Category : Economie

Economie Featured

Teme economice de urmarit in 2013

[dropcap]C[/dropcap]are sunt subiectele interne ce vor conta cu adevarat in 2013? Le-am scris mai jos, insa lista temelor economice relevante ramane deschisa: va invit sa o completam impreuna. Veti observa ca toate ideile se invart in jurul unei realitati tot mai evidente: guvernele nu au cum sa finanteze intruna refacerea economiei.

Vom plati mai multe plati la stat in 2013?


Este foarte posibil!
Taxele vor creste in 2013, caci, nu-i asa, am trecut de marele an electoral, in care politicienii ne-au “scutit” de salturi consistente ale taxelor. In primul rand, pentru a-i oferi unui angajat un salariu net de 1.000 euro, un antreprenor va plati in continuare dari de 820 euro si, mai subtil, statul va actiona in continuare intr-un mod foarte creativ prin taxe care nu apar in Codul Fiscal, cum sunt taxele parafiscale, fixate de institutiile care le percep.

In conditiile in care impozitarea diferentiata a veniturilor nu va fi probabil introdusa in acest an, ramane totusi o certitudine pentru mediul de business: firmele vor fi obligate sa achite anual 40 de plati, iar timpul necesar conformarii cu legislatia fiscala va fi de aproximativ 216 de ore anual (vezi graficul PwC de mai jos).

Vom atrage mai multe investitii straine?

Da. Ca urmare a efectului de baza, dupa un an 2012 care a fost slab din perspectiva investitiilor straine, ar trebui sa avem o crestere. Insa, anticipez ca mediocritatea va caracteriza procesul de atragere a investitiilor straine.

In primul rand, predictibiliatea fiscala va fi subreda. In al doilea rand, daca vom cauta grupul fata de care guvernantii sunt in mod constant impotriva, acesta este format din investitorii straini. Nu este sustenabil si suficient sa ai o oarecare stabilitate economica si sa mentii cota unica de impozitare pentru a atrage mai multe investitii straine, mai ales in contextul in care presedintele Traian Basescu ataca Petrom, spre exemplu, si continua sa-i urecheze pe bancheri, iar premierul Victor Ponta ataca sistematic Fondul Proprietatea. Antreprenorul roman si investitorul sunt perceputi ca raufacatorii tarii. Ne-am obisnuit deja ca acest cuplu sa fie abordat prin politici de agresiune, adica prin controale, supraimpozitari si prin penalizari. De cate ori ati auzit din gura politicenilor in campania electorala ca investitorii straini sunt cei mai importanti pentru economie? Cat despre potential, acesta exista! Suntem (inca) in topul european al atractivitatii pentru investitii straine (E&Y). Romania are note mari la potentialul sau investitional, insa aceasta realitate trebuie completata cu o doza mai mare de competenta la nivel decizional ca lucrurile sa se miste mai repede. Este momentul sa scapam de populism pentru business.



Citeste lista temelor economice propuse de mine in editorialul publicat astazi pe Wall-Street.ro.

Read More
Economie Featured

Macro Santa: un film de vazut in familie despre ce pune in miscare economia

[dropcap]D[/dropcap]aca filmul de mai jos, o parodie despre miturile Craciunului, ar avea 100.000 de vizualizari in Romania, daca guvernantii nostri ar intelege ca adevaratul motor al economiei este economisirea, daca economistii nostri l-ar cita/citi mai mult pe Hayek decat pe Keynes, probabil ca ne-ar fi mai usor sa simtim pe propria piele ce anume este vital pentru cresterea economica.

Pe cat de amuzante, pe atat de educative, cele 4 minute de mai jos trebuie urmarite si sharuite.

 

Masele sunt induse in eroare de asertiunile pseudo-expertilor, dupa care banii ieftini pot asigura prosperitatea fara nici un fel de cost. Acestia nu inteleg ca investitiile nu pot fi extinse decat in masura in care se acumuleaza capital suplimentar, prin economisire. (…) Realitatea nu este o poveste de adormit copiii; ceea ce conteaza este atitudinea oamenilor. Daca populatia nu este dispusa sa economiseasca mai mult, reducandu-si din consumul curent, atunci mijloacele unor extinderi substantiale ale investitiilor lipsesc. Aceasta inseamna ca ele nu pot fi furnizate prin tiparirea de bancnote sau prin imprumuturi acoperite numai de o trasatura de condei in conturile bancare. (Ludwig von Mises – Economia in sapte lectii)

 

Am scris si in articolul de opinie Vine Mos Craciun! 5 ganduri economice: o economie bazata pe consum nu genereaza crestere economica sanatoasa. Logica economica ne convinge ca pentru a consuma constant si mai mult in viitor, trebuie sa ne limitam cheltuielile in prezent.

