Author Archives: Claudiu Vrinceanu

Claudiu Vrinceanu
Lucrez cu antreprenori și manageri din firme de tip startup și scaleup și îi ajut pe zona de PR + cresc ecosistemul antreprenorial românesc în fiecare zi. Pentru mai multe analize și informații utile, abonează-te la noutățile blogului meu: https://claudiuvrinceanu.ro/abonare-noutati/
Economie Featured

BACK TO SCHOOL. Sa invatam copiii urmatoarea lectie: motorul unei economii este economisirea

Elevii incep scoala luni, 15 septembrie, si tot luni se implinesc sase ani de la Lunea Neagra din septembrie 2008, atunci cand a avut loc falimentul Lehman Brothers. Pentru mine se implinesc cinci ani de cand am inteles si am aplicat o lectie pe care o recomand tuturor elevilor care incep scoala astazi: economiseste, tinere! Altfel spus, adevaratul motor al unei economii este economisirea.

Iata un scurt argument macroeconomic: degeaba economia Romaniei crestea spectaculos (7-8%) in 2008 daca eram cu totii martorii unui dezacord economic: consumam mai mult de cat produceam. Putini au inteles atunci ca, pentru a relansa consumul din Romania intr-un mod sanatos, trebuie mai intai sa relansam productia. Cum poti restarta productia mai sanatos economic daca nu din capitalul economisit?

O economie bazata pe consum nu genereaza crestere economica sanatoasa. Logica economica ne convinge ca pentru a consuma constant si mai mult in viitor, trebuie sa ne limitam cheltuielile in prezent. Avansul prosperitatii trebuie sa fie produsul economisirii unei parti din castigurile actuale.

Productia si investitiile private, doua dintre ingredientele de care economia are nevoie ca de aer, nu vor fi relansate fara economisiri sanatoase.

„La inceputul fiecarui pas catre o existenta mai prospera se gaseste economisirea – constituirea de rezerve de produse care face posibila prelungirea perioadei medii de timp care se scurge intre inceputul procesului de productie si momentul in care acesta furnizeaza un produs imediat utilizabil si consumabil („Actiunea Umana”, Ludwig von Mises). – aceasta trebuie sa fie o lectie economica de capatai pentru toti tinerii din Romania.

Am gasit un studiu util care analizeaza daca invatamintele despre avantajele economisirii pe care parintii le ofera copiilor influnteaza apetenta acestora pentru a pune bani deoparte cand devin adulti. Concluziile studiului Teaching Children to Save: What Is the Best Strategy for Lifetime Savings? sunt clare:

We found that parental teaching to save increases the likelihood that an individual will save when adult by 16%, and the saving amount by about 30%. Receiving parental teaching to save stimulates saving attitude to a large extent: the effect is so large that an unemployed household head who received parental teaching to save has the same propensity to save as an employed household head but without parental teaching. In addition, a household head with parental teaching but without high school degree saves the same amount of money as a college graduate without parental teaching to save.

Este simplu: invatati-va copiii, acasa si la scoala, adevaratele lectii despre economie. Una dintre acestea se refera la economisire.

Read More
Featured

Cultura organizationala a Bancii Transilvania: No Man Left Behind

Intr-o cultura organizationala care promoveaza succesul, nimeni nu este lasat in urma: actionari, angajati sau clienti. Toti trebuie sa castige. “Sfanta Treime” din viata unei organizatii, formata din cele trei categorii, trebuie sa fie parte a culturii corporative, iar managerii Bancii Transilvania au inteles acest lucru. Cel putin asta reiese dintr-o declaratie, ce mi-a atras atentia, a lui Omer Tetik, seful Bancii Transilvania.

 La Banca Transilvania lucrurile stau diferit fata de alte banci. Un mare avantaj a fost ca, spre deosebire de bancile straine, actionarii bancii sunt romani, asadar deciziile se iau mult mai rapid in tara. Acest lucru ne-a permis sa adoptam chair si o cultura organizationala inspirata din armata americana: “no one left behind”. Acest motto se traduce prin faptul ca nu am renuntat la clienti, la unitati. Mai mult, chiar am organizat 252 de sesiuni de educatie financiara cu clientii IMM.

Cum este descrisa cultura inovativa a BT chiar de catre seful bancii? Fiecare linie de business trebuie sa vina trimestrial cu doua-trei idei de noi produse, astfel ca angajatii sunt motivati sa fie mai inovativi si transparenti.

Platformele de Internet banking joaca un rol tot mai mare pentru produsele bancare tranzactionale. Castigatoare vor fi bancile cu sisteme “state-of-the-art” si cu o structura organizationala eficienta.

