Directorii generali din România sunt foarte încrezători în privința perspectivelor economiei mondiale în anul 2018. Aproape jumătate dintre cei intervievați sunt de părere că creșterea economică mondială va accelera. La nivelul Europei Centrale și de Est (ECE) situația este oarecum similară, 45% dintre executivii din regiune sunt de părere că economia globală se îndreaptă într-o direcție bună în acest an. Concluzia reiese din cea de-a VIII-a ediție a raportului CEO Survey pentru România și Europa Centrală și de Est.
Cunoaștem cu toții succesul german la nivel de internaționalizare a antreprenorilor: exporturile primei economii europene au crescut cu 6,3%, pană la un nivel record de 1.279,4 miliarde de euro. Care sunt, însă, politicile publice, proiectele și platformele la care au acces antreprenorii germani? Avem bune practici de la care să ne inspirăm?
Am găsit o platformă digitală din Bavaria, cel mai mare land german, care merită analizată: www.keytobavaria.de („Key Technologies in Bavaria“). Aceasta platformă oferă informații despre firmele exportatoare bavareze, instituții din domeniul cercetării și transferului de tehnologie cât și despre autorități publice și asociații de profil.
Platforma, care poate fi considerată, de asemenea, o bază de date, cuprinde 23 de sectoare de activitate care prezintă tehnologii-cheie în Bavaria și oferă informații utile precum date de contact, apartenența la o anumită branșă, informații detaliate despre produse, servicii și competențe de bază.
De asemenea, platforma oferă o funcție de căutare complexă, care poate fi utilizată atât în limba germană cât și în limba engleză. Aflăm de pe site că este posibilă căutarea după un anumit text sau după criterii speciale, cum ar fi clasificarea regională, branșa, țările de interes, cunoștințe de limbă sau codul CAEN. În plus este disponibilă și o funcție de export, prin intermediul căreia se pot exporta anumite date. Pentru o încadrare geografică se poate vizualiza firma pe hartă sau chiar branșe întregi pe o hartă mai mare.
Hans-Joachim Heusler, directorul general al Bayern Internațional a declarat: “Ca instrument de marketing, «Key to Bavaria» permite realizarea de legături directe între părțile interesate din străinătate și furnizorii bavarezi. Sprijinim astfel conexiunea firmelor din Bavaria. Firmele înregistrate beneficiază și mai mult de publicitatea gratuită la nivel mondial. Continuăm dezvoltarea bazei de date non-stop. Scopul este de a o optimiza permanent, pentru a îmbunătăți astfel accesul pentru utilizatori și a facilita contactul cu companiile bavareze.”
Bayern Internațional este o divizie a Ministerului Economiei din landul Bavariei. Consiliul de supraveghere al Bayern International este format din membri ai ministerelor de stat bavareze (președinte este un secretar de stat), precum, atenție, și de reprezentanți ai diferitelor camere de comerț și asociații de business bavareze. Altfel spus, o bună practică pentru antreprenori în care parteneriatul public-privat funcționează foarte bine.
- 98% dintre respondenţii studiului spun că inflaţia va continua să crească.
- 60% dintre respondenţi văd un curs de schimb de peste 4,7 RON/EUR în următoarele 12 luni.
Membri ai Romanian Business Leaders (RBL), cu afaceri cumulate de 3,5 miliarde de euro şi peste 30.000 de angajaţi, văd cu optimism foarte rezervat următoarele 12 luni, potrivit rezultatelor Indexului de Încredere Macroeconomică, lansat de RBL în decembrie 2017. Indexul de Încredere Macroeconomică înglobează percepţiile despre condiţiile generale pentru afaceri, despre cum este să fii angajat în România şi despre cum vor evolua veniturile şi averea personale, în următoarele 12 luni.
Încrederea antreprenorilor şi executivilor RBL, care au participat la sondaj, în condiţiile macroeconomice din România se situează la nivelul de 52,3 puncte (unde 0 înseamnă neîncredere totală, 50 reprezintă neutralitate şi 100 înseamnă încredere totală). Respondenţii sunt uşor mai încrezători în condiţiile curente pentru afaceri (54,8 puncte) decât în cele privind condiţiile din următoarele 12 luni (51,1 puncte).
“Încrederea în condițiile macroeconomice este asemenea încrederii intr-un grup de prieteni. Dacă ai încredere în ei, atunci vei avea curajul să îi împrumuți, să investești în nevoile şi obiectivele comune, să construiți împreună pe termen lung. Şi te poţi baza pe această relație. Încrederea oamenilor de afaceri români, în condițiile macroeconomice din țară, este sau nu este transferată mai departe în relația cu statul, perceput ca influențator major al acestor condiții. În prezent, putem vorbi, mai degrabă, despre lipsa încrederii.”, susţine Dragoş Neacşu, CEO al Erste Asset Management România şi membru al boardului RBL.
Potrivit rezultatelor, 98% dintre respondenţi se aşteaptă ca rata inflaţiei să continue să crească în următoarele 12 luni, peste 60% prevăd că va rămâne peste pragul de 3%, iar o aproape o treime spun că inflația va depăşi 3,5%. Pentru același interval de 12 luni, opt din zece respondenți au spus că Leul va continua să se deprecieze în raport cu Euro, iar 60,7% dintre respondenţi se aşteaptă ca rata de schimb să depășească pragul de 4,7 RON/EUR.
Raportul complet al Indexului de Încredere Macroeconomică RBL este disponibil aici.
Respondenţii RBL sunt mai optimişti (52,3 puncte) decât profesioniştii în investiţii (41 de puncte) ai CFA Society România, organizaţie care a lansat în România Indexul de Încredere Macroeconomică, în mai 2011 (CFA Romania Macroeconomic Confidence Index). Potrivit rezultatelor studiului realizat în decembrie 2017, încrederea profesioniştilor din investiţii în condiţiile curente (59 de puncte) o depăşeşte uşor pe cea a antreprenorilor (55 de puncte). Pe de altă parte, diferenţa de percepţie este considerabil mai mare în legătură cu următoarele 12 luni – membrii RBL arată un optimism foarte rezervat (51 de puncte), faţă de membrii CFA Society România care sunt pesimişti (32 de puncte).
RBL şi CFA Society România continuă să deruleze lunar Indexul de Încredere Macroeconomică şi vor analiza şi comunica rezultatele împreună.
Indexul de Încredere Macroeconomică ia valori între 0 (lipsa încrederii) şi 100 (încredere deplină în economie) şi este calculat pe baza a 6 întrebări cu privire la: condiţiile curente (referitoare la mediul de afaceri şi piaţa muncii) şi anticipaţiile (pe un orizont de timp de 12 luni, privind: mediul de afaceri, piaţa muncii, evoluţia venitului personal şi a averii personale la nivel de economie). Pe lângă întrebările necesare calculului indicatorului de încredere macroeconomică, sondajul evaluează şi anticipaţiile, tot într-un orizont de timp de 12 luni, pentru rata inflaţiei, ratele de dobândă, cursul de schimb EUR/RON, indicele bursier BET, condiţiile macroeconomice globale şi preţul petrolului.
Aceste priorități globale sunt, în esență, politici publice, prioritizări guvernamentale și abordări de comunicare în relația cu părțile de interes implicate în ecosistemul antreprenorial, al companiilor de stat și al investițiilor străine.
La începutul unui an special – Centenarul –, capitalul românesc și cel străin, prin deținătorii acestuia, merită o serie de direcții strategice care să crească încrederea în economie și în decidenți. Capitalul trebuie luat și ținut în brațe în 2018, căci suntem într-o competiție acerbă cu alte state pentru atragerea de plasamente, investiții și dezvoltarea de proiecte noi. Punctez mai jos 10 direcții stratetice pro-piață și pro-business care sunt utile și profesioniștilor din mediul privat și societatea civilă, nu doar specialiștilor din administrația publică.