Avansul prosperitatii trebuie sa fie produsul economisirii unei parti din castigurile actuale, iar ce se intampla inaintea Craciunului se impotriveste de multe ori tocmai acestui comportament sanatos. Productia si investitiile private, doua dintre ingredientele de care economia romaneasca are nevoie ca de aer, nu vor fi relansate fara economisiri sanatoase.

 

Read More
Economie Featured

Sfarsitul lumii a venit. Are si un nume: politica economica

Fie ca se numesc “impozite”, “reglementari”, “nationalizari”, “inflatie”, “birocratie” sau “impuneri fiscale”, rezultatele politicii distructiviste le simtiti pe propria piele si nu e nevoie sa asteptati ziua de 21. 12. 12 pentru a intelege ca distrugerea societatii provine tocmai din interventia guvernamentala.

Daca asa-zisul sfarsit al lumii a fost o nascocire, finalul lumii bazate pe logica economica sanatoasa se produce chiar acum. Este un proces continuu. Singura forma de distructivism, asa cum o inteleg eu, se rezuma la urmatoarea afirmatie simpla si de neclintit cu argumente:

“Amestecul statului in viata economica, care se autointituleaza „politica economica”, nu a facut nimic altceva decat sa distruga viata economica”. (Ludwig von Mises – “Socialismul. O analiza economica si sociologica”).

Despre aceste lucruri am scris un articol la inceputul saptamanii si ma bucur ca este bine citit: Cum imi petrec sfarsitul lumii: ADEVARATUL final. Notele din articol, arata, in fapt, expresii ale distructivismului si se impart in doua spete: unele sunt imaginare, dar neindoielnice, iar altele sunt autentice. Ambele au un lucru un comun: relatia cu statul.

Read More
Economie Featured

Antreprenori furati de bancheri pe banii statului

Cum 1. O noua frauda bancara a fost demascata si 2. Aud constant oameni care pun fraudele bancare si tepele lui Cristian Sima exclusiv pe seama colaborarilor private, am decis sa public si aici articolul Draga antreprenor, stii cum esti furat de bancheri pe banii statului?, scris in urma cu o luna de zile.

 

Ce ati inteles dupa ce ati studiat reteaua bancherilor fraudulosi prin credite garantate de stat? Ca cineva infiinta o firma, solicita apoi unei banci o finantare care sa fie garantata de stat. Banca primea garantia de la o instititutie etatista, mai exact patronata de Ministerul Economiei. Ati mai aflat de la DIICOT ca un grup infractional organizat a realizat beneficii financiare substantiale prin savarsirea de fraude bancare si prin utilizarea unor documente falsificate, iar de la guvernatorul Mugur Isarescu ati auzit vestea ca supravegherea bancii centrale “este tare si isi face datoria”. Antreprenori, stati linistiti, statul vegheaza! Ceva esential ne scapa: lipseste o persoana-cheie din tablou.

Individul absent din reteaua descrisa mai sus si care nu apare in discursul guvernatorului ori in documentele procurorilor (stati linistiti, nu-l veti intalni vreodata in dezbateri ori in expunerile birocratilor platiti din bani publici) este urmatorul: antreprenorul real, cel cu doua palarii inovatoare – chipiul mijlocitorului intre capital si forta de munca si, in acelasi timp, tichia producatorului de bunuri si servicii de care piata are nevoie. Dar cine sunt ceilalti pseudo-antreprenori, care sufoca initiativa privata prin fraude platite din bani publici intr-un sistem venal creat de stat?

