1.169 de companii din România sunt identificate ca întreprinderi cu creștere ridicată, arată datele publicate de Eurostat. Spre comparație, patru țări mult mai mici au un număr mai mare de “gazele”, așa cum mai sunt numite firmele care cresc foarte rapid: Lituania (1.843), Ungaria (3.860), Cehia (3.962), Bulgaria (2.835). Procentual, cifrele arată mult mai rău: doar 2,3% din companiile din România au un ritm de creștere rapid, țara noastră fiind pe penultimul loc în Uniunea Europeană din acest punct de vedere, conform datelor din 2015.
Statisticile Eurostat iau în considerare doar rata de angajare a numărului de angajați atunci când identifică firmele cu o creștere ridicată. Astfel, o companie este considerată firmă cu evoluție rapidă (“High Growth Enterprise” = HGE) dacă ritmul mediu de creștere al numărului de angajați depăseste 10% pe o perioadă de trei ani, fiind luate în considerare doar companiile cu puțin 10 angajați la începutul acestei perioade.
La nivel european, aproximativ 158.000 de întreprinderi au fost încadrate în grupul firmelor cu creştere rapidă. Ele reprezintă 9,9% din toate întreprinderile active cu cel puţin 10 salariaţi şi au generat locuri de muncă pentru 13,5 milioane de persoane. Sectoarele economice cu cele mai multe „gazele” sunt cel de „informaţii şi comunicaţii” (15,3% din totalul companiilor cu creştere rapidă), ”servicii administrative şi de suport” (14,0%) şi „activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice” (11,3%).
Surprinde, așadar, în mod neplăcut, poziția României din punctul de vedere al ponderii firmelor cu creștere rapidă în totalul companiilor. Țara noastră și Cipru sunt singurele economii care se situează sub pragul de de 3% la nivelul ponderii companiilor cu creșteri rapide: România (2,3%), Cipru (2,2%). La mare distanţţ, deasupra României se află Grecia (6%), Austria (6,5%), Italia (7,6%), Estonia (7,7%) și Belgia (8,1%). De partea cealaltă, în partea superioară a ierarhiei, cel mai ridicat procent de întreprinderi cu creştere ridicată în rândul tuturor întreprinderilor active cu cel puţin zece angajaţi se înregistra în Irlanda (14,9%), Malta (13,7% în 2014), Ungaria (12,5%), Slovacia şi Letonia (ambele cu 12,2%), Suedia (12,1%).
În 2015, aproximativ 1 din 5 angajaţi lucrau în întreprinderi cu creştere ridicată în Irlanda (21,7%), Ungaria (20,7%) şi Portugalia (19,7%). Acestea avea un impact semnificativ asupra angajărilor şi în Marea Britanie (19%), Bulgaria (18,6%), Malta (17,5% în 2014), Letonia şi Olanda (ambele cu 17,4%). Cel mai redus procent de angajaţi care lucrau în 2015 în întreprinderi cu creştere ridicată era în Cipru (3,6% în 2014), România (5,9%), Austria (7,8%), Finlanda şi Franţa (ambele cu 9,5%).
OK, atunci ce este de făcut pentru a crește numărul de firme performanțe? Cum ar trebui să ne raportăm, prin proiecte de business, finanțări, consultanță și politici publici la aceste “gazele” românești?
Principala provocare pentru micii întreprinzători este capacitatea de scalare a unui business, de a-l crește consistent pe o perioadă de trei ani. Foarte puține business-uri cresc constant trei ani, cu cel puțin 20% ca nivel al afacerii și ca număr de angajați. Provocarea se adresează întregului mediu de afaceri. Cum ajutăm aceste firme să devină “gazele” și cum prioritizăm firmele de tip gazelă care cresc cu minim 20% de la an la an să se extindă pe piețele internaționale. Din păcate, foarte puține firme românești cresc constant cu 20% de la an la an.
Ce avem de făcut pentru a extinde numărul de firme cu o creștere avansată? Cum ajungem la cel puțin 5.000 de “gazele” românești? Vă propun mai jos doar câteva idei.