1. În primul rând, trebuie reparat ce se mai poate reface din Revoluția Fiscală. Aici mă refer mai ales la a) dorința inițială a guvernului de a introduce răspunderea penală pentru antreprenori și manageri, pusă pe “hold” deocamdată, și b) la o abordare diferită față de sectorul IT&C, dezamăgit în prezent de efectele “Revoluției Fiscale”. Din păcate, timpul va arăta că soluția de compromis, a ajutorului de stat pentru angajații IT prin care 8.760 de firme vor primi 300 milioane lei pentru a menține salariile nete la nivelul actual, nu va fi eficientă, ba chiar va îngreuna viața antreprenorilor și a investitorilor din tehnologie.
2. În al doilea rând, se impune o consultare publică cu mediul de business în care să fie promis un singur lucru: p-r-e-d-i-c-t-i-b-i-l-i-t-a-t-e fiscală de-a lungul anului 2018. Nu doar o promisiune, ci și un calendar schimbărilor fiscale probabile și argumentele care să fundamenteze această strategie. Dialogul este necesar din două motive: a) auzim în ultima perioadă argumente în favoarea introducerii cotelor progresive de impozit pe venit, în condițiile în care sistemul actual, bazat pe cotă unică, este îmbrățișat în continuare de mediul de afaceri și b) ritmul modificărilor fiscale a bulversat activitatea firmelor anul trecut: peste 250 de articole din Codul Fiscal au fost modificate sau completate în 2017, iar la nivel general, România se situează pe primul loc în topul regional al modificărilor legislative, cu peste un sfert (280 legi) din totalul de 1040 legi adoptate într-un singur an.
3. A treia direcție strategică este proactivă și vizează internaționalizarea firmelor românești. Se impune, în opinia mea, o întâlnire rapidă cu cei mai mari 100 de exportatori români, firme locale care s-au internaționalizat, din care să rezulte o serie de măsuri care să de încredere exportatorilor români și firmelor locale care vor sau au deschis deja filiale peste hotare.
Prezența internațională directă a firmelor românești este modestă, numărul companiilor autohtone care efectuează investiții străine pe piețele externe fiind de aproximativ 20 într-un singur an. Antreprenorii români au nevoie de know-how, networking, studii și informații punctuale despre oportunitățile de business din străinătate.
4. “Diaspora, prioritate națională în 2018, Anul Centenarului” ar putea fi numele proiectului fanion care să comunice cu românii din Diaspora. România se numără printre țările care exportă personal calificat, iar primii oameni care aleg să părăsească țara sunt specialiștii din domenii precum cercetare, medicină și IT&C. Prin implicarea mea în proiectul de repatriere RePatriot, mi-am dat seama că motivele principale pentru care oamenii buni pleacă din România nu sunt de natură financiară, cel mai des invocate explicații fiind corupția, lipsa oportunităților de dezvoltare profesională sau avansarea în carieră nebazată pe merite profesionale.
În sens invers, cred că un proiect național de tipul celui inițiat de administrația irlandeză în 2018 (utilizarea tehnologiei pentru a conecta Diaspora cu țara, scheme de sprijin pentru cei care se întorc, reducerea birocrației, etc) ar crește încrederea românilor de peste graniță.
5. Un indicator important la care trebuie să ne uităm lunar este volumul investiţiilor străine directe, care reflectă atât atractivitatea mediului de afaceri românesc, cât şi percepţia investitorilor străini.
A cincea direcție strategică se adresează investitorilor străini și propun în acest sens o analiză profundă a sutelor de proiecte de investiții care stau să intre în România. Da, în ciuda incertitudinilor fiscale și a derapajelor politice, în prezent sunt sute de investitori care tatonează piața românească, iar aproximativ 100 sunt în prezent în baza de date a Invest România, platforma de promovare a României din cadrul guvernului. Acești potențiali investitori trebuie invitați la dialog și stimulați prin sprijin proactiv, nu doar reactiv astfel încât să grăbească decizia lor de a intra pe piața românească.
6. Următoarea direcție strategică este, din păcate, tot reactivă: revenirea la guvernanța corporativă pentru companiile de stat este absolut necesară pentru a spori credibilitatea economiei românești în ochi părților de interes.
Exceptarea majorităţii companiilor de stat de la prevederile Ordonanţei 109 privind guvernanţa corporatistă – măsură adoptată de Parlament – duce nu doar la slăbirea statului de drept, ci are efecte, de asemenea, asupra economiei private, în opinia mea. Astfel, un management incompetent şi corupt creează contextul ideal pentru furt în companiile de stat, astfel încât avem de-a face cu pierderi ale companiilor, ceea ce se traduce prin servicii publice proaste, şi, pe cale de consecinţă, pierderile vor fi acoperite de bugetul de stat din banii cetăţenilor, adică şi din taxele plătite de întreprinzători.
7. În Anul Centenarului ar fi foarte sănătoasă din punct de vedere economic și instituțional o strategie pentru dezvoltarea companiilor de stat în următorii trei ani, adică fix perioada de timp în care majoritatea politică actuală are spațiu să însănătoșească și să eficientizeze activele de stat.
O asfel de strategie, ideal bazată pe un plan de privatizări, se impune mai ales în contextul în care a) suntem corigenți la capitolul guvernanță corporatistă și b) avem deja un eșec al proiectului de creare a Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții.
8. Cel mai sănătos proiect început din prima zi lucrătoare din 2018 pentru viitorul copiilor nostri ar fi crearea unei platforme pentru dezvoltarea educației prin implicare și dialog cu rectorii celor mai puternice universități din România cu un obiectiv unic: “Cum să ne pregătim pentru Economia Viitorului, bazată pe trei piloni principali: Industria 4.0, Inteligență Artificială și Roboții”. Centenarul nu trebuie sărbătorit doar privind retrospectiv, ci se impune o celebrare orientată către următorii 10-20 de ani.
9. Centenarul fără o comunicare consecventă își pierde din esență. Un 2018 fără o imagine bună a României în străinătate reprezintă timp pierdut. Astfel, prioritară este promovarea brandului de țară în exterior. Aș începe cu o clarificare a strategiei de promovare a turismului, mai ales că Ministerul Turismului a desființat anul trecut birourile de promovare externă, toți angajații fiind rechemați în țară. Apoi, m-aș concentra pe promovarea capitalului românesc în piețele țintă, asupra Diasporei și, în final, pe imaginea României în ochii investitorilor străini.
10. Toate acțiunile și proiectele bine implementate în 2018 pot fi continuate în 2019, când România va exercita Președinția Consiliului Uniunii Europene în primul semestru de anul viitor. O ocazie perfectă de a arăta întregii Europe cine suntem, dar mai ales unde vrem să ajungem, astfel încât «inovarea prin antreprenoriat și investiții străine» ar trebui să fie proiectul fanion al României în 2019. Obiectivele sunt concrete: creșterea ecosistemului de start-up-uri și scale-up din România și atragerea unui număr cât mai mare de investitori străini, adică zeci de mii de locuri de muncă.
Următoarele 17 idei, măsuri şi decizii economice au debusolat antreprenorii români şi investitorii străini, şi pot avea un impact negativ în 2018, Anul Centenarului.
1. Eliminarea plafonului privind plata CAS si a CASS
Zeci de mii de angajaţi au fost afectaţi încă de la începutul anului de eliminarea plafonului de cinci salarii brute pentru contribuţiile la asigurările sociale (CAS) şi asigurările de sănătate (CASS), decisă de Guvern. Mai multe categorii de IT-işti, manageri sau bancheri, şi implicit firmele la care lucrează ei, au fost afectaţi de eliminarea plafonului. Firmele au fost luate astfel pe nepregătite şi au fost forţate să-şi ajusteze strategia financiară pentru tot anul 2017 în ceea ce priveşte angajaţii buni, plătiţi peste medie.