In primul rand, vorbim despre “intreprinzatorii” politici si prietenii lor, oficialii fondului de garantare a creditelor, in cazul de fata. Statul, care considera intruna ca este cel mai bun profesionist in arbitraj, si-a propus sa decida regulile jocului si sa fie concomitent arbitru si jucator. In tot acest timp, voi ceilalti, antreprenorii autentici, ati ales ori ati fost fortati sa admirati de pe margine cum functioneaza caracatita bancherilor, condusa de prietenii antreprenorilor politici: fosti generali DIE, functionari din Senat, AVAS, ANAF si ministere. Sa individualizam intreaga clasa antreprenoriala cu un tanar pasionat de educatie care constientizeaza ca misiunea lui de antreprenor, “istoric al viitorului”, este sa deschida portile unei gradinite private (ce bine suna proiectul intr-un sistem in care parintii isi trimit copiii la scoli cu dascali rasa Veronica Bereanda). Intreprinzatorul nostru pregateste un plan de afaceri care contine si atragerea unui credit bancar. Se duce la banca si, ajuns in acest punct, se loveste pentru prima oara de competitia cu firmele fictive create de bancheri si legitimate de directorul Fondului National de Garantare a Creditelor pentru I.M.M. A doua situatie in care antreprenorul autentic este obstructionat de reprezentantii statului facatori de reguli, sub tutela caruia au loc astfel de acte de coruptie, este evidenta: dupa toate orgiile financiare pe traseul tridimensional grupare infractionala – sef de banca – fond de garantare, statul roman va ascunde paguba prin executarea scrisorii de garantie. Se naste intrebarea: din ce resurse provin banii prin care guvernul acopera prejudiciile de mai sus, in conditiile in care bugetul de stat este beteag? Evident, de la alti antreprenori politici – creatorii de taxe noi pentru intreprinzatorul real care viseaza la propria gradinita privata.

In al doilea rand, ii avem pe antreprenorii monetari – reprezentantii statului care controleaza tiparirea banilor si bancile care dilateaza banii (va sa zica, orice fel de bani cu exceptia finantarilor reale rezultate prin transmiterea economiilor din conturile celui care a economisit initial in mainile antreprenorului nostru cu gradinita privata care vrea sa utilizeze aceste fonduri in procesul de constructie a scolii). Profesorul si economistul Cristian Paun ii descrie pe antreprenorii monetari mai convingator: “sunt cei care obtin profituri intr-un mod foarte elegant, prin apasarea unui buton de imprimanta si care pot sa isi tipareasca ce profit doresc fara sa isi murdareasca mainile de pamant sau sa se streseze de dimineata prin piata sa isi vanda productia.” In esenta, intreprinzatorul privat este inabusit de hazardul moral institutionalizat (merita sa urmaresti video-ul de mai sus)  dat de “stampila” etatista si protectoare a acestui fond de garantare a creditelor si de girul supravegherii bancii centrale care “isi face datoria”. Garantarea creditelor bancare implica in mod natural hazardul moral si aparitia oportunistilor, fosti generali DIE si functionari la ministere. Birocratii, lipsiti de motivatii private cum ar fi profitul, sunt predispusi la initiative de frauda mai ales pentru ca lipseste rationalitatea economica, insuficienta data de siguranta imaginara a statului, dar si intrucat pur si simplu asa functioneaza sistemul guvernamental, cu activitati putin importante (vezi foto-pamflet de mai jos, via Taxation is a theft): nu poti sa privesti din tribuna si sa ratezi o oportunitate legitimata de puternica reglementare.

Multi au comparat reteaua bancherilor cu (presupusa?) frauda brokerului Cristian Sima. Eu vad o singura asemanare intre cele doua cazuri, care ne arata legatura dintre sistemul financiar, cel mai reglementat domeniu din economie, si felul in care supraveghetorii, autoritatile statului, se leapada de propriul esec. Asa cum CNVM si actorii pietei de capital s-au lepadat de pseudo-brokerul care preluase cu acordul lor conducerea Bursei de la Sibiu, guvernatorul BNR azvarle in egala masura “cartoful fierbinte” al bancherilor din propria ograda: “Nu e vorba de o caracatita a bancherilor, mai degraba este un grup infractional din afara bancilor”. Antreprenori, stati linistiti, statul vegheaza!

Read More
Antreprenoriat Economie Featured

Cartolina mea preferata e despre initiativa privata

In conditiile in care oportunitatile anului 2013 au ca sursa exclusiv mediul privat si principalele amenintari la adresa stabilitatii macroeconomice depind de o posibila continuare a instabilitatii politice, va propun sa ne uitam mai ales la nevoile mediului de business.

Spre exemplu, Fundatia Romanian Business Leaders (RBLS) – entitate al carei membru sunt cu mare placere, a dezvoltat in ultimul an o platforma de actiune pentru initiative concrete, iar saptamana trecuta a propus mai multe teme pentru agenda viitorului guvern. Gasim in editorialul publicat astazi doar cateva idei relevante, scrise pe cartoline care ar trebui sa ajunga pe masa viitorilor guvernanti.