Ideea nr. 0: Să schimbăm/să îmbunătățim mediul în care firmele își desfăsoară activitatea, cu o implicare cât mai redusă din partea statului, fără să mai punem bariere administrative și birocratice.
Propunere nr. 1: Crearea de politici publice adresate firmelor cu o creștere rapidă se bazează pe abilitatea administrației publice sau a părților de interes private din ecosistemul antreprenorial să identifice aceste întreprinderi. Dacă selecția actualelor “gazele” (firme cu creștere rapidă) este ușoară, cel puțin în aparență (mă îndoiesc că administrația publică românească are această capacitate în prezent), odată ce criteriile au fost stabilite, identificarea potențialelor firme performante reprezintă o problemă majoră. Astfel, se impune crearea unei așa zise “unități de identificare a gazelelor”. Locul acestei entități ar fi potrivit, fie în mediul privat, fie la nivelul administrației publice.
*Exemplu de bună practică: Deloitte Fast 50, un program/clasament care ierarhizează companiile din sectorul tehnologiei, din Europa Centrală, pe baza creșterii veniturilor pe o perioadă de patru ani.
Propunere nr. 2: Să gândim și să implementăm proiecte pentru firme de tip Scale-Up (firme cu o creștere a cifrei de afaceri anualizată în ultimii trei ani de peste 20%) (vezi Schema de finanțare Scale-Up propusă de Ministerul Economiei în 2016)
* Exemplu de bună practică: Scale-Up Taskforce (UK), care își propune să evalueze barierele care stau în calea creșterii firmelor britanice.
Propunere nr. 3: Abordare integrată, la 360 de grade: măsurile specifice de suport pentru firmele cu o creștere rapidă sunt, în mod frecvent, un mix între finanțare, consultanță strategică, sprijin pentru acces pe piețele internaționale.
*Exemplu de bună practică: Scale-Up Report, un studiu care prezintă rezultate și date din mai multe țări care și-au schimbat politicile economice pentru a se adresa mai mult firmelor de tip scale-up.
Propunere nr. 4: Pe termen scurt, o idee bună ar fi să facem un compromis și să ne concentrăm doar pe două categorii de firme. De exemplu, studiile arată că două categorii de întreprinderi au șanse mari să între în grupul firmelor cu o creștere rapidă: firmele exportatoare și firmele foarte tinere.
Propunere nr. 5: Se impune o strategie națională privind internaționalizarea firmelor românești, în condițiile în care prezența internațională directă a firmelor românești este modestă, numărul companiilor autohtone care efectuează investiții străine pe piețele externe fiind de aproximativ 20 într-un singur an. Antreprenorii români au nevoie de know-how, networking, studii și informații punctuale despre oportunitățile de business din străinătate.
*Exemplu de bună practică: Start-Up Bridge, un proiect de internaționalizare a afacerilor românești lansat de Fundația Romanian Business Leaders (RBL).
Propunere nr. 6: Accelerarea procesului de dezvoltare a unei culturi pro-business angels prin susținerea creării unor rețele de investitori individuali (ideal ar fi lansarea unei federații cu rețele de tip business angel și organizarea unui road-show care să popularizeze ideea).
Exemplu de bună practică: Business Angels Netzwerk Deutschland
Propunere nr. 7: Încurajarea și finanțarea unor acceleratoare și pre-acceleratoare de business noi.
*Exemplu de bună practică: Entrepreneur First
Întreprinderile cu o creștere ridicată (HGF’s) au devenit în ultimii ani un punct central pentru politicile publice în multe țări dezvoltate. În paralel cu această abordare a administrației publice și a mediului de business, foarte multe cercetări dedică spațiu și resursa “gazelelor”. Ar trebui să ne concentrăm și noi mai constant asupra firmelor românești care accelerează numărul de angajați și cifră de afaceri. Oricum am privi lucrurile, 2,3% este un procent lipsit de anvergură. Putem mai mult.