2. Blocarea HG 807, un proiect util investitorilor
Guvernul a blocat în 2017 schema de ajutor de stat HG 807, care are că obiectiv stimularea investiţiilor cu impact major în economie, motiv pentru care multe investiţii private sunt amânate sau anulate în acest moment.
3. Taxarea suplimentara a contractelor part-time
Contractele part-time sunt taxate mai mult de anul acesta, după ce guvernul a decis să impoziteze sute de mii de contracte de muncă în regim part-time la fel cum sunt impozitate contractele de muncă cu normă întreagă şi cu salariul minim pe economie. Taxarea este abuzivă, potrivit mediului de afaceri. Practic, din 2017 există obligaţia angajatorilor de a achita CAS şi CASS la nivelul salariului minim brut pentru salariaţii încadraţi cu normă parţială.
4. TVA Split
„Îndulcit“ la presiunile mediului de afaceri, proiectul „TVA Split“ va crea birocraţie suplimentară în 2018 prin mecanismul plăţii defalcate a TVA care va fi obligatoriu pentru firmele în insolvenţă şi pentru cele care înregistrează datorii la plata TVA, peste un anumit plafon.
Sistemul split TVA va fi aplicat obligatoriu doar de către firmele publice şi private aflate în insolvenţă sau care au datorii la plata TVA, celelalte companii urmând să aibă libertatea de a-l pune în practică doar dacă vor.
5. Mutarea contributiilor de la angajator la angajat
Transferarea contribuţiilor sociale la angajat va influenţa negativ mediul de afaceri din mai multe raţionamente, deja semnalate de antreprenori şi manageri. Motivaţia unui asemenea transfer nu a fost comunicată în mod specific, alături de faptul că beneficiile unui asemenea demers nu se regăsesc în impactul bugetar, conform Notei de Fundamentare, creşterea salariilor brute în sectorul privat nu se poate reglementa, iar propunerea de Ordonanţă de urgentă nu are o asemenea obligativitate. O asemenea măsură va conduce la dezechilibre pe piaţa forţei de muncă începând cu 1 ianuarie 2018, din cauza unor comportamente ce pot fi diferite între mediul public şi cel privat. De asemenea, implementarea măsurii presupune un efort administrativ considerabil şi costisitor, fără a vedea un beneficiu imediat sau pe termen lung al măsurii
6. Supraacciza
Majorarea accizelor la carburanţi a fost o măsură luată rapid de guvern, cu efecte imediate în economia reală. Majorarea a fost aplicată gradual, în două etape-cu 0,16 lei/litru, începând din 15 septembrie 2017, şi cu incă 0,16 lei/litru, începând din 1 octombrie 2017.
7. Involutia fiscala din IT&C
Companiile de IT au fost „lovite“ de măsura fiscală a trecerii contribuţiilor în sarcina angajaţilor. Ordonanţa de modificare a Codului Fiscal confiscă, practic, o parte din veniturile angajaţilor din cercetare şi dezvoltare şi IT, specialişti care vor fi penalizaţi cu reducerea salariului net. În aceste condiţii, reîntregirea salariilor nete ale acestor persoane va depinde de puterea economică şi de voinţa angajatorilor, după transferul contribuţiilor la nivelul costului total actual.
Aceste măsuri fiscale, luate în lanţ de-a lungul anului 2017, vor afecta competitivitatea sectorului IT românesc pe pieţele externe, mai ales din cauza presiunii pe costurile cu forţa de muncă, şi vor influenţa creşterea economică, în condiţiile în care sectorul de IT şi-a dublat anul trecut ponderea în PIB la peste 6% în raport cu anul 2012, atingând o valoare de 3,6 miliarde de euro. Nu doar că noua strategie a guvernului, transpusă prin noile măsuri, este o frână în calea creşterii industriei IT, dar efectele macroeconomice pot fi aspre dacă analizăm faptul că industria autohtonă de tehnologie a devenit o locomotivă pentru creşterea economică din ultimii doi ani, cu a doua cea mai mare contribuţie la creşterea PIB după comerţ sau industrie, în funcţie de an.
8. Cresterea salariului minim
Accelerarea ritmului de creştere a salariului minim din 2017, fară o consultare publică, loveşte industriile creative, serviciile, industria uşoară, turismul şi alte sectoare de activitate
Salariul minim pe economie va creşte, de la 1 ianuarie 2018, de la 1.450 de lei la 1.900 de lei, însă salariul net nu va înregistra un avans similar. Acest lucru se explică prin transferul contribuţiilor la pensii (CAS) şi sănătate (CASS) în totalitate în sarcina salariaţilor şi, dublat de reducerea impozitului pe venituri la 10%.
În opinia mea, strategia de creştere a salariului minim trebuie implementată alături de partenerii sociali (patronate, sindicate, mediul de afaceri), într-un dialog transparent. Acţiunile şi anunţurile Guvernului Tudose arată o viziune extrem de rudimentară asupra economiei – aceea că prin decret putem stabili performanţele acesteia, inclusiv nivelul de salarizare.
Astfel, nivelul salariului minim nu trebuie abordat în mod populist, iar o accelerare a ritmului de creştere a salariului minim realizată fără dialog cu partenerii sociali poate avea următoarele efecte:
(i) Firmele mici şi mijlocii, mai ales din domeniile intensive în muncă vor sucomba – ca să reziste ar trebui să înregistreze creşteri absolut spectaculoase ale productivităţii muncii sau să transfere costurile în preţuri, ceea ce pentru ele va fi practic imposibil, domeniile lor de activitate fiind puternic concurenţiale;
(ii) Tinerii vor suferi cel mai mult ca urmare a reacţiei angajatorilor la creşterea salariului minim. Creşterea salariului minim fără consultare prealabilă a mediului de business duce la şomaj şi motivul pentru care tinerii vor suferi printre primii este acela că ei formează categoria celor mai puţin experimentaţi, cu cele mai reduse competenţe şi aptitudini şi implicit cu cea mai mică performanţă în activitatea economică.
9. Introducerea raspunderii penale pentru antreprenori şi manageri
Guvernul pregăteşte o Ordonanţă de Urgenţă prin care vrea să ameninţe cu cătuşele sute de mii de antreprenori pe zona de CAS, CASS şi pentru peste 30 de taxe. Antreprenorii ies în stradă pentru independenţa Justiţiei şi primesc, în schimb, ameninţări cu cătuşele: de la 1 la 6 ani, cam cât primeşte, de regulă, un fost preşedinte de Consiliu Judeţean pentru abuz în serviciu.
Astfel, Executivul vrea să incrimineze neplata taxelor şi a impozitelor asemenea evaziunii fiscale, milioane de români fiind astfel pasibili de puşcărie. Sute de mii de antreprenori vor risca să aibă dosar penal dacă va fi adoptat un proiect de Ordonanţă de urgenţă bombă, pregătit fără o dezbatere publică clară şi proactivă, aşa cum îşi doreşte mediul de afaceri. Practic, dacă nu îşi plătesc la buget impozitele şi contribuţiile, cu intenţie, antreprenorii vor fi acuzaţi de evaziune fiscală, iar pedeapsa poate fi închisoarea de la un an la 6 ani.
10. Taxa de solidaritate
După mai multe tergiversări şi discuţii din seria „discutate şi uitate“, în cele din urmă, a fost introdusă o „taxa de solidaritate“, de 2,25%, în sarcina angajatorului, care va acoperi riscurile de şomaj, accidente de muncă, concediu medical, creanţe salariale.