Cartolina mea preferata este cea mai de sus. Contine o singura dorinta simpla si se refera la soarta initiativei private. Nu stiu cine a scris-o, dar sigur e antreprenor sau manager si are zeci, poate chiar sute, de angajati.

AGENDA ROMANIA: BusinessMetru optimist

Saptamana trecuta, 80 dintre acesti oameni din business s-au reunit la Masa Rotunda AGENDA ROMANIA, cu scopul de stabili temele celei de a doua editii Romanian Business Leaders Summit, care va avea loc in 7-8 februarie 2013, in Bucuresti.

In ciuda previziunilor macroeconomice rezervate pentru anul viitor, ei spera intr-o usoara crestere a cifrei de afaceri, a numarului de angajati si a nivelului salariilor in 2013, potrivit celei de a patra editii a BusinessMetrului Romanian Business Leaders – sesiune de vot live desfasurata in cadrul evenimentelor Romanian Business Leaders.

Cresterile asteptate de participantii la eveniment depind, insa, de masurile pe care viitorul Guvern le va adopta cu prioritate, de incetarea actiunilor populiste si a fortarilor de nota politica, precum si de inceperea unui dialog autentic cu sectorul privat. De asemenea, membrii Romanian Business Leaders incurajeaza viitorul Guvern sa lucreze cu prioritate la transparenta deciziilor, la eliminarea coruptiei generalizate, la modernizarea sistemului educativ si la un sprijin programatic pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale in Romania.

 

Read More
Economie Featured

Alerta de calatorie! Ministerul face concurenta antreprenorului creativ

“Ministerul Afacerilor Externe recomanda cetatenilor romani sa manifeste atentie sporita atunci cand calatoresc in Statul Israel din cauza tensiunilor existente in Orientul Mijlociu. Situatia de securitate de la granita cu Fasia Gaza este volatila, iar o reluare a atacurilor cu rachete din Gaza impotriva localitatilor din sudul Israelului este posibila. Se recomanda evitarea calatoriilor in zona de sud a Israelului, pe o raza de cca. 40 km de la frontiera cu Fasia Gaza.”

Ati auzit acest mesaj inutil si aparent gratuit la TV ori la radio? Daca v-a scapat informatia pretioasa de mai sus, va updatez aici: ministrul de Externe si presedintele CNA au semnat un acord pentru sustinerea unei campanii de difuzare pe posturile de radio si televiziune a unor spoturi care vor contine alerte de calatorie. Aceasta campanie este, potrivit reprezentantilor unor institutii ale statului, necesara in contextul in care foarte multi romani calatoresc in strainatate si exista mai multe regiuni care prezinta riscuri. OK, toate bune si frumoase, probabil ca va intrebati: “De ce trebuie sa discutam si despre alertele de calatorie? Care mai sunt problemele unei masuri bine intentionate?” O sa expun, foarte pe scurt, problemele.

1) Guvernul se amesteca asa mult in vietile noastre pentru ca nu intelege ca noi traim intr-o lume cu informatie asimetrica. Acesta vrea, asemenea autoritatii superioare din opera lui George Orwell, ca toti participantii la piata sa fie deplin informati cu privire la costurile actiunilor lor. Statul, reprezentat aici de Ministerul de Externe, intervine pentru a furniza informatia care, vorba vine, ar lipsi pietelor.

2) Dar informatia nu lipseste intr-o piata privata, doar ca, asemenea oricarui alt lucru pe care ni-l dorim, este mereu costisitoare. Sa ne imaginam cum un tanar intreprinzator, proaspat absolvent de Politehnica, inoveaza o aplicatie care emite alerte de calatorie pentru turistii din tarile expuse riscurilor politice. In mod evident, interventia statului in mediul privat (posturilor comerciale de radio si televiziunilor li s-a recomandat sa preia mesajele) va inlatura din piata un antreprenor creativ. Asadar, intentia este proasta nu doar din perspectiva consumatorilor, cat si din punctul de vedere al antreprenorilor aflati intr-o competitive nedreapta cu statul “protector” .

3) Statul abuzeaza inca o data, cu un proiect minuscul in comparatie cu altele, de existenta Consiliului National al Audiovizualului (care e posibil sa-si vada puterile limitate), o organizatie arbitrara prin banala ei existenta: “CNA va recomanda posturilor comerciale de radio si televiziune sa difuzeze spoturile care vor contine alerte de calatorie, acestea putand fi emise peste.” Televiziunile au reactionat si difuzeaza aceste mesaje, caci CNA este, dupa cum stim, o institutie cu drept de decizie asupra acordarii si, mai ales, ridicarii licentelor.