 

Read More
Books Featured

Cartea scrisa de Dinu Patriciu: 5 idei care mi-au placut

Cand vremurile ultimilor 25 de ani vor fi vazute prin lentila practicilor viitoare, oare ce vor observa criticii si observatorii? Cam asta-i intrebarea prin care am “citit” comentariile si opiniile post-mortem despre Dinu Patriciu. Unii au raspuns ca urmasii nu vor observa nimic: nu exista vreo institutie de afaceri ori de educatie care sa-i poarte numele. Inclin sa le dau dreptate. Cum am aflat de existenta cartii “Capitalismul romanesc – un proiect”, scrisa de Dinu Patriciu, alaturi de prietenul sau, Horia Rusu, am comandat-o la un anticariat si am citit-o zilele trecute.

Cartea, publicata in 1998, vorbeste despre demitizarea statului ca o maxima urgenta in actiunea factorului politic. Statul nu este solutia, el este problema, de aceea, cred autorii, se impun descentralizarea, dereglementarea si privatizarea. Nu voi intra intr-o analiza a cartii. Sunt chiar ca au facut-o altii in anii ’90, ba chiar unii au vorbit si despre un posibil plagiat. Impartasesc mai jos 5 idei despre economie care mi-au placut. Nu stiu de unde le-a luat Dinu Patriciu sau daca le-a testat in propriile actiuni ori proiecte, dar cunosc un lucru: o carte scrisa poate deveni acel CEVA ramas si lasat in urma ta.

Despre proprietatea privata

Proprietatea asupra propriei munci, pe care o poti vinde ca pe un serviciu, iti ofera un puternic stimulent de a investi in propria educatie si pregatire crescand astfel calitatea serviciilor pe care le poti oferi. Similar, proprietarii unor bunuri de capital sunt puternic motivati sa le dezvolte in moduri atractive pentru altii.

Despre subventii si ajutoare de stat

« Politicienii de stanga ne amagesc cu “educatia gratuita”, cu “asistenta medicala gratuita”, cu “locuinte gratuite”, cu “transport gratuit”. Acesta terminologie este cu totul inselatoare. Nici unul dintre aceste lucruri nu este gratuit. Avem de-a face, de fapt, cu o “deplasare a costurilor”, caci pentru producerea lor sunt necesare resurse care sunt limitate.»

capitalism2

Despre rolul consumatorilor si concurenta

Aprobarea planificatorilor din aparatul de stat, a unei majoritati legislative sau a rivalilor in afaceri nu este necesara intr-o economie de piata. Concurenta este cea care ii face raspunzatori pe inteprinzatori (si pe investitorii care ii sprijina); ideile trebuie sa treaca testul “verificarii realitatii” impusa de consumatori. Consumatorii sunt judecatorul si juriul suprem al inovatiei si performantei in afaceri.

Despre rolul autoritatilor publice

« Oamenii au adesea tendinta de a se gandi la autoritatile publice, mai ales la un guvern ales in mod democratic, ca la un dispozitiv corector. Ei actioneaza ca si cum interventia guvernului ar rezolva orice tip de probleme. Aceasta idee este falsa. Sistemul de autoritati publice este numai o metoda de organizare sociala – un proces institutional prin care indivizii iau decizii si desfasoara activitati in mod colectiv. »

Despre educatie

Monopolul educational al statului este cea mai importanta parghie prin care statul centralist actioneaza asupra psihologiei sociale si se constituie in principala piedica in calea dobandirii identitatii individuale.

Read More
Featured

Te duci pe munte imediat dupa ce il asculti pe Alex Gavan: 10 lucruri de luat acasa de la “cautatorul” de “optmiari”

Daca il asculti pe Alex Gavan vorbind despre ascensiunile lui de pe munte, iti vine numaidecat sa te urci in masina sau in tren catre cel mai apropiat loc din care poti incepe macar o drumetie de o zi. Am fost atent la povestile lui Alex Gavan, cel care in urma cu o luna finaliza sanatos ascensiunea pe Broad Peak (8.047 m). Cred ca multe dintre gandurile, lectiile si motivatiile lui Alex, care a urcat pe sase dintre cele 14 varfuri de peste 8.000 de metri din lume, se intersecteaza cu motivele si invatamintele pe care le intalnim in viata de zi cu zi. Inclusiv in business.

1. Atentie la pasii marunti si intermediari. Sunt importanti, asemenea taberelor de baza

“A ajunge in tabara de baza reprezinta pentru multi o experienta in sine si o mini-expeditie. Au fost cazuri de expeditii in care alpinistii nu au atins varful pentru ca nu au reusit sa ajunga in tabara de baza. Foarte multe lucruri se pot intampla pana cand ajungi acolo pentru ca logistica pe care o presupune o astfel de drumetie este complexa. Desi echipamentul pe care il vedeti in poze este minimal si usor, eu am nevoie, de fapt, de contributia multor oameni pentru a transporta proviziile si echipamentul intr-o expeditie de doua luni de zile. Sa va dau un exemplu: echipamentul meu, al coechipierilor, al bucatarului si al ajutorului de bucatar in expeditia de pe Makalu avea o tona si 200 de kg. Apelez la serviciile localnicilor, care au iaci, cai si camile. Pana la tabara de baza din Broad Peak am parcurs 100 de kilometri pe jos.”