11. Modificari fiscale pe banda rulanta
Cea mai generală „lovitură“ asupra mediului de afaceri este probabil ritmul modificărilor fiscal care bulversează activitatea firmelor: peste 250 de articole din Codul Fiscal au fost modificate sau completate anul acesta, iar la nivel general, România se situează pe primul loc în topul regional al modificărilor legislative, cu peste un sfert (280 legi) din totalul de 1040 legi adoptate într-un singur an.
Lipsa de predictibilitate fiscală şi a dialogului atunci când guvernul ia decizii cheie îi determină pe unii investitori strategici, instituţionali şi financiari să se teamă că România poate fi afectată de o ieşire masivă a capitalului străin.
12. Diminuarea Pilonului II de pensii
Prin lipsa de perspectivă şi de responsabilitate, guvernul a umblat la banii puşi deoparte ai viitorilor pensionari, prin amputarea pilonului II al sistemului de pensii. Acest tip de măsuri generează incertitudine pentru investitorii de portofoliu, cu impact indirect şi asupra economiei reale.
13. Cresterea taxelor locale din cauza Revolutiei Fiscale
Mai multe oraşe mari ar putea majora taxele şi impozitele locale pentru firme şi persoanele fizice, pentru a compensa pierderile cauzate bugetelor locale de scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10%.
14. Condica obligatorie
Codul Muncii generează bătăi de cap antreprenorilor şi investitorilor prin introducerea condicii într-o perioadă în care, în mod normal, ar trebui să vorbim despre digitalizare şi debirocratizare. Măsura instituirii obligativităţii existenţei, pentru fiecare firmă în parte, a unei condici de prezenţă, este primită cu scepticism de către antreprenorii români.
15. Atac la guvernanta corporativa
Exceptarea majorităţii companiilor de stat de la prevederile Ordonanţei 109 privind guvernanţa corporativă – măsură adoptată de Parlament – duce nu doar la slăbirea statului de drept, ci are efecte, de asemenea, asupra economiei private, în opinia mea. Astfel, un management incompetent şi corupt creează contextul ideal pentru furt în companiile de stat, astfel încât avem de-a face cu pierderi ale companiilor, ceea ce se traduce prin servicii publice proaste, şi, pe cale de consecinţă, pierderile vor fi acoperite de bugetul de stat din banii cetăţenilor, adică şi din taxele plătite de întreprinzători.
16. Lovitura asupra firmelor de tip SRL-D
Trecerea contribuţiilor sociale de angajator la angajat propusă prin “Revoluţia fiscală“ a guvernului loveşte zeci de mii de întreprinzători români: firmele de tip SRL-D (societăţile debutante cu răspundere limitată) nu vor mai beneficia de facilităţi fiscale începând cu 1 ianuarie 2018.
Firmele de tip SRL-D beneficiază în prezent de o facilitate fiscală semnificativă, respectiv de scutirea de la plata contribuţiilor sociale datorate de către angajator pentru pensii (CAS) pentru un număr de patru angajaţi şi pentru o durată maximă de trei ani.
Practic, prin mutarea contribuţiilor sociale la pensii şi sănătate (CASS) la angajat, guvernul îngroapă această facilitate începând cu 1 ianuarie 2018.
17. Stimulente pentru angajatii ANAF din amenzile date
Cea mai „proaspătă“ idee a Ministerului Finanţelor este de a stimula angajaţii ANAF să facă o viaţă grea antreprenorilor, printr-un proiect de Ordonanţă care ar permite ANAF să păstreze 15% din sumele stabilite prin acte administrativ fiscale rămase definitive în sistemul căilor de atac. Banii astfel obţinuţi vor fi utilizaţi „pentru acordarea de premii personalului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală“. Practic, pe spinarea mediului de afaceri, ANAF îşi va face un buget de venituri suplimentare, acestea fiind realizate, în parte, din sume suplimentare stabilite prin decizii de impunere sau obligaţii fiscale accesorii.
Pentru un ton mai optimist, am analizat, de asemenea, un bilanţ pozitiv al anului 2017: 10 proiecte şi tendinţe pozitive pentru mediul antreprenorial romanesc.
2017 a adus, în opinia mea, câteva tendințe și proiecte care vor contribui substanțial la crearea unui ecosistem antreprenorial românesc sănătos. Cum mă voi implica și în 2018 în proiecte faine pentru antreprenori, m-am gândit să iau cu mine câteva gânduri pozitive pornind de la 10 proiecte și tendințe valoroase cu care m-am intersectat pe parcursul anului 2017.
1. Investitia record in UiPath, un scale-up romanesc
O investiție record pentru un scale-up românesc, cea prin care UiPath a atras 30 milioane de dolari de la un fond de investiții american, este un moment important din care am învățat ce înseamnă, de fapt, un scale-up, adică o firmă care crește rapid. Cu titlu de actualitate, UiPath tocmai ce l-a cooptat în consiliul de administrație pe vicepreședintele companiei NetApp.
Fondată în anul 2015 și operând mai mult la nivel internațional, UiPath își propune să schimbe lumea cu ajutorul proceselor automatizate și să ușureze astfel munca oamenilor, permițându-le să se concentreze mai mult pe partea creativă a muncii.
2. Internationalizarea, tema predilecta pentru antreprenori
Am simțit că tema internaționalizării a devenit anul acesta pregnantă în discursul și în acțiunile antreprenorilor români. O bună practică este Start-Up Bridge, proiect pe care l-am inițiat în martie, alături de mai mulți antreprenori, în cadrul Fundației Romanian Business Leaders.
Start-Up Bridge, proiect susținut și inspirat de UniCredit Bank, propune crearea unei platforme de interacțiune între antreprenorii români și companiile externe aflate în diverse etape de dezvoltare. Ideea, misiunea și obiectivele Start-Up Bridge au luat naștere că urmare a identificării unui potențial neutilizat de interacțiune internațională în rândul antreprenorilor români.
3. Bitdefender, evaluata la 600 mil. dolari. Posibil unicorn romanesc in urmatorii ani
Bitdefender, cel mai mare producător român de software, este evaluat la 600 de milioane de dolari, după ce fondul de investiţii Vitruvian Partners a devenit al doilea cel mai mare acţionar al companiei, odată cu achiziţia pachetului minoritar de aproximativ 30%, deţinut de fondul de investiţii Axxess Capital.
4. Fondatorii Dedeman se uita la alte investitii, inclusiv la proiecte antreprenoriale
E o veste bună că antreprenori români foarte mari, cum sunt proprietarii Dedeman, se orientează spre diversificarea investițiilor, uitându-se și la investiții în proiecte antreprenoriale. În acest sens, mi-a atras atenția și m-a bucurat să văd că Dragoș Pavăl, fondatorul Dedeman, vrea să facă un fond de investiții cu capital de risc pentru antreprenorii din România.
5. Bancile investesc in start-up-uri
Un semn bun este, de asemenea, faptul că grupul financiar Banca Transilvania a intrat în domeniul fintech ca acționar la Timesafe, dezvoltatorul aplicației Pago. Mă aștept să mai vedem astfel de investiții.
6. Proiecte si platforme pentru antreprenori
Aș scoate în evidență aici RepublicaIMM, o platformă dedicată antreprenorilor care vine în întâmpinarea celor care cred în antreprenoriat ca într-o structură bine organizată. De asemenea, mi-a atras atenția lansarea MAX Business Accelerator. În egală măsură, continuarea și consolidarea în 2017 a proiectului Startarium, susținut de ING Bank, este un lucru bun pentru ecosistemul antreprenorial din România.
7. Consolidarea platformelor media Start-Up.ro si Startupcafe.ro
Cel mai sănătos trend din media românească dedicată antreprenorilor: consolidarea și creșterea în relevanță a proiectelor media Start-Up.ro și StartupCafe.ro. Este nevoie de mai multe proiecte media, bloguri și emisiuni TV pentru și despre antreprenori.