Vacanta placuta! Esti in siguranta: statul te protejeaza si te tine informat!

Read More
Economie Featured

Despre crestere economica in 2013 la B1 TV: Economisire Neagra aveti?

[dropcap]In[/dropcap] emisiunea Business B1 de ieri am discutat alaturi de antreprenorul Marius Ghenea despre trei lucruri mari cu mare legatura intre ele: a. crestere economica sanatoasa, b. economisire si c. Black Friday. Cele trei teme au o relatie directa intre ele atat de evidenta incat multi nu o accepta si, mai mult, ne ofera obsesiv un singur sfat: “Consumati, consumati, consumati!”. Iata doua abordari/perspective discutate in emisiune pe care le-am scris, mai pe larg, si in cel mai recent editorial publicat pe Wall-Street.ro.

1. Nu stiu despre voi cum va raportati la Black Friday, insa eu privesc evenimentul din doua perspective aparent diferite. In primul rand, ca jurnalist interesat de actiunea umana antreprenoriala, apreciez strategiile de business anticipative si creative ale intreprinzatorilor din retail (mai ales cel online): programul pentru 23 noiembrie 2012 a inceput inca de anul trecut, au fost investite milioane de euro in Vinerea Neagra, bineinteles, cu anumite riscuri, managerii site-urilor de comert electronic s-au mobilizat cu scopul de a-si depasi rivalii de pe piata si o mare parte din campaniile de promovare le gasesc inovatoare. Am identificat aici exact ce anume implica antreprenoriatul, in opinia mea: activitatile magazinelor sunt marcate de incertitudinea viitorului, adica e spatiul in care incertitudinea genereaza ori profituri, ori pierderi. Fie ca studiez jucatorii din e-commerce, firmele de curierat sau furnizorii de gazduire web, gasesc antreprenori-capitalisti care au capacitatea de anticipare a configuratiei pietei, adica a preferintelor consumatorilor. In doua cuvinte simple: viziune antreprenoriala.

De asemenea, este important de semnalat sursa exclusiv privata a “sarbatorii” Black Friday: o traditie americana a fost transformata intr-un eveniment care are ca miza de business convingerea consumatorilor ca preturile sunt atat de atractive incat nu pot fi ratate. Mai departe, conceptul de Black Friday a fost “importat” in Romania anul trecut de mai multe companii private care au anuntat reduceri semnificative de preturi, in sectoare diverse. Avem eMag si Altex, dar nu sunt prezente CFR si Tarom. Au intrat in joc firme private din felurite sectoare, de la retail cu electronice si electrocasnice la turism ori imobiliare, in timp ce guvernul lipseste din aceasta actiune. Ce fericire!

2. Cea de-a doua perspectiva prin care va propun sa analizam Black Friday, cea economica, este simpla si, ca orice teorie nu foarte sofisticata, devine discutabila in functie de cum privim lucrurile: o economie bazata pe consum nu genereaza crestere economica sanatoasa. Logica economica ne convinge ca pentru a consuma constant si mai mult in viitor, trebuie sa ne limitam cheltuielile in prezent. Avansul prosperitatii trebuie sa fie produsul economisirii unei parti din castigurile actuale, iar “sarbatorile” de tipul Black Friday se impotrivesc tocmai acestui comportament sanatos. Productia si investitiile private, doua dintre ingredientele de care economia romaneasca are nevoie ca de aer, nu vor fi relansate fara economisiri sanatoase. Si, cum in contextul Black Friday nu am vazut banci, in calitatea acestora de actori privati, sa se inghesuie cu promotii atractive la depozite pe termen lung, sunt sceptic ca vom avea capital necesar pentru a investi in bunuri de capital. Cat despre stat, nici vorba! Inflatia este in crestere, astfel incat puterea de cumparare a banilor va fi erodata, iar impozitele pe castigurile din depozite bancare sunt neclintite sau, cine stie, e posibil sa creasca in viitor. Am vazut, totusi, initiativa izolata a Certinvest, prima societate de administrare a investitiilor care anunta o promotie de Black Friday. Dar nu este suficient.

Criza financiara care se prelungeste in 2013 ar trebui sa genereze o schimbare profunda de atitudine, dar mai ales de comportament in privinta consumului si a economisirii. Cresterea substantiala a consumului fundamentata pe anticiparea unor venituri viitoare prin credit nu mai este logica din punct de vedere economic.