– -» Viata de zi cu zi sau businessul, in sens mai restrans, solicita experimente si teste mici, cu raspuns rapid. A gandi in pasi marunti, asa cum alpinistii abordeaza taberele de baza, reprezinta un mod de viata pentru multi dintre noi. Asta nu inseamna neaparat ca aspiratiile mari ne lipsesc!

2. Strategia conteaza. Daaah 🙂

“Initial, am stabilit sa avem trei tabere intermediare intre tabara de baza, care se afla la 4850 m, si varful Broad Beak. Pentru a urca un astfel de varf nu poti sa ajungi, pur si simplu, in tabara de baza si sa ataci direct varful. Neaclimatizat, vezi supravietui doar 5 minute. Aclimatizarea, procesul de adaptare a corpului la conditiile extreme de la altitudini inalte, dureaza cel putin o luna. Am decis sa organizam trei tabere intermediare, ultima fiind stabilita la altitudinea de 7.000 de metri. Prima a fost la 5.600 de metri, iar a doua la 6.200 de metri. Motivul pentru care am optat pentru trei tabere si nu pentru patru a tinut exclusiv de strategia ascensiunii. Corpul uman nu se mai poate aclimatiza si incepe usor-usor sa moara la peste 7.000 de metri, asa ca o luna am dedicat-o aclimatizarii pentru ca propriul organism sa obtina maximul posibil. Apoi urmeaza «the dead zone», zona in care ai un timp finit pentru a supravietui. Am ales ca ultima tabara sa fie la marginea asa-zisei zone a mortii. Evident, decizia a implicat o zi mai lunga pentru ascensiunea varfului. Spre exemplu, concentratia de oxigen din aer la inaltimi de 8.000 de metri este la o treime fata de cea de la nivelul marii.”

– -»  Lectia pentru viata de zi cu zi: foarte multe rezultate depind de cum ti-ai definit strategia. O stim din 1980, de cand Michael Porter a scris „Competitive Strategy“.

alexgavan2

3. Un detaliu evident, dar cu talc: cel mai inalt varf este unul singur

“Ascensiunea pe Broad Peak a fost mult mai dificila decat am anticipat initial. Practic, am parcurs un kilometru si jumatate doar pe creasta cremelata. Dar nu a fost satisfacator. Desi ajungi intr-un loc foarte inalt, nu este suficient. Un munte are un  singur varf care-i cel mai inalt. Spre comparatie, esti foarte aproape de cel mai inalt varf din Carpatii Romaniei daca atingi Vistea Marea (2.527 metri), dar nu ai ajuns inca pe Moldoveanu. Cand am ajuns in saua Broad Peak am avut un singur gand: «OK, cum ne dam jos de aici 🙂 ?»”

4. Motivatia prezentului este cea care te ajuta sa evoluezi pe termen lung

Performanta nu este un scop in sine pentru mine. Ce am observat eu la altitudine: ce ma tine in viata (atentie, nu ceea ce ma face sa urc varful) este intensitatea trairii in momentul prezent. Acolo, lucrurile sunt atat de intinse la maxim, atat de duse la extrem, incat gandurile pur si simplu nu mai au putere sa zboare spre varf sau aiurea si atunci totul se concentreaza intr-o sfera in care eu si partenerul meu suntem invaluiti si are legatura cu prezentul.

“In momentul in care cu fiecare pas pe care tu il faci esti acolo, esti mie la suta acolo, la un moment dat varful va fi o consecinta a faptului ca tu esti acolo. A te gandi la varf in momentul in care tu esti pe panta muntelui de cele mai multe ori nu inseamna decat a-ti indeparta si mai mult obiectivul. Performanta este o consecinta. Evident, ca vreau sa fac performanta, dar in momentul in care sunt in mijlocul actiunii, performanta adevarata este sa fiu acolo. Mi-am dat seama ca voi atinge varful Broad Peak doar cu 30 de minute inainte, cand eram pe creasta somitala. Nu mai era foarte mult de urcat, iar drumul era fara obstacole semnificative. Momentul realizarii ca voi atinge varful a insemnat punctul culminant. De acolo si pana pe varf au fost momente prelungite de euforie si de fericire.”

5. Fiecare munte este unic. La fel ca proiectele personale si profesionale

“Fiecare ascensiune este unica. Faptul ca am atins cinci optmiari inainte de Broad Peak nu insemna ca voi urca pe varf. Pentru mine insemna un singur lucru: ca am experienta trairii unui astfel de varf si ca pot aranja lucrurile in asemenea fel incat sa-mi ofer conditii de siguranta maxima. Atat! Fiecare munte este unic si are propria personalitate. Desi exista o strategie generala de aclimatizare pentru varfurile de peste 8.000 de metri, de fiecare data aceasta trebuie personalizata. Uitandu-ma pe carnetelele pe care imi scriam strategia pe zile, observ ca nicio ascensiune reusita la peste 8.000 de metri nu a semanat cu alta.”