8. Diaspora si antreprenoriat
Datorită unor proiecte de repatriere inspiraționale ca RePatriot și în contextul noilor linii de finanțare Diaspora Start-Up, antreprenoriatul se conturează ca alternativă principală pentru românii care vor să revină acasă prin antreprenoriat. Foarte bine, întrucât 56% dintre românii emigrați vor să investească în România
9. Mentoratul creste in Romania
Eu am descoperit mentoratul prin proiectul Mentoria, iar anul acesta a fost sărbătorită în premieră Ziua Internațională a Mentoratului, iar la radio am auzit un proiect de mentorat pentru antreprenori susținut de o bancă. => Semne bune pentru mentorii și mai ales pentru mentees-ii români.
10. Fond nou de investitii pentru start-up-uri din tech
Am văzut în 2017 mai multe inițiative faine pe zona fondurilor de investiții, dar cea mai însemnată este, în opinia mea, fondul de investiții Fribourg Capital, principal acționar al retailerului Elefant.ro. Vehiculul este controlat de fostul premier al Republicii Moldova Ion Sturza, care a lansat divizia Fribourg Digital, responsabilă cu gestionarea unui nou fond de investiții, în valoare de 20 de milioane de euro, dedicat afacerilor IT aflate în stadiul de start-up.
La mulți ani, 2018!
Foto: Shutterstock
România se numără printre ţările care exportă personal calificat, iar primii oameni care aleg să părăsească ţara sunt specialiştii din domenii precum cercetare, medicină şi IT&C. Prin implicarea mea in proiectul de repatriere RePatriot, mi-am dat seama că motivele principale pentru care oamenii buni pleacă din România nu sunt de natură financiară, cel mai des invocate explicaţii fiind corupţia, lipsa oportunităţilor de dezvoltare profesională sau avansarea în carieră nebazată pe merite profesionale.
„Principalul motiv care a determinat decizia de a emigra a specialiştilor din cercetare, medicină şi IT&C nu este venitul prea mic. Cel mai des invocate de specialişti au fost, în această ordine: corupţia, lipsa oportunităţilor de dezvoltare profesională, avansarea în carieră nebazată pe merite profesionale, birocraţia din instituţiile publice, veniturile mici şi lipsa infrastructurii şi a echipamentelor tehnice”, relevă rezultatele unui studiu privind emigraţia forţei de muncă înalt califiicate din România realizat de Asociaţia Română pentru Promovarea Sănătăţii.
Mai ales în cazul medicilor, observăm ca nu se pleacă din cauza lipsei de bani, bani se pot câștiga și în România, lucrând, spre exemplu, la mai multe spitale (practică de stat și privată).
Problema semnalată în studiu este că avansarea în carieră nu se face pe bază de competențe, iar obediența față de superior presupune și acțiuni care nu au legătură cu atribuțiile sau competențele profesionale. Explicația este simplă și dură: “Sistemul e complicat, complex și stricat.”
De ce pleaca medicii din tara
În cazul medicilor cercetările au arătat că motivele de emigrație sunt în legătură directă foarte multe motive: nivelul salarial redus pentru standardul de viață dorit; condițiile de muncă (ore de muncă pe săptămână, nivel ridicat de stres, lipsa de relații profesionale sănătoase, lipsa unei competiții bazate pe excelență și merit, lipsa de integritate, de transparență, existența nepotismului și a corupției în sistemul medical); lipsa echipamentelor medicale care împiedică aplicarea cunoștințelor și dezvoltarea profesională; lipsa oportunităților educaționale și pentru dezvoltarea carierei; lipsa prestigiului profesiei de medic.
Studiile arată ca principalele motive de neîntoarcere în România sunt corupția din stat, slaba dezvoltare economică a României, investiții străine puține și lipsa politicilor pentru reîntoarcerea emigranților români (înalt calificați sau nu).
Principalii factori care influențează decizia persoanelor înalt calificate de a emigra din România sunt, în opinia celor care lucrează în domeniul medical, corupția din sistemul public (foarte importantă pentru 81%), salariile mici (58%) și, le egalitate, lipsa oportunităților de avansare în carieră și mediul politic (54%) [Studiu realizat de Asociaţia Română pentru Promovarea Sănătăţii].
În ansamblu, factorii care au determinat respondenții din domeniul medical să emigreze sunt
corupția (81% în foarte mare măsură), lipsa oportunităților de dezvoltare profesională (46% în foarte mare măsură), birocrația din instituțiile publice (42% în foarte mare măsură). Rezultatele confirmă concluzii din studii anterioare pe medici români. Posibilitatea de a fi împreună cu familia a determinat în mică măsură imigrația respondenților din domeniul medical.
Așadar, medicii români nu au invocat salariile ca principal motiv de emigrație, ci corupția din sistem și modalitățile de avansare în carieră. “Modificarea ambelor presupune un management dedicat reformelor în unitățile sanitare. Dacă îmbunătățirea condițiilor de lucru și a dotărilor este posibilă, eliminarea corupției este un demers pe termen lung. Între măsurile pe termen scurt însă, este mai mult decât necesară planificarea realistă a forței de muncă din sectorul medical, corelarea numărului de locuri cu nevoile din sistem, a programelor de rezidențiat cu specialitățile medicale deficitare și cu nevoile populației, astfel încât să fie asigurată îmbunătățirea calității serviciilor medicale către populație și atenuate dezechilibrele de alocare a personalului între urban – rural și între centrale universitare și restul orașelor.” (Vezi, de asemenea, soluții de repatriere a medicilor)
De ce pleaca IT-istii din Romania
Ca și în cazul specialiștilor din celelalte domenii, cei din IT&C reclamă corupția, lipsa transparenței la angajare, lipsa promovării bazate pe performanță, simplificarea procedurilor birocratice și investițiile în echipamente și tehnologie ca fiind mai importante decât veniturile. În cazul acestora și în special al specialiștilor IT, marele avantaj este posibilitatea de a lucra de la distanță pentru angajatori străini.
“Reducerea exodului de creiere ȋn acest domeniu depinde de gradul de dezvoltare al industriei TIC ȋn țară, industrie care să ofere șanse reale de integrare a absolvenților sau a specialiștilor reȋntorși ȋn condiții comparabile cu oferta externă. În același timp, cele două depind și de contextul socio-politic mai larg”, se arată ȋn studiul citat.
De ce emigreaza cercetatorii romani
Există o diversitate de factori care stau la baza deciziei cercetătorilor de a emigra. Avem, pe de o parte, factorii intrinseci, respectiv posibilitățile de avansare în carieră, de acces la facililități și infrastructuri performante de cercetare și la experiza unor cercetători de re nume, precum și oportunitățile de a obține autonomie sunt identificați ca fiind primordiali îndeosebi pentru cercetătorii aflați la început de carieră. De celealaltă parte, factori extrinseci precum disponibilitatea resurselor financiare pentru cercetare, nivelul de remunerare, condițiile de muncă și sistemul securitate socială sunt factori determinanți care cântăresc decisiv în deciziile de mobilitate ale cercetătorilor aflați în stadii avansate ale carierei.
Pentru România, sub-finanțarea sectorului cercetării – dezvoltării și problemele sistemice ale domeniului reprezintă cauze majore ale emigrației cercetătorilor. Conform Eurostat, România se regăsește pe ultima poziție a clasamentului european în privința cheltuielilor pentru cercetare – dezvoltare ca procent din produsul intern brut (0,49% din PIB în România vs. 2,03% din PIB în Uniunea Europeană.