Perioada de final de an ar trebui sa fie destinata unei strategii pe termen lung, astfel incat sa devenim mai putin exuberanti in consum si mult mai prevazatori. Sa fiu bine inteles: nu recomand sa boicotati consumul de sarbatori, dar fiecare dintre noi merita sa incerce urmatoarea evaluare: cat am putea pune deoparte eliminand cheltuieli exuberante, dar care, pe de alta parte, se pot inmulti constant prin capitalizarea castigurilor. Rezultatele le veti vedea pe termen lung, poate chiar pe 23 noiembrie 2013, cand sper ca bancile vor intra in “febra” Black Friday cu produsele lor de economisire.

 

Read More
Economie Featured

O gluma buna: statul, mai disciplinat decat sectorul privat

Au trecut doar doua saptamani de la primul articol despre absurditatile economice care ne inconjoara zi de zi. Cu titlu de reimprospatare a obiectivelor demersului meu, va spun ca seria de articole – publicate cu o frecventa cel putin bilunara – poarta numele “Careul de prosteala economica” si va contine analiza succinta a patru subiecte (intamplari, declaratii, cazuri, politici publice, decizii ori programe guvernamentale, fenomene economice de actualitate). Ultimele zile au fost abundente cu idei neigienice din punct de vedere economic si cu abuzuri ale statului, asa ca a fost usor sa aleg patru situatii (trei romanesti si una din strainatate). Daca aveti alte exemple la ordinea zilei, nu ezitati sa le transmiteti la finalul articolului, in sectiunea de Comentarii!

Ineptia cu pierderile din economie care provin din sectorul privat. Chiar cu o zi inainte de startul campaniei electorale – perioada in care politicienii se descatuseaza cu promisiuni populiste – un secretar de stat si-a dat jos masca de economist si a continuat sa-si verse ciuda pe tot ce inseamna piata libera. OK, accept ca un intelectual etatist este constant in exprimarea opiniilor despre dinamica economiei, dar comentariile ilogice din punct de vedere economic nu trebuie lasate necondamnate. Caci, daca ne uitam pe ce au scris ziarele, plus ce au difuzat televiziunile zilele trecute, declaratia de mai jos a ramas fara rasunet: „Pierderile din economie sunt 10% din sectorul de stat si 90% din sectorul privat. Este nevoie de introducerea disciplinei financiare si in sectorul privat. Statul este mult mai disciplinat financiar decat sectorul privat, se restructureaza mai greu, mai incet, cum poate, sub presiune, dar o face” (Liviu Voinea, secretar de stat in Ministerul Finantelor Publice).

Asa cum era previzibil, in guvern sunt multi actori socialisti care cred ca pot manipula foarte usor poporul. Fara tact, birocratul incearca sa-i explice angajatului “de la particular” ca sectorul privat autohton trebuie sa se disciplineze financiar pentru ca 90% din pierderile din economie provin din acest segment. Intr-o perioada in care vedem cum spagile guverneaza, spre exemplu, companiile feroviare – o gaura a pierderilor de miliarde de euro, ticalosirea mediului privat si orice asemanare cu deficientele celui de stat reprezinta o blasfemie economica. O defaimare care nu este de curand pusa in limbajul politicienilor romani: spre exemplu, un pseudo-liberal, Sebastian Vladescu, face parte, in opinia mea, din grupul guvernantilor anti-capitalism, el afirmand anul trecut ca cetatenii si antreprenorii sunt vinovati de prelungirea recesiunii. Ce nu inteleg acesti birocrati – liberali, democrati-liberali sau social-democrati – este simplu de tot: un grad tot mai sporit de implicare a statului in economie este daunator si favorizeaza situatii in care mediul privat are de pierdut. Pana atunci, antreprenorii, cei mai reprezentativi actori din mediul privat, vor fi persecutati si aratati cu degetul.

NU mai privatizam nimic! Ramanem in preajma corului cu argumente anti-proprietate privata. Presedintele Traian Basescu si premierul Victor Ponta au decis – guvernantii nostri mai iau si decizii (sic!) – sa amane privatizarea CFR Marfa si listarea pe Bursa a 10% din Transgaz (TGN), argumentul fiind practic acelasi vehiculat in ultimul deceniu: „nu este momentul prielnic”. Consecventa in materie de inactiune politica este evident: “Am avut noroc ca Petrom nu s-a vandut pe Bursa in 2011! Acum nu mai vindem” (Traian Basescu). O sa fiu foarte succint si o sa va demonstrez ce inseamna prefacatoria promisiunilor publice, incompatibile cu faptele lor pentru insanatosirea economiei. Va mai amintiti ce predica seful statului in urma cu exact doi ani de zile? Ca este un adept al vanzarii pe Bursa a societatilor de stat sau unor parti din actiunile companiilor, si ca ar incepe cu CFR Marfa si ar continua cu pachete mici de la Transelectrica, Transgaz, Romgaz, estimand veniturile la buget la 6-7 miliarde.

