[dropcap]S[/dropcap]chimba paradigma zilelelor libere. “Ce ar fi sa muncesti de marti pana sambata, de exemplu in loc de luni-vineri?”. Sambata nu prea e lume la birou, nu suna telefoanele, nu sunt sedinte, nu e galagie si s-ar putea sa constati ca ai realizat mai multe intr-o sambata decat in trei zile lucratoare obisnuite.
–>> Antreprenorul-angajat. Unii antreprenori raman cu paradigma de angajat, din care au si venit si in care s-au format 5 sau 15 ani. Antreprenorul este mult mai liber decat managerul dintr-o companie a altcuiva. Antreprenorul are o plaja mult mai mare de risc, de decizie, de optiuni ce pot fi urmate. Antreprenorul are o libertate mult mai mare asupra timpului sau decat are un manager.
–>> Companiile – cariera. Perioada 2004-2008 a cunoscut o explozie de companii antreprenoriale de tip cariera. Sa crestem, sa ne extindem, sa facem, sa ne miscam. 2009 si 2010 au fost un filtru natural pentru toate aceste companii. Unele au ramas la fel si au rezultate remarcabile, obtinute cu mari eforturi, altele – fara un minim de fundatie – au disparut, iar altele au devenit niste frumoase companii de tip serviciu, care merg acum ca unse dar la o turatie mai joasa si cifre mai mici, oferindu-le antreprenorilor un ragaz in care sa se mai bucure un pic de viata in afara serviciului.
–>> Ce sunt companiile “cariera”? Compania de tip cariera e intalnita cel mai frecvent. E asa cum si-o imagineaza cei mai multi: lansari de produse, campanii de marketing, inovatie, orientare pe crestere cu (aproape) orice pret, proceduri si reguli, organigrama inginereasca, uneori cu raportari matriciale, cifre de vanzari si cote de piata analizate in amanunt. E tipic compania multinationala, chiar daca gasim companii de tip cariera la toate dimensiunile.
–>> Compania de tip serviciu e ca o companie de tip cariera dar fara presiunea continua a cresterii, fara pedala de acceleratie apasata tot timpul pana la podea. E de obicei o companie antreprenoriala care si-a gasit un loc in piata, cu relatii oarecum stabile cu clienti, furnizori si alti parteneri. Cuvantul la ordinea zilei nu e “crestere” ci “profit”. Resursele sunt bine cantarite, la fel ca la o companie de tip cariera, dar investitiile in extindere, in campanii, in lansari, in angajari sunt privite cu circumspectie. Antreprenorul e mai comod, cauta liniste si, de obicei, isi are principalele preocupari in afara firmei – familie, hobbyuri, comunitate etc.
–>> Compania antreprenoriala de tip vocatie este construita in jurul unei pasiuni a antreprenorului si prin aceasta companie antreprenorul a gasit un mod de a-si finanta si trai preocuparile placute. Poate ii place sa gateasca si deschide un restaurant, poate ii place sa petreaca timp in mijlocul oamenilor si deschide un restaurant, poate ii place sa calatoreasca si deschide o agentie de turism de nisa, poate ii place in Delta Dunarii si isi deschide un hotel sau ceva acolo. Cuvantul cheie nu e cresterea, nu e profitul ci e bucuria. Desigur ca nu se impotriveste nimeni cresterii sau profitului dar nu pentru asta a fost deschisa firma.
–>> Romania, mai antreprenoriala. Intr-o tara ca Romania poti sa fii antreprenor mai usor decat in alte locuri. Viitorul este al antreprenorilor. Angajatii din multinationale ii vor admira pe antreprenori pentru indrazneala. Unii raman in multinationale atat pentru ego, cat si pentru scoala buna de acolo. Insa, multi au gandul acesta, de face pasul spre antreprenoriat.
Octavian Pantis, managing partner in cadrul firmei de training si consultanta TMI, autor al cartii dedicate managementului timpului “Musai List”. El a fost invitatul emisiunii Start-Up Wall-Street de miercuri, 23 ianuarie 2013.