Situația critică a sectorului cercetării – dezvoltării reflectată în salariile reduse și mijloacele materiale de cercetare necompetitive sunt considerate ”martorele unei hemoragii de talente din sectorul public”. Acestora li se adaugă factori legați de calitatea vieții, birocrație, lipsa de perspective profesionale, dificultățile de a fi independent ca tânăr absolvent de facultate, motive personale ș.a. Nu în ultimul rând, cercetătorii români din diasporă reclamă discrepanțele dintre discursul despre inovare și activitatea de inovare sau faptul că ”sentimentul de diaspora și de alienare este resimțit, paradoxal, la întoarcerea în România, din cauza piedicilor instituționale”.
Voi reveni pe blogul meu, pornind de la motivații de mai sus, cu soluții și bune practici care pot reduce emigrarea și care pot stimula repatriarea românilor din străinătate.
Coaliția pentru Dezvoltarea României (CDR) propune mai multe lucruri inteligente Guvernului și Parlamentului, că reacție la “Revoluția Fiscală”. Toate propunerile sunt documentate, merită analizate, iar eu am selectat trei dintre cele mai importante probleme din modificările aduse Codului Fiscal, cu soluțiile de rezolvare pentru mediul de business.
Problema 1: transferul contributiilor in sarcina angajatului
Membrii CDR NU consideră oportună transferarea contribuțiilor sociale la angajat din următoarele raționamente:
• motivația unui asemenea transfer nu a fost comunicată în mod specific, alături de faptul că beneficiile unui asemenea demers nu se regăsesc în impactul bugetar, conform Notei de Fundamentare
• creșterea salariilor brute în sectorul privat nu se poate reglementa, iar propunerea de Ordonanță de urgență nu are o asemenea obligativitate; atragem atenția că o asemenea măsură poate conduce la dezechilibre pe piața forței de muncă începând cu 1 ianuarie 2018, datorită unor comportamente ce pot fi diferite între mediul public și cel privat
• implementarea măsurii presupune un efort administrativ considerabil și costisitor, fără a vedea un beneficiu imediat sau pe termen lung al măsurii și, nu în ultimul rând
• aceasta este o măsură prin care angajații, la nivel personal, sunt solidari pentru partea de asigurări sociale cu alte categorii de persoane. Susținem solidaritatea socială, dar această solidaritate trebuie efectuată de către Stat, nu de către indivizi, iar rolul activ al Statului presupune tocmai protecția socială a indivizilor vulnerabili
Transferarea tuturor contribuțiilor sociale în sarcina angajatului va mări salariile brute în condițiile în care angajatorii vor accepta să mute propriile contribuții la angajat. Credem că nu este necesar să evidențiem faptul că există o concurență continuă în cadrul societăților comerciale, în ceea ce privește atragerea de proiecte noi într-o anumită țară, în cazul nostru în România.
De aceea, asigurarea unui sistem predictibil și stabil, fără schimbări fundamentale cu termen scurt de implementare, conduce la un grad mai ridicat de confort în procesul decizional pentru alegerea României ca destinație de investiții.
În cazul în care creșterea salariilor brute nu va fi efectuată, va exista un impact la nivelul salariilor nete, iar acest aspect va putea conduce la dezechilibre pe piața forței de muncă. Ținând cont de lipsa acută de forță de muncă din România din această perioadă, un asemenea dezechilibru nu este binevenit.
Alternativ, pentru păstrarea aceluiași salariu net, în funcție de circumstanțele specifice fiecărui angajator, creșterea salariilor brute va conduce ori către un cost salarial similar celui din prezent, ori la o creștere a acestuia.
Pentru angajatorii cu condiții de muncă speciale și deosebite, va exista o creștere a costului salarial, contrar intenției de neutralitate a măsurii.
Atragem atenția cu privire la impactul negativ al noii reglementări asupra angajaților din industriile de dezvoltare software, cercetare-dezvoltare, inovație, precum și pentru persoanele cu handicap, scutite de impozit pe venit. În cazul acestora, nivelul salariilor nete va fi mai scăzut, având în vedere că acești angajați nu vor câștiga din diferența între cota de impozit pe venit de 16% și noua cotă de impozit de 10%.
Știm că România duce deja lipsă de forță de muncă calificată în acest domeniu. În acest context, nu credem că este cazul să se introducă reglementări fiscale cu impact negativ pentru aceste categorii. Considerăm că această reglementare va contribui la accentuarea emigrării forței de muncă super-calificată către alte țări.
În plus, dorim să semnalăm o altă implicație generată de mutarea contribuțiilor sociale din sarcina angajatorilor în sarcina angajaților. Mai exact, o altă categorie care nu a fost luată în calcul la momentul adoptării Ordonanței este categoria salariaților cu timp parțial de muncă.
Prin Ordonanță, contribuțiile sociale în cotă de 35% datorate de către persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor, în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial, nu pot fi mai mici decât nivelul contribuțiilor sociale calculate la nivelul salariului de bază minim brut pe țară.
Cu alte cuvinte, pragul minim al contribuțiilor sociale datorate începând cu anul 2018 de angajații cu timp parțial de muncă va fi de 665 RON, în contextul unui salariu de bază minim brut pe țară de 1.900 RON. Astfel, vor exista situații când angajații vor trebui să aducă bani de acasă pentru a plăti contribuțiile sociale datorate.
Spre exemplu, un angajat cu contract part-time în baza căruia va fi remunerat cu un salariu brut de 600 RON, nu va câștiga suficient astfel încât să acopere cei 665 RON datorați drept contribuții sociale. De asemenea, chiar și cu majorarea deducerilor personale, această categorie de angajați va avea de pierdut. Spre exemplu, dacă luăm cazul unui angajat cu jumătate de normă, care în prezent câștigă 725 RON, iar din 2018 va câștiga 950 RON (i.e. 50% din salariul minim brut) și are 2 persoane în întreținere, acesta va avea un venit net diminuat cu 52% începând cu ianuarie 2018.
Având în vedere cele de mai sus, considerăm că trebuie luate măsuri astfel încât să nu fie încurajată renunțarea la contractele cu timp de muncă parțial, care în unele situații/sectoare de activitate ar duce la creșterea volumului de forță de muncă remunerată la negru, efect contrar a ceea ce se dorește de fapt.
În consecință, solicităm analizarea celor de mai sus și propunem:
• anularea implementării transferului contribuțiilor către angajat sau
• implementarea principiilor și adoptarea legislativă în regim normal prin Parlament, luând în considerare un termen minim de 6 luni
Problema 2: schimbarile cu privire la regimul micro-intreprinderilor
Solicităm menținerea posibilității societăților nou-înființate sau existente de a opta pentru aplicarea impozitului pe profit, în condițiile menținerii unui capital social minim, întrucât obligativitatea sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor ar putea avea consecințe negative asupra antreprenoriatului românesc, având în vedere următoarele:
Descurajarea investițiilor în România
Majorarea plafonului de la 500.000 de euro la 1 milion de euro pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor, coroborat cu obligativitatea aplicării acestui regim de impozitare prin eliminarea opțiunii de aplicare a regimului de plătitor de impozit pe profit în baza unor criterii precum dimensiunea capitalului social, va avea efecte negative asupra investițiilor din România.
Astfel, toate companiile nou înființate, indiferent de dimensiunea capitalului lor sau a investițiilor preconizate, vor fi automat impozitate ca microîntreprinderi, în absența unei cifre de afaceri inițiale.
Aceste companii, aflate în perioada de investiții, nu vor mai avea posibilitatea deducerii cheltuielilor înregistrate pe parcursul desfășurării activităților curente și investiționale, inclusiv în primii ani de funcționare când, în general, companiile înregistrează pierderi și, în plus, se vor afla în imposibilitatea recuperării pierderilor fiscale înregistrate în acești ani investiționali din profiturile următorilor 7 ani, așa cum s-ar întâmpla dacă ar putea opta să rămână înregistrați ca plătitori de impozit pe profit.