Cum arata, de fapt, argumentul guvernantului care refuza sa ia mana de pe gaurile negre ale bugetului public? “Privatizarea nu trebuie sa fie un obiectiv in sine. Avem si alte variante de lucru.” Care sunt optiunile, am vazut in ultimii cinci ani si ma repet: eu, unul, nu am descoperit un drum ocolitor mai sanatos decat privatizarea, care elimina arieratele, importa capital si tehnologie.

Reglementarile din telecom. Este cunoscut faptul ca mediul privat are neplaceri atunci cand statul intervine cu reglementari extinse. Unii guvernanti au aflat acest adevar, insa raman la stadiul cautarii de solutii pentru mistuirea sectorului privat: “Reglementarea mediului concurential in telecom trebuie sa tina cont de castigurile operatorilor, care, daca vor cobori sub un anumit nivel, vor reduce capacitatea investitionala in directia dezvoltarii retelelor”. Influenta reglementarii in telecom este neindoielnica: un operator de telecomunicatii a inregistrat deja scaderi mai ales din cauza impactului noilor tarife de interconectare stabilite de Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii. “In Romania, excluzand impactul deciziilor de reglementare, am inregistrat al doilea trimestru consecutiv in care veniturile au crescut, pe fondul unui avans de 40% al incasarilor multimedia mobile”, asa arata comentariile din raportul financiar al France Telecom, care a inregistrat erodari ale veniturilor in Romania.

Taxa de internare in spitalele din Grecia. Asa cum v-am obisnuit, al patrulea studiu de caz din “careul de prosteala economica” provine din strainatate, iar de aceasta data vom comenta, pe scurt, imaginatia statului in ceea ce priveste fiscalitatea: pacientii spitalelor de stat din Grecia ar putea plati o taxa de internare de 25 de euro si de un euro pentru eliberarea unei retete, daca guvernul nu reuseste anul urmator sa-si atinga tintele fiscal. Ma uit la cum evolueaza deciziile in ceea ce priveste proiectul de lege a sanatatii din Romania si ma tem ca acest sistem de taxare a vizitelor in spitale sa nu ajunga si in Romania. De altfel, acest pericol este mereu prezent intr-un sistem in care sanatatea este in mainile statului. Asa cum v-am mai povestit, doar anul acesta am platit de trei ori pentru servicii de sanatata: contributii la sanatate, abonament la servicii medicale private si “atentii” date medicilor dintr-un spital de stat. Asadar, este esential sa imi doresc o pondere mai mare a sectorului privat in domeniul sanitar.

Ne uitam la situatia din Grecia si trebuie sa reflectam, fara prejudecati politice, asupra a ceea ce vrem de la domeniul medical: o piata aparent libera in care statul se comporta ca un arbitru-jucator, inventator de taxe pe retete medicale, sau un sistem ce are de-a face doar cu piata libera si proprietatea privata.

 Acest articol face parte din seria “Careul de prosteala economica” de pe Wall-Street.ro.

Read More
Economie

Guvernantii vor sa ajute antreprenorii. Este posibil sa nu va mai amestecati in afaceri?

Urmarim balacareala politica cu o atentie atat de mare incat ne scapa anumite fapte care sfideaza teoria economica. Vorbesc aici despre actiuni ale guvernului care nu tin practic cont de consecintele amestecului in sfera afacerilor.

“Felicitari celor 5 firme, cunoscute de altfel, pentru care s-a dat o lege speciala. Noi, astia mai mici, ne vom descurca si noi cum putem…”, asa suna insemnarea de pe Facebook a lui Alexandru L., un tanar antreprenor din industria IT&C, ca reactie la ceea ce eu consider o noua masura dezastruoasa a celor care sunt responsabili de formularea si aplicarea politicii guvernului.

