-ati fi putut afla vreodata in viata”, scrie Clayton M. Christensen in cartea “Cum iti vei masura viata”. Urmatorul discurs, de 19’31’’, iti poate fi util daca ai o cariera care se desfasoara intr-un ritm trepidant, iar responsabilitatile familiale si recompensele materiale ale succesului au tendinta sa-ti inghita timpul si perspectivele.
Daca iti place cum pune problema Clayton M. Christensen, parintele contemporan al conceptului de “inovatie disruptiva” si unul dintre cei mai apreciati teoreticieni in domeniul inovatiei, atunci merita sa citesti “Cum iti vei masura viata”.“Cum iti vei masura viata” nu este o carte de autoperfectionare din seria celor pe care le gasesti in orice librarie, si dupa lectura carora sa fii coplesit de multimea posibilitatilor de alegere despre cum sa-ti imbunatatesti viata. Este e o carte care se foloseste de cercetarile intreprinse de Harvard Business School si in alte universitati de renume din toata lumea pentru a explica anumite probleme ale omului. Altfel spus, teoriile de business din aceasta carte, riguros folosite in organizatii, incearca sa explice o cunoastere profunda a stradaniei individului. Sa va dau doar un exemplu: care este legatura dintre problemele sotiei/ale sotului si pozitionarea milkshake-urilor din marile lanturi de restaurante fast-food? Ei bine, multe produse ori servicii esueaza pentru ca firmele le dezvolta dintr-o perspectiva gresita. Firmele se concentreaza prea mult pe ce vor ele se le vanda clientilor, in loc sa aiba in vedere ce anume le trebuie realmente acelor clienti. Elementul lipsa este empatia, scrie Clayton M. Christensen, adica “intelegerea profunda a problemelor pe care clientii cauta sa le rezolve”. Acelasi lucru este valabil si in cadrul relatiilor noastre: intram in ele cu gandul la ce ne dorim noi, in loc sa ne gandim la ce este important pentru persoana cealalta.
Faptul ca te intrebi “Ce lucru are nevoie sotul meu ori sotia mea cel mai mult nevoie sa-l fac?” sau “De ce jumatate dintre clienti cumpara milkshake dimineata?” iti da posibilitatea sa reflectezi asupra chestiunii in cadrul unitatii corecte de analiza. Aceasta incadrare corecta a analizei te va ajuta sa intelegi cum clientii prefera milkshake-ul pentru ca-i asteapta un drum lung si plictisitor cu masina pana la serviciu si au astfel nevoie de ceva care sa le mai alunge plictiseala navetei zilnice.
“Cum iti vei masura viata” este, de asemenea, o carte despre motivatie, desi nu aduce noutati in teoria si practica organizatiilor. Clayton M. Christensen arbitreaza aici cele doua mari tabere in ceea ce priveste stimulentele si motivatia: avem, pe de o parte, teoria agentiei sau a stimulentelor dezvoltata de Jensen si Meckling (oamenii muncesc dupa cum sunt platiti) si teoria lui Herzberg, bazata pe echilibrul dintre factorii de igiena si cei ai motivarii. Christensen prefera argumentatia lui Herzberg si afirma ca teoria motivatiei sugereaza ca trebuie sa va puneti intrebari mult mai diferite decat cele pe care suntem obisnuiti sa le ni le punem cei mai multi dintre noi. “Munca aceasta are vreo semnificatie pentru mine? Voi avea ocazia sa ma bucur de recunoastere si realizare?” Din clipa in care am obtinut raspunsurile, aspectele in mai mare masura cuantificabile ale muncii voastre isi vor pierde din importanta.
• Ceea ce putem invata din felul cum procedeaza firmele in elaborarea strategiei este faptul ca, desi la inceput e greu sa nimeresti abordarea potrivita, succesul nu se bazeaza numai pe acest lucru. Dimpotriva, este esential sa continui sa experimentezi pana cand gasesti o abordare care sa functioneze.
• Uitati-va atent unde se duc resursele voastre – procesul de alocare a resurselor. Daca acest proces nu sustine strategia pentru care v-ati decis, riscati sa aveti probleme serioase.
• Capcana gandirii marginale: poti vedea costurile imediate ale efectuarii unei investitii, dar e cu adevarat greu sa evaluezi costurile deciziei de a nu investi. (Vezi cazul companiilor care se confrunta cu decizia de a investi in inovare pentru viitor)
• O declaratie a scopului pentru o companie sau pentru un om, ca sa fie utila, are nevoie de trei parti: infatisarea (ce vom fi la un moment dat in viitor), devotament (concretizare) si masura (evaluarea progresului).
Titlu: „Cum iti vei masura viata”
Autor: Clayton M. Christensen
Editura: Publica
Traducator: Smaranda Nistor
Lungime: 240 pagini
Pret: 46,55 lei