România are potențialul economic de a prelua rolul de hub est-european în materie de investiții străine (ISD) către exterior la nivel regional, iar acest obiectiv necesită o infrastructură și un cadru instituțional adecvate acumulării de capital, relevă studiul „Dezvoltare prin internaționalizare: opțiuni pentru România”, realizat de un grup de economiști din cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale, ASE București și cercetători ai Institutului Ludwig von Mises România.
Astfel, lansarea unor deduceri fiscale pentru serviciile de consultanță aferente internaționalizării, introducerea unor indicatori de performanță și a bonusurilor de performanță pentru atașații comerciali ai României din piețele-țintă și crearea de ratinguri furnizate de beneficari, adică firmele românești, sunt demersuri care vor duce la o alocare mai eficientă a resurselor, vor asigura un feedback mai eficient din partea beneficiarului prin mecanismele pieței și vor contribui la crearea premiselor ca România să devină un hub regional pentru investiții peste hotare.
„Dacă se vrea încurajarea internaționalizării firmelor românești, orice măsură publică trebuie să vizeze crearea unui context economic favorabil acumulării de capital. Până să ajungem în situația în care agenții economici români exportă mai mult capital, trebuie create în prealabil premisele acumulării unui stoc critic de resurse menite a fi utilizate în procesele productive delocalizate. Desigur, obținerea unui astfel de rezultat nu poate fi realizat peste noapte. Este nevoie de așteptare și consecvență în politicile publice”, enunță autorii studiului.
Prezentul studiu, realizat pentru proiectul Start-Up Bridge din Fundația Romanian Business Leaders (RBL), reprezintă prima încercare sistematică de analizare a internaționalizării firmelor românești, în sensul de extindere a procesului productiv dincolo de granițele naționale. Studiul vizează fenomenul de integrare în diviziunea internațională a muncii a agenților economici români, sub aspectul particular al ieșirii de bunuri, resurse umane și capital din România spre exterior. Cu alte cuvinte, internaționalizarea reprezintă un proces antreprenorial prin care este luat în considerare aspectul localizării activității productive în vederea alinierii cât mai potrivite a factorilor de producție la exigențele consumatorilor din țara de origine și din străinătate.
„Internaționalizarea în spațiul central și est european este relativ puțin cercetată din punct de vedere academic. Așa cum reiese din studiul nostru, decizia de internaționalizare se situează undeva între factori locali ostili care imprimă un caracter reactiv acesteia, și dorință de expansiune pe piețele externe, considerată a fi consecința unui comportament antreprenorial activ, aflat în căutarea unor noi oportunități. Preocuparea noastră, în comunitatea Start-Up Bridge, este să creștem numărul firmelor românești care se extind peste hotare, așa că analiza strict economică a fenomenului internaționalizării ne este utilă întrucât am aflat că performanța în internaționalizare a firmelor din centrul și estul Europei este mai slabă decât a celor occidentale ca urmare a deficiențelor structurale la nivelul instituțiilor”, a declarat Claudiu Vrînceanu, unul dintre inițiatorii proiectului Start-Up Bridge din cadrul RBL.
O tendință în materie de ISD către exterior la nivel regional este emergența unor țări cu rol de hub pentru economiile învecinate. Aceste hub-uri sunt destinații inițiale pentru ISD, care apoi pleacă mai departe spre vecini. Astfel, Estonia este un hub pentru ISD în țările baltice, iar Slovenia este un hub pentru ISD în țările spațiului ex-iugoslav. Pentru țările est-europene, Ungaria a jucat rolul de hub, dar începând cu 2008 acest rol s-a diminuat. Potrivit studiului realizat de către economiști din cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale, pentru proiectul de internaționalizare Start-Up Bridge, în cazul acestor economii este o relativă precocitate în atingerea unui nivel de trai mai crescut si este cunoscută corelația semnificativă dintre PIB per capita și EISD (fluxurile de investiții străine directe către exterior) în cazul tuturor economiilor, nu numai a celor din spațiul CEE.