– -» La fel este si in viata de zi cu zi sau in business: daca, spre exemplu, o companie a inregistrat venituri de 10 milioane de euro si a avut 100 de clienti in 2013 nu inseamna ca 2014 vine de la sine cu aceleasi cifre.

alexgavan3

6. Stilul conteaza: important este si CUM reusesti!

Cred foarte tare ca stilul conteaza si pe munte, si nu numai pe munte. Pentru mine si partenerii mei, modul in care atingem varful este mai important decat, pur si simplu, sa atingem varful.

“Nu folosesc oxigen suplimentar pentru ca in alpinismul de performanta inseamna doping, inseamna sa trisez. Echivaleaza, daca vreti, cu ce a facut Lance Armstrong in Turul Frantei cu EPO. Folosirea oxigenului suplimentar aduce un varf de peste 8.000 de metri, sub 7.000 de metri, adica sub «zona mortii». Am o butelie de oxigen pe care o tin pentru urgente. Acea butelie o tin in tabara de baza. Daca m-as afla intr-o situatie critica, as folosi oxigenul, dar dupa aceea as cobori, pentru ca nu pot sa mai vin in tara si sa spun ca am mers pana in varf cu oxigen.”

7. Pierderile colaterale sunt parte a jocului

“O expeditie are costuri variabile mari, iar pierderile colaterale sunt de luat in seama. Se poate intampla ca o parte din echipament sa dispara fara urma. Am primit un email zilele trecute din Pakistan in care, intr-o engleza foarte frumoasa si specifica localnicilor, mi s-a relatat urmatoarea intamplare: Iti mai amintesti cele trei butoaie pe care le-am avut cu noi? Butoiul cel mai greu, cel de 28 kg, in valoare de cateva mii de euro, era carat de un cal. Calul a cazut in «Marele Rau», iar butoaiele s-au prapadit.”

– -» Pierderile colaterale sunt de luat in seama in business, la fel cum echipamentul lui Alex Gavan a insemnat o pierdere colaterala asumata ca parte a jocului.

8. E vital modul in care iti alegi oamenii din jurul tau

“Ca sa fac performanta, am nevoie de o echipa si de parteneri. O expedite este, din multe puncte de vedere, o initiativa antreprenoriala. Cand vrei un proiect mare, ai nevoie de resurse. Partenerii ma sprijina din 2006 incoace pentru toate varfurile pe care le-am urcat si nu le-am urcat. Niciodata nu mi-am dorit sponsori, ci parteneri care sa inteleaga proiectul si riscurile pe care le presupune. Este esential ca oamenii cu care te asociezi sa aiba valori comune cu ale tale. Spre exemplu, eram la aproape 8.000 de metri in toamna lui 2012, doar eu cu partenerul meu, iar conditiile erau prea periculoase ca sa ne continuam ascensiunea. Am decis dintr-o privire sa ne retragem. In ascensiunea finala nu exista negociere sau dezbatere, ci doar consens. Consensul nu-l poti avea decat cu oameni care «sunt din filmul tau».”

alexgavan4

9.  Viata-i o cautare. La fel si muntele

Ma consider mai curand un cautator decat un sportiv si mai degraba un poet al ascensiunii. Muntele este o forma de explorare si de cautari personale.

10.  Scoate-ti din minte ideea de esec!

Nu ma gandesc la esec cand urc pe munte. Inainte de a pleca in expeditie nu mi-am pus niciodata problema la modul acesta dintr-un motiv foarte simplu. Daca inainte de a te implica intr-un proiect major te gandesti «Bai, dar ce o sa fac daca nu o sa urc pe varf?», probabil o mare din energie si din atitudine se duce pe apa sambetei.

Read More
Books Featured

Ce mi-a soptit o vrabiuta – o carte scrisa de un antreprenor de treaba: co-fondatorul Twitter

“Cel mai de treaba intreprinzator a scris o carte cu povesti despre #antreprenoriat. Oamenii sunt in mod fundamental buni.” Asa ar suna scurta recenzie a cartii “Ce mi-a soptit o vrabiuta – Confesiunile unei minti creative”, daca ar fi sa o sintetizez in mai putin de 140 de caractere. In aceasta situatie, m-as regasi intr-una dintre lectiile pe care Biz Stone, co-fondatorul Twitter, le explica in carte: constrangerea alimenteaza creativitatea.

Dupa cum stii, lungimea unui mesaj (tweet) este limitata pe Twitter. Tocmai aceasta “fortare” a energizat proiectul antreprenorial lansat de Biz Stone si alti trei tineri, ba chiar i-a oferit si un avantaj de imagine (toata lumea se intreba “de ce 140?”). Pe baza mai multor experiente personale, Biz Stone iti demonstreaza de ce trebuie sa-ti accepti constrangerile, fie ca sunt de natura creativa, fizica, economica sau pur si simplu autoimpuse. Astfel, constrangerile reprezinta o provocare, te pun la incercare, te trezesc din amorteala si te fac mai creativ(a). Poat chiar mai bun(a).

