Imi incep ziua pe terenul de sport cu amicii mei alaturi de care joc baschet saptamanal, unde unul dintre ei pune binele echipei mai presus de interesul personal, muncind din greu sa-si indeplineasca rolul de lider. Pe drumul catre birou, soferul autobuzului, pe care tocmai ce l-am depasit cu bicicleta, nu e grabit si asteapta cateva secunde sa ma departez de el, chiar daca tocmai ce a inchis usile in statie.
La birou, unul dintre colegi ia asupra lui sarcinile care servesc cel mai bine interesele grupului, nu neaparat propriile obiective: este de acord sa acopere de unul singur un subiect de breaking news care poate genera foarte multe vizualizari, desi ca jurnalist nu scrie in mod normal despre domeniul stirii “de ultima ora”.
Seful meu direct intra pe usa si intreaba fiecare persoana din birou daca poate fi de folos cu un raspuns la vreo dilema profesionala. “Interogatoriul” sau, favorul de cinci minute, este un proiect personal pe care il incearca de o luna incoace.
Este doar ora 10 AM intr-o zi normala de lucru si m-am intalnit deja cu patru “donatori” care au decis sa contribuie in beneficiul unui grup sau al unui strain, suportand anumite costuri personale.
Daca succesul tau profesional a fost legat pana acum in mare masura de modul in care ai abordat interactiunile cu ceilalti, inseamna ca stii bine raspunsul la urmatoarea dilema: revendici pe cat poti de multa valoare din interactiunea cu o alta persoana sau oferi valoare fara sa-ti pese de ceea ce obtii in schimb?
Practic, esti unul dintre acele doua tipuri de oameni care se situeaza la extremele opuse ale spectrului reciprocitatii in relatiile de munca: profitori (takers) si donatori (givers). Aceste alegeri sunt studiate in cartea “A da si a lua” de specialistul in psihologie organizationala Adam Grant, cel mai tanar profesor titular de la The Wharton School.
Daca profitorilor le place sa obtina mai mult decat dau si crezul lor este ca lumea reprezinta arena unei competitii acerbe, care-pe-care, donatorii inclina reciprocitatea in cealalta directie, preferand sa dea mai mult decat primesc. Mai ales pe plan profesional putem adopta si un al treilea stil: devenim matchers – negustori, “straduindu-ne” sa pastram echilibrul intre a darui si a primi.
Adam Grant, considerat un tanar de exceptie in problematica succesului si a muncii organizationale, insista inca de la inceputul cartii sale ca a darui, a lua si a face schimb sunt trei stiluri fundamentale de interactiune sociala, insa liniile despartitoare dintre ele sunt rigide si precise. Astfel, puteti descoperi “ca ati schimbat un stil de reciprocitate cu altul in timp ce treceti prin diferite roluri si relatii profesionale”.
Cheia cartii “A da si a lua” este intelegerea a ceea ce face daruirea deopotriva puternica si periculoasa, iar odata ce vei citi argumentele lui Adam Grant vei intelege de ce donatorii ajung mereu in varf, mai plastic spus “de ce baietii termina pe primul loc.”
Intelegerea fenomenului descris de Adam Grant se face usor prin examinarea interactiunii dintre interesul propriu si interesul celorlalti.
Din faptul ca donatorii au scoruri mari la capitolul “interesul altora”, spre deosebire de profitori, dar variaza la capitolul “interesul propriu” rezulta ca exista doua tipuri de donatori, cu rate de succes ce difera spectaculos: donatorii altruisti, oamenii cu grad inalt de preocupare fata de interesele celorlalti si grad scazut fata de propriile interese, si alteristii (otherish, in engleza), carora le paza de beneficiile pe care le pot aduce altora, dar au, totodata, “obiective ambitioase, prin care sa-si urmareasca propriile lor interese”.
A fi alterist, situatie descrisa in imaginea de mai sus din carte (pag. 231), reprezinta, de fapt, “motorul hibrid” al oamenilor cu adevarat de succes, un motor cu ardere interna si externa in acelasi timp, care inseamna sa fii dispus a darui mai mult decat primesti, dar fara a pierde din vedere propriile interese.
Idei simple si mari in acelasi timp din “A da si a lua”
• Teama de a nu fi socotiti slabi sau naivi ii impiedica pe multi oameni sa actioneze la serviciu ca niste donatori.
• Donatorii sunt cei mai putin vulnerabili fata de eroarea de suprainvesti in oameni. Astfel, este falsa afirmatia conform careia donatorilor le este greu sa dea pe cineva afara.
• Ca sa-si impuna dominatia, profitorii se specializeaza in comunicarea tare: vorbesc cu vigoare, ridica glasul pentru a-si afirma autoritatea. Opusul stilului de comunicare tare al unui profitor este comunicarea moale, lipsita de forta.
Principii si termeni noi/relevanti:
• Coeficient de donator: valoarea care iti arata stilul de reciprocitate; datele care iti spun cat de frecvent esti privit ca donator, profitor sau negustor.
• Cerc de reciprocitate: un loc in care oamenii din organizatia ta pot face ori sa primeasca cereri de ajutor.
• Pronoia: o experienta aflata in opozitie cu paranoia; “credinta deliranta ca ceilalti comploteaza in vederea bunastarii tale sau ca te vorbesc de bine pe la spate.”
• Regula celor 100 de ore de voluntariat – intervalul (o suta de ore anual) in care darnicia aduce maximum de energie si minimum de epuizare.
• Job crafting – finisarea joburilor presupune inovatii in descrierea jobului, adaugarea creativa si personalizarea cu sarcini si responsabilitati, de natura sa fie in armonie cu interesele si valorile personale. Scopul final este ca jobul sa incorporeze mai multa daruire.
Cartea, dintr-o privire:
Titlu: “A da si a lua”
Autor: Adam Grant
Editura: Publica
Traducator: Dan Craciun
Lungime: 440 pagini
Pret: 56,05 lei