Exporturile, principala formă de internaționalizare a României
Internaționalizarea firmelor din România încă se bazează preponderent pe exporturi, de unde se poate deduce că investiția străină directă este mai costisitoare, relevă studiul realizat de lectorii din ASE, pentru RBL. Astfel, la exporturile FOB anuale de 57,3 miliarde euro, ISD-urile românești în străinătate se ridică la doar 1,14 miliarde euro.
ISD-urile, cea mai complexă formă de internaționalizare, presupun capital. Deci un export de capital. Or, pentru moment, România exportă în mod principal forță de muncă, în același timp fiind un importator net de mărfuri, iar deficitul din contul curent este finanțat prin intrări nete de capital.
Majoritatea firmelor care fac exporturi din România sunt firme cu capital străin. Așadar pe plan local formarea capitalului este un proces lent, fapt explicabil prin existența unor probleme precum birocrația, corupția sau fiscalitatea excesivă, deci a predominanței unor instituții extractive. De aceea, multe firme apelează la opțiunea alianțelor strategice în internaționalizare”, arată studiul REI – Start-Up Bridge.
Diferența dintre ISD-urile deținute de investitorii străini în România și ISD-urile deținute de investitorii români în străinătate este în continuare semnificativă. În 2017, ISD-urile investitorilor străini în România erau de 22 ori mai mari decât cele ale investitorilor români în străinătate. Poziția netă a ISD-urilor în balanța de plăți a României este „deficitară” în fiecare an al perioadei analizate, 2000-2017, cu decalajele cele mai mari în anii pre- și post- aderare la Uniunea Europeană.
Opțiuni de politică publică în domeniul internaționalizării
În opinia economiștilor din cadrul ASE, autorii studiului realizat pentru comunitatea Start-Up Bridge, o strategie optimă pentru autoritățile publice este cea in care autoritățile române ar trebui să se orienteze spre eliminarea barierelor instituționale cu care se confruntă investitorii români în străinătate și să faciliteze dialogul pentru acele situații în care firmele românești sunt nevoite să obțină aprobări de la autoritățile din alte state.
„Toate celelalte funcții, cum ar fi culegerea informațiilor, promovare, finanțare sau consultanță, sunt oricum furnizate de către entități private (firme specializate, cercetare proprie, camere de comerț, asociații patronale, societate civilă, reprezentată de românii deja stabiliți în alte țări). Prin urmare, implicarea statului în astfel de activități ar reprezenta o dublare a efortului și cheltuirea unor resurse (oameni, infrastructură) care ar putea fi mai eficient folosite în scop „defensiv”, unde mediul privat nu poate ajunge”, susține studiul REI – Start-Up Bridge.
KPI’s pentru atașații comerciali
Dată fiind această viziune strategică, economiștii din cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale propun tratarea problemelor legate de stabilirea unor indicatori de performanță (key performance indicators – KPI) pentru atașații comerciali ai Romaniei peste hotare.
„Principala problemă a stabilirii unor indicatori prin prisma cărora să fie măsurată performanța atașaților comerciali din ambasadele și legațiile României decurge din natura managementului birocratic, adică, al administrării unei instituții în condițiile în care aceasta nu desfășoară o activitate pentru profit”, spun autorii studiului despre internaționalizare.
Atât timp cât serviciile prestate de atașații comerciali nu fac obiectul unei tranzacții pentru care este perceput un preț, superiorii ierarhici nu se pot angaja într-o evaluare obiectivă a subordonaților. Astfel, singurul indicator care ar permite stabilirea gradului în care clienții au considerat serviciile furnizate de ambasadă drept satisfăcătoare și singura metodă prin care poate fi stabilită contribuția fiecărui angajat în prestarea acestuia este rata profitabilității. Acest indicator sintetic este unica metodă prin care performanța prestatorului unei activități poate fi reflectată printr-o expresie numerică, pretabilă operațiunilor cardinale.