Biz Stone, autorul “Ce mi-a soptit o vrabiuta”, propune in carte mai multe povesti oneste si pozitive despre viata lui, dar mai ales despre proiectele sale de business. Prin intermediul povestilor, Stone ofera lectii de luat acasa de cei care au o idee si vor sa o duca la nivelul urmator, adica sa o concretizeze intr-un proiect intraprenorial sau antreprenorial.

O alta lectie vorbeste despre rolul implicarii emotionale intr-un proiect. “Succesul nu este garantat, dar esecul este inevitabil daca nu te-ai angajat emotional cu adevarat in munca ta” – reprezinta un stil de viata specific nu doar lui Biz Stone. Il intalnim, de asemenea, la alti antreprenori de succes: Mark Zuckerberg, Jeff Bezos sau Steve Jobs. Pasiunea lor pentru propriile idei si afaceri ii faceau imuni la orice considerau oamenii ca este inutil sau stupid la Twitter, Facebook, Amazon sau Apple.

In comparatie cu nevroticul Steve Jobs, care reusea sa-si umileasca managerii intr-o banala intalnire in lift, ori cu Jeff Bezos, genul de persoana care strica bucuria altora, Biz Stone pare cel mai de treaba antreprenor din .com. Aceasta perceptie exista si pentru ca il cunoastem prin intermediul unei carti scrise de el, si nu de un autor profesionist, asa cum se intampla in cazul biografiilor despre fondatorii Apple si Amazon. Biz Stone, un tip pentru care cea mai buna modalitate de a dezvolta indentitatea de cetatean al lumii este sa cultivi empatia, propune existenta unei lumi ideale in care totul incepe cu capacitatea de a te pune in locul altcuiva. Citindu-l, il simti precum un tip de treaba care ti-ar raspunde imediat daca i-ai scrie un email, senzatie hranita mai ales de crezul sau la baza caruia sta proiectul Twitter: “o adevarata promisiune a unei societati conectate consta in ajutorul reciproc intre oameni.”

O scena memorabilia face nota discordanta cu imaginea de “baiat bun” a lui Biz Stone: intalnirea cu Mark Zuckerberg, singurul om pe are nu il descrie intr-un mod prietenos si pozitiv. Dialogul purtat intre creatorii Facebook si Twitter este savuros, iar capitolul “Cinci sute de milioane de dolari” al cartii “Ce mi-a soptit o vrabiuta” va ramane un episod central din istoria antreprenoriatului tehnologic. Doar pentru a-ti starni interesul, iata cum se incheie aceasta intalnire cheie: “ – Avem ceva de rezolvat inapoi in oras, i-am spus lui Mark. Poate ca m-a crezut sau poate ca nu, dar, din moment ce nu vorbeam aceeasi limba, era imposibil sa ghicesc cum percepuse interventia mea.”

Idei simple si mari in acelasi timp din “Ce mi-a soptit o vrabiuta – Confesiunile unei minti creative”

• In loc sa stai deoparte si sa te arunci intr-o situatie in care sunt sanse mari sa ratezi, mai bine te apuci singur si iti construiesti circumstantele favorabile. Pe masura ce iti creezi singur oportunitatile, sansele tale de castig cresc exponential.

• Creativitatea este o resursa regenerabila. Pune-te la incercare in fiecare zi. Fii cat de creativ vrei, cat de des iti doresti, pentru ca nu ai cum sa epuizezi aceasta abilitate.

• Pentru a avea succes fulminant, trebuie sa fii gata sa esuezi in mod spectaculos. Iar daca pierzi, ai o poveste grozava de spus – si o experienta care e un atu major pentru data viitoare cand incerci.

• Banii amplifica trasaturile de caracter. Daca esti o persoana de treaba, iar apoi te alegi cu mai multi bani, vei fi un filantrop foarte bun. Dar daca esti un nemernic, cu multi bani iti vei permite sa fii chiar si mai nemernic decat la inceput.

Cartea, dintr-o privire:

Titlu: “Ce mi-a soptit o vrabiuta”
Autor: Biz Stone (in ultimii zece ani, el a dezvoltat proiecte de mare amploare care sustin schimbul liber de informatii; este cofondatorul Twitter si consilierul mai multor startupuri din domeniul tehnologiei;)
Editura: Publica
Traducator: Mihai Pecingine
Lungime: 256 pagini
Pret: 46,55 lei

Read More
Economie Featured

Titlurile de stat pentru populatie = un furt de lichiditate din economie

Guvernele propun cetatenilor sa imprumute statul prin cumpararea de obligatiuni. Altfel spus, guvernantii fac apel la patriotismul cetatenilor pentru a-si asigura o parte din finantare.