În al doilea rând, societățile care înregistrează o rată de profit mai mică de 6,25% raportată la cifra de afaceri vor fi nevoite să plătească un impozit mai mare decât în prezent.
În al treilea rând, companiile care aplică regimul microîntreprinderilor nu pot beneficia de facilitățile din sfera impozitului pe profit – de exemplu scutirea pentru profitul reinvestit, facilitățile pentru activități de cercetare-dezvoltare, ceea ce va descuraja investițiile în domenii strategice. Mai mult, microîntreprinderile nu vor beneficia de credit fiscal pentru cheltuielile cu sponsorizarea.
În condițiile în care numeroase companii sunt implicate în acțiuni de responsabilitate socială corporativă, descurajarea sponsorizărilor prin eliminarea facilităților fiscale va crea un impact negativ și asupra ONG-urilor care depind de sponsorizări ca sursă de finanțare.
Problema 3: mecanismul de plata defalcata a TVA
În contextul Ordonanței 23/2017 privind plata defalcată a TVA, în continuare vom semnala îngrijorările CDR cu privire la consecințele de ordin economic ale acestui mecanism, precum şi recomandările noastre.
Propunerea nr. 1: anularea implementării mecanismului de plată defalcată a TVA
Ca urmare a dificultăților majore ce vor apărea la nivelul contribuabililor care vor aplica sistemul, și anume:
• blocarea fluxurilor de numerar;
• costuri, obligații şi sarcini adiționale legate de adaptarea sistemelor ERP şi a programelor de contabilitate;
• modificarea procedurilor interne de lucru şi instruirea personalului;
• dezvoltarea de noi sisteme de plată şi monitorizarea plăților către conturi multiple şi transferurile din contul curent în conturile de TVA, în perioada recentă mediul de afaceri şi-a exprimat în mod constant îngrijorarea şi dezacordul cu privire la implementarea sistemul de plată defalcată a TVA.
În consecinţă, în numele membrilor din cadrul CDR, având în vedere consecințele extrem de grave și blocajele ce pot interveni în economia României, precum și lipsa unui studiu de impact pentru care mediul de afaceri a subliniat necesitatea imperioasă, CDR propune considerarea anulării implementării noului mecanism.
Propunerea nr. 2: Soluție alternativă cu aplicare opțională a mecanismului de plată defalcată
În situaţia în care anularea sistemului nu reprezintă o opţiune, ca şi soluţie alternativă CDR propune un model mai puţin invaziv la nivelul mediului de afaceri, bazat pe sistemul ce urmează a fi implementat în Polonia, aşa cum este descris în continuare.
În primul rând, propunerea noastră este ca mecanismul de plată defalcată a TVA să nu fie aplicat cu caracter generalizat şi obligatoriu şi, în consecinţă, sistemul să rămână opţional, persoanele impozabile având libertatea de a opta pentru implementarea / încetarea aplicării mecanismului. Subliniem faptul că alte modele de sisteme de plată defalcată a TVA au fost propuse sau implementate, de asemenea, opțional sau doar pentru anumite sectoare specifice din economie unde riscul evaziunii fiscale este ridicat, fapt ce a fost documentat prin studii concludente (e.g. în Italia se aplică un sistem similar pentru sectorul public). În această situație, nu ar mai fi necesară nici obţinerea unei derogări din partea Comisiei Europene de la prevederile legislaţiei europene.
În al doilea rând, mecanismul de plată defalcată a TVA ar trebui să afecteze doar tranzacțiile efectuate între contribuabili persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA (i.e. Business to Business).
În al treilea rând, având în vedere că actualul model de plată defalcată a TVA propus prin Ordonanţa 23/2017 implică o povară administrativă și operațională excesivă la nivelul contribuabililor, propunem implementarea unui model eficient simplificat şi automatizat cu un impact minim invaziv la nivelul contribuabililor, într-o perioadă de timp rezonabilă care să permită contribuabililor să se supună noilor cerinţe.
Nu în ultimul rând, în cazul introducerii sistemului de plată defalcată a TVA cu caracter opțional, fără a exista vreodată o obligativitate la nivelul tuturor contribuabililor sau a unei părţi a acestora, o măsură care ar încuraja optarea pentru aplicarea mecanismului ar fi acordarea unor beneficii adiționale celor prevăzute deja în Ordonanța 23/2017. Urmând îndeaproape exemplul Poloniei, alte beneficii pentru persoanele care ar opta pentru aplicarea sistemului ar putea fi:
• Valoarea TVA de plată va fi diminuată (în baza unei anumite formule), dacă plata va fi efectuată dintr-un cont de TVA înaintea termenului legal de plată;
• Rambursarea TVA în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de către contribuabil, cu inspecție fiscală ulterioară;
• Eliminarea dobânzii pentru plata cu întârziere a TVA, în situația în care 95% din TVA pentru o anumită perioadă de timp este achitată prin utilizarea sistemului de plată defalcată a TVA.
Propunerea nr. 3: Recomandări punctuale cu privire la Raportul suplimentar al Senatului
În ceea ce privește varianta propusă de către Senat prin raportul suplimentar la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, în numele membrilor din cadrul CDR dorim să reiterăm faptul că varianta propusă va conduce la consecințe nefavorabile la nivelul întregului mediu de afaceri, întrucât va afecta inclusiv societățile ce nu vor aplica sistemul dar vor efectua achiziții de la furnizori care aplică mecanismul de plată defalcată a TVA.
Astfel, conform textului din raportul suplimentar al Senatului, acestea vor fi nevoite să efectueze plățile în conturi separate, și anume în cont curent, respectiv cont de TVA pentru bunurile / serviciile achiziționate de la furnizori care aplică sistemul. Deși aceste persoane impozabile nu vor aplica sistemul, vor fi nevoite să angajeze costuri suplimentare pentru aplicarea prevederilor legale, legate de adaptarea sistemelor ERP și a programelor de contabilitate, modificarea procedurilor interne de lucru și instruirea personalului; monitorizarea plăților către conturi multiple ș.a.m.d., întrucât în caz contrar vor fi pasibile de amenzi semnificative.
În ceea ce privește creanțele societăților aflate în insolvență, în conformitate cu legea insolvenței, statul se află pe locul al cincilea la masa credală, pe primul fiind salariații. În acest context, este necesară reglementarea condițiilor privind ordinea de achitare a datoriilor societăților care se află în procedură de insolvență.
I. Într-o discuție despre internaționalizarea firmelor românești, în plină zi de Black Friday, un antreprenor român din tehnologie îmi spune că mintea nu îi stă deloc la evenimentul anului în e-commerce, Black Friday, chiar dacă business-ul său este strâns legat de comerțul electronic. Motivul este simplu și dureros: antreprenorul nostru este forțat să aloce ore în șir pentru a desluși modificările generate de Revoluția Fiscală.
Un business românesc global suferă din cauza Revoluției Fiscale.
II. Un alt antreprenor, CEO-ul unei companii înființate în 2010, se întreabă pe Facebook ce-ar putea să facă firma sa cu 100.000 de euro anul viitor? Tot el dă un răspuns concret: “să organizeze unul sau două team-building-uri spectaculoase,- să asigure 100 de prânzuri pentru toți angajații”. În schimb, de acești bani, 100.000 de euro, trebuie să suplinească taxele trecute de la angajator la angajați pentru a nu scădea salariile nete. Antreprenorul concluzionează sec: “Beneficiul real pentru oameni și companie? #zero”
Ca idee, start-up-ul (de fapt, “scale-up-ul”) de mai sus a dezvoltat o soluție pentru formulare și chestionare online care este utilizată pe mai multe piețe internaționale, în principal de piețele anglofone-SUA, Canada, Marea Britanie și Australia – dar și de către clienți din țări vorbitoare de limbă spaniolă din întreaga lume.