Prin urmare, economiștii din Facultatea de Relații Economice Internaționale și antreprenorii reuniți în proiectul Start-Up Bridge, creat de Fundația Romanian Business Leaders, propun în studiul citat implementarea de către Guvernul României a unui sistem bazat pe mai mulți indicatorii de performanță pentru atașații comerciali, consilierii economici care pot ajuta firmele românești să se internaționalizeze.
KPI 1: Rating furnizat de beneficiari
Criteriul care ar trebui să primeze în evaluarea atașaților
comerciali ar trebui să fie ratingul furnizat de beneficiarul unui serviciu. În acest sens, ministerul de resort ar trebui să creeze o platformă electronică prin intermediul căreia toți atașații comerciali să fie evaluați și la care să poată participa atât firmele care au dus la bun sfârșit procesul de internaționalizare, cât și acelea care au abandonat procesul. Această metodă ar asigura un proces de evaluare transparent și permanent. Totodată, ar permite „o democratizare”, în sensul de responsabilizare a unui sistem birocratic care, de cele mai multe ori, este perceput ca intangibil.
KPI 2: Praguri cantitative complementare
Alt criteriu, complementar celui de mai sus, este reprezentat de un prag cantitativ care ar trebui atins într-un interval de tip prestabilit (un an calendaristic). Dat fiind gradul relativ scăzut al internaționalizării firmelor românești, există posibilitatea ca unele țări să fie pur și simplu ignorate de către investitorii români, fiind considerate neatractive. În acest context, propunem următoarele două criterii de evaluare:
KPI 2.1. Corelarea etapelor ulterioare ale internaționalizării cu valoarea exporturilor
Fiecare ambasadă sau legație ar trebui fie un promotor al soluțiilor mai sofisticate de internaționalizare. Plecând de la valoarea exporturilor din România către țara unde este localizată respectiva ambasadă, fiecare atașat comercial în parte ar trebui să aibă ca obiectiv x% din valoarea vânzărilor transfrontaliere să ajungă să fie tranzacționată prin intermediul unei forme superioare de internaționalizare (de exemplu, reprezentanți permanenți, birou de vânzare, franciză sau filială).
KPI 2.2. Măsuri concrete pentru facilitatea investițiilor românești
Dacă acest lucru nu se concretizează, atașații comerciali vor trebui să justifice de ce respectiva piață nu este atractivă pentru firmele românești, plecând de la discuțiile cu agenții economici care deja exportă în respectiva țară. Pornind de aici, responsabilitatea respectivilor atașați pentru anul calendaristic următor va fi, pe lângă atingerea pragului valoric prezentat la punctul 2.1., să propună și să medieze soluții concrete care să conducă la îmbunătățirea atractivității respectivelor piețe naționale.
KPI 3: Atragerea unui număr minim de IMM-uri
Orice schemă guvernamentală presupune atingerea unor jaloane birocratice care reprezintă pentru firme suportarea unor costuri suplimentare. Prin urmare, firmele de dimensiuni mari se află într-o poziție mai favorabilă decât întreprinderile mici și mijlocii atunci când vine vorba de absorbirea acestor costuri, care, cel mai adesea, iau forma angajării unor persoane specializate în menținerea legăturii cu instituțiile statului. Deci, de la început, o astfel de schemă va avantaja cu precădere firmele mari, deja consacrate pe piață, ducând la concentrarea mai mare activității economice. Prin urmare, printre obiectivele care vor trebui urmărite este atragerea unui număr minim de IMM-uri în astfel de inițiative.