Ideea, prea idealista pentru un ecosistem caracterizat printr-o interactiune redusa intre populatie si sistemul financiar – jumatate dintre romani nu au niciun fel de relatie cu institutiile financiare -, pare in aparenta utila pentru educarea financiara a cetatenilor. Sunt de acord sa facem educatie financiara, dar nu cu cheltuieli publice care ajung sa fie acoperite, bineinteles, din venituri obtinute prin impozite.

Las deoparte costurile, administrativ vorbind, ale acestui nou proiect si faptul ca investitiile in titluri de stat vor fi scutite de impozit in timp ce castigurile dobanzile la depozite sunt taxate puternic. Privesc din alt unghi problema finantarii statului de catre cetateni, o practica care de altfel nu este deloc noua. Asemenea unei autostrazi gandita de un grup de birocrati care nu asigura cresterea neta de valoare pe leu cheltuit ca si cea creata de un investitor privat, in egala masura a investi un leu in datoria publica inseamna ca acel leu nu va mai fi utilizat pentru investitii private. Asa cum arata economistul Stephen Davies in interventia de mai jos (va invit sa urmariti inregistrarea, care explica cel mai bine argumentatia), investitiile guvernamentale vor fi mereu (sau aproape intotdeauna) mai putin productive decat cele private.

In loc sa isi reduca mai mult cheltuielile, guvernul prefera sa vanda obligatiuni catre investitorii privati si sa foloseasca banii obtinuti pentru a finanta investitiile curente, astfel incat acele persoane fizice care imprumuta statul nu vor mai investi in alte activitati economice, strategie care ar fi mai productiva decat o „investitie” in datoria guvernamentala.

Cum se ajunge la acest rezultat, care in manualele de economie este descris ca efect de evictiune (crowding out)? Simplu. Atunci cand ai pe mana banii tai, investitiile vor fi alocate cu mare atentie. In cazul in care trebuie sa aloci banii altor persoane, atunci vei fi, de asemenea, responsabil. Dar atunci cand folosesti banii altor oameni in folosul altcuiva, asa cum fac birocratii guvernamentali, nu ai nicio motivatie sa folosesti acel capital intr-un mod eficient. Si gasim multe exemple in trecut care sa confirme acest lucru, dupa cum spune si istoricul Stephen Davies.

Efectul crowding out ia nastere mai ales ca urmare a unei interventii etatiste. Daca imprumuta statul, indivizii lasa mai putin capital institutiilor financiare. Economisirile in sistem raman aceleasi, astfel incat rata dobanzii nu se modifica.

Ar trebui ca guvernul sa se imprumute de la cetateni? Nu cred in aceasta politica publica, o alta cale prin care statul erodeaza lichiditatea in economie. Sa aplicam reteta italienilor, care si-au mobilizat jucatorii de fotbal sa indemne suporterii la achizitia de obligatiuni de stat? Imi e greu sa imi imaginez cum cozile din fata agentiilor de pariuri de langa San Siro se vor muta la ghiseele bancilor din Milano, cu atat mai dificil vad o promovare ieftina si eficienta in Romania…pe bani publici.

Read More
Antreprenoriat Featured Start-Up

O generatie pierduta? Mai degraba tineri curajosi: 52% dintre studenti vor sa inceapa propria afacere

Realitate: somajul in randul tinerilor a atins in Romania un nivel record de 25,7% in primul trimestru 2014.

Oportunitate: 52% dintre studentii romani vor sa inceapa propria afacere in urmatorii doi ani, conform unei analize recente realizate de EY Romania si Academia de Studii Economice Bucuresti in randul a 765 studenti.

Ce este de facut? Sustinerea antreprenoriatului reprezinta o solutie de luat in calcul pentru problema somajului in randul tinerilor. Studii recente dezvoltate au aratat ca afacerile conduse de antreprenori vor genera mai multe locuri de munca decat marile corporatii in anul 2015 – cu 76% dintre antreprenori declarand ca intentioneaza sa-si extinda forta de munca in 2014, fata de 31% dintre executivii din marile corporatii.

Read More
Featured

Inovatie si tutun: cele mai #inovatoare activitati economice din Romania

Care sunt domeniile economice cu ponderi ridicate ale activitatilor inovatoare?

Cea mai inovatoare activitate economica din sectorul industriei a fost fabricarea produselor din tutun 80,0% din intreprinderi, iar din sectorul serviciilor, activitatea de cercetare-dezvoltare 55,5%. Aceste date provin din cercetarea statistica privind inovatia in intreprinderi, in perioada 2010-2012, realizata de Institutul National de Statistica (INS).

inovatie

Intreprinderile din sectorul industriei au avut o pondere de 22,5%, in scadere cu 7,6 puncte procentuale comparativ cu perioada 2008-2010, in timp ce intreprinderile din sectorul serviciilor au inregistrat o pondere de 18,7%, in scadere cu 13,0 puncte procentuale, comparativ cu perioada 2008-2010.