Un alt business românesc global suferă din cauza Revoluției Fiscale.
III. În aceeași săptămână, un alt antreprenor, de data aceasta mai cunoscut, Felix Pătrăscanu, co-fondator al companiei FAN Courier, descrie că nu se poate concentra asupra provocărilor la nivel tehnic în domeniul său de activitate, cum ar fi o concurență ca Uber în taximetrie, întrucât este forțat să-și irosească resursele pentru a se conforma noului pachet fiscal.
„În lumea asta se întamplă atâtea lucruri față de care noi rămanem în urmă din cauză că, în loc să facem față provocărilor din business, ne ocupăm timpul cu prevederile fiscale. S-ar putea să apară un Uber pe curieratul de marfă, și atunci tot business-ul meu se va prăbuși dacă nu voi face față acestei concurențe. Dar suntem nevoiți, ca oameni de afaceri, să ne ocupăm timpul cu conformarea, în loc să ne concentrăm pe provocările din business”, a spus Felix Pătrășcanu.
Un business românesc mare, cu ambiții regionale, suferă din cauza Revoluției Fiscale.
Din punct de vedere economic, cei trei antreprenori se confruntă cu un uriaș “cost de compliance” (să-l numim în română “cost de conformitate” sau “cost de conformare”). Spre deosebire de costul de oportunitate, care poate fi înțeles și acceptat atunci când alegi liber, spre exemplu, alegi merele, iar următoarea alternativă ar fi fost perele (renunți, astfel, la pere), “conformarea cu birocrația” nu mai este o alegere, ci avem, de fapt, o componentă importantă de coerciție. Altfel spus, antreprenorii se confruntă, în caz de neconformare, cu o amenințare implicită cu agresiunea.
Economic, acest “cost de compliance” reduce din resursele care ar fi fost alocate către obiective cu adevărat generatoare de profituri și satisfacții ale consumatorilor (vezi focusul Antreprenorului I în privința Black Friday), poate fractura politica de angajări a firmei, deci mai puține locuri de muncă (vezi preocupările Antreprenorului II) și poate strica stimulentele pe piață (îi penalizează pe cei eficienți, spre exemplu Antreprenorul III, fondatorul FANCourier ). Toate aceste procese generează apariția unei noi clase de experți în “compliance” cu birocrația, deci strică diviziunea muncii.
În loc să se ocupe de satisfacerea nevoilor clienților și de lupta cu concurența, cei trei antreprenori, alături de alte zeci de mii de întreprinzători aflați în faza de creștere, se preocupă mai degrabă de satisfacerea nevoilor birocraților. Avem o risipă antreprenorială, iar noi sărăcim pe termen lung. În plus, înființarea de firme de curierat și de tehnologie va deveni mai puțin atractivă, în detrimentul înființării de autorități, departamente și ministere extractive.
Buticurile alimentare, magazinele de cartier şi cele din centrele comerciale, alături de service-urile auto, au ajuns să reprezinte cele mai multe afaceri deschise în intervalul 2013-2017 ca urmare a evoluţiei economice bazate în principal pe consum, relevă o analiză privind situaţia IMM-urilor.
Pentru oamenii de afaceri, “febra” cumpărăturilor care a cuprins România în ultimii ani a făcut ca o mare parte din investiţii să se axeze pe consum. Aşa s-a ajuns ca cele mai multe firme înfiinţate între 2013-2017 să aibă comerţul drept principal domeniu de activitate. O evoluţie semnificativă o înregistrează şi service-urile auto, mai ales că România a fost invadată de maşini second-hand, care necesită reparaţii.
Cele mai recente date de la Registrul Comerţului arată că în primele nouă luni din 2017 au fost deschise numai puţin de 22.551 firme în comerţ şi reparaţii auto. Pe ansamblu, 32,5% dintre IMM-urile din România îşi desfăşoară activitatea în aceste domenii, în timp ce media europeană este de 28-30%.
Topul domeniilor investiţionale în sectorul IMM-urilor este completat de activităţile profesionale (11,4%), construcţii (9,8%), industria prelucrătoare (8,9%) şi transport şi depozitare (8%). Potrivit analizei KeysFin, în România erau înregistrate, la finalul anului 2016, 671.040 de IMM-uri, cu peste 50.000 mai multe decât în anul precedent. Afacerile acestora au crescut semnificativ în ultimii ani, de la 621,1 miliarde lei în 2013 la 713,3 miliarde lei în 2016.
Firmele mijlocii raportau afaceri de 233 miliarde lei, firmele mici de 267 miliarde lei, în timp ce microîntreprinderile aveau o cifră de afaceri de 212 miliarde lei.
“Interesant este că cele mai multe firme nou înfiinţate sunt microîntreprinderi, care au ajuns să reprezinte 97,8% din totalul IMM-urilor. Vârsta medie a celor care deschid astfel de afaceri este în jur de 44 de ani, iar cele mai multe afaceri au legătură cu comerţul, principalul motor economic”, spun analiştii.
De remarcat evoluţia pozitivă a rezultatului net al microîntreprinderilor (diferenţa dintre profitul net şi pierderea netă), care a trecut de la pierderea de 7,54 miliarde lei din 2013 la plusul de 11 miliarde lei din 2016. Şi IMM-urile au raportat un rezultat net pozitiv în 2016, de 11.09 miliarde lei respectiv 8,89 miliarde lei.
Analiza arată că, din punct de vedere geografic, cele mai multe IMM-uri au fost înfiinţate, în ultimii ani, în Capitală, acolo unde şi comerţul este la cel mai ridicat nivel. Afacerile celor 167.080 de firme înmatriculate în Bucureşti-Ilfov, în 2016, au depăşit nivelul de 232 miliarde de lei, cu o medie, per companie, de 1,4 milioane lei. Firmele din Capitală aveau şi cei mai mulţi angajaţi, 836.000. Urmează zona de Nord-Vest, acolo unde afacerile celor 99.393 de IMM-urilor (456.000 de angajaţi) au fost de peste 94 miliarde de lei, şi zona de Centru, unde cifra de afaceri cumulată a celor 76.810 companii a depăşit 83 miliarde lei.
Cele mai mici afaceri au fost înregistrate în regiunea Sud-Vest Oltenia, de 35 miliarde de lei, acolo unde activează, de altfel, şi cele mai puţine IMM-uri din ţară (49.084 firme cu 209.000 angajaţi).
Creşterea afacerilor IMM-urilor cu peste 100 de miliarde de lei în intervalul 2013-2016 a adus şi riscuri pe măsură. Statistica arată că sectorul în care se înregistrează cele mai mari datorii este chiar cel mai dinamic domeniu al economiei – comerţul. Potrivit analizei, IMM-urile din acest sector raportau la nivelul anului trecut datorii de 143 miliarde de lei (21% din totalul datoriilor IMM-urilor), urmate de cele care activează în construcţii (120,9 miliarde lei), industria prelucrătoare (113,7 miliarde lei), tranzacţiile imobiliare (71,8 miliarde lei) şi Agricultură (43,1 miliarde lei).
Cele mai multe firme cu datorii erau din sectorul celor mici (60,75%), urmate de microîntreprinderi (20,65%) şi companiile mijlocii (18,61%).
În lipsa unui capital suficient, tot mai multe firme aleg să întârzie plăţile, apelând la creditul furnizor, un mecanism economic de finanţare de business, fără dobândă, care se extinde tot mai puternic. Potrivit analiştilor, 75% dintre firmele din economia românească au ajuns să apeleze la această soluţie.
Peste 400.000 de firme, care reprezintă 64% din economie, înregistrau datorii comerciale la nivelul anului trecut. Creditul comercial reprezenta, în 2016, 36,8% din totalul datoriilor companiilor, un procent cu 56% mai mare decât valoarea creditului bancar (133 miliarde lei).