KPI 4: Deduceri fiscale pentru serviciile de consultanță aferente internaționalizării
Având în vedere că ministerul de resort ar trebui să se concentreze pe îndeplinirea rolului defensiv ce revine statului, mediului privat îi rămâne toată responsabilitatea pentru informare, promovare și oferirea serviciilor de consultanță în vederea internaționalizării. Cu alte cuvinte, susținem externalizarea sau privatizarea activităților respective. În acest sens, propunem ca firme de consultanță, precum și asociațiile profesionale care pot face dovada că au contribuit activ la internaționalizarea firmelor românești să fie scutite de impozit proporțional cu sumele care au fost investite în străinătate de clienții lor. Un astfel de demers va duce la o alocare mai eficientă a resurselor, va asigura un feed-back mai eficient din partea beneficiarului prin mecanismele pieței și va contribui la crearea premiselor ca România să devină un hub regional pentru ISD.
KPI 5: Bonusuri de performanță pentru atașații comerciali
Personalul din ambasade și legații responsabili cu probleme comerciale ar trebui să aibă o grilă de salarizare separată, care să includă o componentă variabilă. O astfel de schemă de premiere ar putea funcționa în felul următor: În loc să plătească către statul român o taxă pentru serviciile prestate de atașații comerciali, agenții economici ar putea opta să negocieze un onorariu de succes direct cu atașații comerciali.
Onorariul de succes va putea fi stabilit fie în opțiuni ce se bazează pe cotația la bursă a firmei respective, sau pe o sumă pe care firma o imobilizează și care se va elibera numai în măsura în care beneficiarul își atinge obiectivele de internaționalizare agreat cu atașatul comercial.
Statul, ca facilitator al internaționalizării
În opinia autorilor studiului REI-Start-Up Bridge, statul român se poate plasa într-o poziție de facilitator al internaționalizării, dincolo de rezolvarea cauzei primordiale menționate (formarea capitalului autohton), una dintre soluții ar putea fi negocierea unor acorduri specifice de liberalizare în domeniul investițiilor străine, cu partenerii din regiune sau alții mai îndepărtați geografic.
În ceea ce privește internaționalizarea prin exporturi, dacă se dorește o creștere a acesteia trebuie identificate barierele (în special netarifare) cu care se confruntă exportatorii. „Aderarea la UE a însemnat, e drept, eliminarea taxelor vamale în statele membre, însă astăzi protecționismul de tip netarifar a luat amploare. Prin urmare, taxele nu mai sunt o problemă însă, spre exemplu, condițiile/standardele tehnice pentru a produce într-o anumită țară din UE pot fi condiții eliminatorii pentru firmele românești. Așadar, când ne gândim la dimensiunea redusă a proiectelor de ISD-uri tip greenfield care presupun activitate de producție, este de luat în calcul dacă statul gazdă oferă condiții economice și tehnice care nu discriminează între investitorii autohtoni și cei străini, prin intermediul barierelor comerciale netarifare”, se arată în studiul REI-Start-Up Bridge.
Despre Start-Up Bridge
Start-Up Bridge este un proiect de internaționalizare a afacerilor românești, lansat de Romanian Business Leaders (RBL) în iunie 2017, care ajută antreprenorii și managerii din firmele antreprenoriale să se extindă pe piețele externe.
Despre Romanian Business Leaders
Romanian Business Leaders (RBL) este o organizație apolitică, neguvernamentală și non-profit care oferă o platformă de acțiune și implicare socială pentru antreprenorii și șefii de companii din mediul de business privat. RBL face România o țară mai bună pentru business și pentru români, prin proiecte care îmbunătățesc educația, antreprenoriatul și buna guvernare în România. Proiectele RBL sunt inițiate și dezvoltate pe bază de voluntariat de cei 200 de membri RBL, antreprenori și executivi de top din România.
Despre autorii studiului
Matei-Alexandru Apăvăloaei, doctor în economie, asistent universitar Facultatea REI – ASE București și cercetător asociat al Institutului Ludwig von Mises România (ILvMR)
Tudor Gherasim Smirna, doctor în economie, asistent universitar Facultatea REI – ASE București și președinte al ILvMR
Andreas Stamate-Ștefan, doctor în economie, lector universitar Facultatea REI – ASE București și cercetător asociat al ILvMR