Dupa clasa de marime a intreprinderii, intreprinderile mari sunt mai inovatoare 40,1%, comparativ cu intreprinderile mijlocii 26,6% si cele mici 18,3%. Aceasta tendinta s-a remarcat si pe cele doua sectoare, industrie si servicii.

 

Read More
Comunicare Featured

Cea mai tare miscare de marketing a verii: ce au in comun brandurile Simona Halep si Dedeman

Tenisul, un sport bazat pe individualitati, are nevoie de campioni mari, usor de pozitionat prin campanii inteligente de publicitate. Simona Halep, numarul 3 mondial in ierarhia WTA, detine calitatile unui brand autentic si dinamic. Un brand aflat in plin proces de slefuire, Simonei Halep ii va fi la indemana sa se asocieze cu firme care cauta cresterea prin investitii in marketing. Parteneriatul semnat cu Dedeman reprezinta un pas interesant in evolutia imaginii celui mai in voga sportiv roman al momentului.

Am participat la evenimentul in care cele trei parti implicate – Simona Halep, Dedeman si agentia McCann Erickson – au anuntat detalii despre parteneriat. Cred ca asocierea dintre cele doua branduri este potrivita datorita mai multor elemente pe care Dedeman (brandul si fondatorii companiei) si Simona Halep le au in comun.

1. Firma Dedeman a fost creata  in septembrie 1992, la Bacau. Simona Halep s-a nascut tot in septembrie, dar cu un an mai devreme, in 1991. Pentru Simona Halep, 2009 este anul in care face primii pasi in turneele de senioare. 2009 este un moment foarte important pentru fondatorii Dedeman: ei deschid atunci primul magazin din Bucuresti, abia la 17 ani de la crearea firmei.

2. Ramanem in zona cronologica, inseram un gram de inflacarare si vorbim despre schimbarile importante din vietile noastre 🙂 . 2010 este anul in care, pentru a-si continua ascensiunea in tenis, Simona Halep isi face operatia de micsorare a bustului. Tot in 2010 Dedeman face un pas indraznet pe zona de comunicare: campania “Fa o schimbare in viata ta” realizata de McCann Erickson si premiata cu Grand Effie. Campania a avut de la inceput un obiectiv ambitios: pozitia de lider pe piata magazinelor de bricolaj pana la finalul anului 2010 si cresterea vanzarilor cu minimum 15%, in ciuda declinului pietei. Daca familiile prezentate in publicitate sunt de obicei armonioase si fericite, cei de la McCann au cautat sa creeze cupluri “reale”, care au si emotii negative.

3. Sa revenim la tenis si business 🙂 . Citesc in cartea “Cei care schimba jocul” ca drumul spre succes este, potrivit lui Dragos Paval, mai degraba o serie de pasi mici, un “proces iterativ de-a lungul caruia antreprenorul experimenteaza si testeaza in lumea reala pe viu”. Acelasi lucru il intalnim in cariera Simonei Halep. Cel mai bun exemplu este faptul ca ea nu a castigat inca un turneu de Gland Slam. Cati pasi mici a facut pana aici si cat va mai avea de urmat pana la primul mare succes!

4. Simona Halep a inceput colaborarea cu belgianul Wim Fissette pentru a vedea “cum se lucreaza in strainatate”. ” Toti antrenorii romani sunt foarte buni, dar eu am vrut sa schimb pentru ca am zis sa fac o schimbare sa vad si eu cum este la un nivel mai inalt si cum se lucreaza in strainatate”, spune Simona Halep. Cine crede ca Dedeman este o companie inchisa, creata exclusiv ca un model de retailer romanesc, se inseala. “Dedeman a gasit inspiratia pentru un nou mod de magazine in pietele dezvoltate, in retelele mari de bricolaj din Spania, Italia si alte tari din Europa, pe care fratii le-au vizitat in incercarea de a gasi un raspuns la intrebarile despre viitor.” (“Cei care schimba jocul”)

5. Daca Dedeman este o afacere de familie in adevaratul sens al conceptului, putem afirma acelasi lucru si despre evolutia Simonei Halep. Ea este un proiect de familie. Ea este rezultatul unei increderi totale din partea parintilor ei. Este cunoscut faptul ca parintii Simonei Halep s-au imprumutat la banci pentru ca ea sa faca performanta.

6. Cand Aneta Bogdan (Brandient) l-a intrebat pe Dragos Paval, in cadrul auditarii din rebranding, despre valorile personale in care crede si ce anume a transferat in businessul sau, acesta i-a raspuns simplu: “harnicia” (“Branding pe frontul de Est”). Harnicia este cea mai importanta valoare a brandului Dedeman. Cat despre brandul Simonei Halep, eu cred ca acesta este construit pe urmatoarele doua valori: harnicie si disciplina.

7. Ultima asemanare dintre cele doua branduri a fost descrisa excelent de catre Dragos Paval, in conferinta de saptamana aceasta: ”Desi venim din domenii total diferite, sunt multe lucruri prin care ne asemanam, iar aici ma refer la ambitia, la pasiunea pe care o punem in tot ceea ce facem si la dorinta de a ne depasi de fiecare data limitele. Noi credem ca niciun vis nu este de neindeplinit daca te dedici trup si suflet, iar Simona ne dovedeste acest lucru prin fiecare meci disputat”.

Read More
Economie Featured

Patru erori in dezbaterea “Lapte Napolact de import”: una este la un pas sa dea in foc!

Producatorul Napolact este in centrul atentiei pe tema controversatei stiri despre presupusa renuntare la producatorii de lapte din Ardeal, in favoarea celor din Ungaria. Va propun sa analizam acest subiect, pe scurt, sub lupa logicii economice.

Context: I. FrieslandCampina, compania olandeza care detine Napolact, a renuntat sa mai recolteze lapte din Mures, Satu Mare si Salaj pe motiv ca este mai ieftin sa aduca lapte din Ungaria, decat sa-l colecteze de la micii producatori din Romania. II. Reactia FrieslandCampina: “Producem si vindem circa 95% din produse in Romania + “Am incheiat colaborarea cu 50 de centre de colectare a laptelui de mici dimensiuni din nord-vestul Romaniei.”

Am identificat patru erori de logica economica in dezbaterea “Lapte Napolact de import”. A patra eroare este o concluzie extrem de arzatoare. Ba chiar este la un pas sa dea in foc.

1. O decizie de business este judecata gresit.

Publicul trebuie sa inteleaga ca decizia prin care un producator/procesator de lapte isi schimba furnizorii este bazata pe un calcul economic antreprenorial care urmareste sustenabilitatea afacerii. Fie ca ne referim la inchiderarea unui parteneriat cu un intermediar (in cazul Napolact, centrele de colectare) sau la relocarea unui punct productie, compania/antreprenorul ia in calcul exclusiv interesele investitorilor si cerintele consumatorilor.

2

 2. Fiecare schimbare de strategie este abordata de public in mod subiectiv.

Ma fascineaza cum publicul larg – politicienii si unii observatori ai mediului de business – au comentat pe un ton nationalisto-alarmist plecarea Nokia din Romania sau inchiderea fabricilor Europharm si Poiana de la Brasov. Am vazut comentarii bazate pe aceeasi logica inclusiv in discutia despre relatia dintre Friesland si fermierii din Ardeal. Pe un ton nationalist cu iz protectionist, multe voci au promis un boicot al brandului Napolact solicitand chiar o interventie a institutiilor de stat care sa salveze agricultorii autohtoni. Nu ma opun ideii de boicot din partea consumatorilor – o decizie exclusiv privata – , dar argumentele nationaliste omit, spre comparatie, ca alte multinationale si-au mutat productia din Ungaria in Romania. Sa luam doar un exemplu: Michelin a mutat anul acesta productia fabricii de anvelope pentru autocamioane din Ungaria (Budapesta), in Romania (Zalau).

3. Atentie la boala “importita”!

Sa numim “importita” afectiunea economica prin care lumea afirma ca importurile ar fi rele. “De ce sa importam lapte, in loc sa-l producem exclusiv in tara. Firmele autohtone vor muri si, prin urmare, taxele colectate de pe urma lor vor scadea!” este o retorica constanta in vocabularul economic curent. Ce nu intelegem aici este ca a. cu cat importurile vor fi mai reduse, cu atat mai putine exporturi putem face. Fara importuri nu putem avea exporturi, intrucat strainii nu vor avea resurse pentru cumpararea bunurilor si serviciilor noastre; b. importurile creeaza competitie produselor si serviciilor autohtone, deci creste competitivitatea antreprenorilor locali si c. (aviz celor care isi doresc sa creasca taxele colectate!) importurile sunt, de asemenea, taxate de catre guvern.

 4. NU vedem padurea de copaci!

Cred ca, in cazul discutiei despre productia laptelui din Ardeal, cea mai grava problema se refera la competitivitatea fermierilor romani. Ca de obicei, atunci cand analizam un caz tindem sa vedem doar efectele imediate ale unei fenomen, nu si consecintele pe termen lung asupra unui grup in particular, dar si asupra tuturor grupurilor.

Din discutia pe care am avut-o cu Jan Willem Kivits, CEO al FrieslandCampina, si din observatii ale pietei, aflu ca foarte multi fermieri care detin vaci nu sunt pregatiti pentru deschiderea pietei din 2015 care va avea loc prin eliminarea cotelor la lapte. Micii fermieri risca sa dispara dupa eliminarea cotelor de lapte din 2015 nu pentru ca aceasta decizie de eliberare a pietei este nesanatoasa economic (din contra, as zice eu), ci pentru ca putini intreprinzatori din mediul rural sunt cu adevarat competitivi. In plus, la fel de putini si-au rezolvat problemele de succesiune.  Aceasta-i adevarata problema care-i la un pas sa dea in foc si despre care nu vorbeste nimeni!

Read More
1 36 37 38 39 40 58