Masura interventionista care il supara cu temei pe tanarul intreprinzator se refera la intentia guvernului de a acorda subventii firmelor care vor crea cel putin 200 de locuri de munca “inalt calificate”. Concret, firmele care creeaza cel putin 200 de locuri de munca (cat de subiectiva este descrierea “inalt calificate”) vor putea primi, pentru o perioada de doi ani, o subventie in cuantum de 40-50% pentru cheltuielile salariale, in baza unei scheme de ajutor de stat.

Antreprenorul nostru, care are aproximativ 50 de clienti si afaceri anuale de 1,4 milioane de euro, simte pe propria piele consecintele inregistrate in urma eforturilor de a stimula anumite sectoare economice, iar rolul nostru este aici de a intelege macar cateva dintre urmarile majore ce decurg obligatoriu din aceste intentii aparent bine intentionate. In cazul de fata, sectoarele economice de aplicare a schemei sunt industria producatoare, cu exceptia fabricarii bauturilor si produselor din tutun, productia si furnizarea de energie electrica, termica, gaze, apa calda si aer conditionat, activitati de editare produse software, telecomunicatii, servicii in tehnologia informaticii, activitatii si servicii informatice, cercetare-dezvoltare. Identificam deja prima perversiune a “ajutorului” oferit de stat: propunerea ca executivul sa acorde subventii unor persoane particulare ori sa ajute anumite proiecte il vizeaza pe actorul economic A si uita complet de actorul B. Aceasta masura guvernamentala ii abordeaza pe intreprinzatorii in mainile carora ajunge capitalul si ii pierde din memorie pe cei care au fost lipsiti de el.

Al doilea argument care se opune, fara dubii, impotriva subventiilor guvernamentale, este ca, asemenea imprumuturilor guvernamentale, executivul nu ofera niciodata nimic pentru mediul de business fara sa ia ceva in schimb. Cunoastem cat de solida este argumentatia din scrierile lui Henry Hazlitt. In cartea “Economia intr-o lectie” (recenzata aici), economistul porneste de la o ipoteza vie si in zilele noastre, ale carei manifestari le observam inclusiv in spatiul romanesc: in stiintele economice au loc mai multe erori de gandire decat in orice alt domeniu de studiu cunoscut omului. Factorii cei mai importanti care dau nastere la erori economice in fiecare zi sunt, in primul rand, interpretarea unei idei sau propuneri in favoarea propriilor interese si, in al doilea rand, eroarea omiterii consecintelor secundare. Cand guvernul acorda “ajutoare” celor care dezvolta proiecte prin care se creeaza minimum 200 locuri de munca, ceea ce se intampla in fapt este impozitarea afacerilor private profitabile in vederea sprijinirii celor neprofitabile. Ce va lua guvernul in schimb? Sa nu uitam ca fondurile guvernului provin in totalitate din impozite, asa ca factura finala pentru bugetul total al schemei de ajutor de 440 milioane de lei va fi platita tot de antreprenorii privati.

Una dintre tezele favorite ale interventionistilor este cea bazata pe faptul ca ajutoarele guvernamentale sunt justificate in anumite situatii de criza, insa care sunt sectoarele aflate cu adevarat in dificultate? Despre ce vorbim aici? Este somajul o problema pentru industria IT&C, in care veniturile celor peste 18.000 de firme din Romania au ajuns anul trecut la in jur de 9,4 miliarde de euro, revenind la nivelul din 2008?

Fara sa intru in variabilele de natura politica ale masurii guvernamentale de mai sus si fara a pune in colimator firmele care solicita ajutorul de stat, un lucru este clar pentru noi toti: in cazul unei subventii, este evident ca atat cat vor castiga cele cinci companii vor pierde contribuabilii, iar printre ei se numara si antreprenorii de tipul lui Alexandru L. care pun la bataie toata averea si priceperea lor cand se lanseaza intr-o afacere. Alte sectoare si alti actori economici vor pierde ceea ce prima parte va castiga. Totul se produce prin intermediul impozitelor.

Desi sunt constient de enorma popularitate de care se bucura astazi interventionismul, il las pe cititor, antreprenor sau nu, sa-si imagineze mai departe consecintele interventiilor perturbatoare in sfera economica de care guvernul ar trebui sa se detaseze cat mai mult posibil. Un singur sfat am: nu priviti doar efectele imediate ale unei anumite politici publice, ci mai ales consecintele pe termen lung pe care acea politica le-ar putea crea grupului in particular, dar si asupra tuturor grupurilor!

Read More
Economie

Cele 7 motive absurde care se opun privatizarii

Pentru o economie care are ca nevoi reducerea deficitului bugetar, atragerea capitalului strain si eficientizarea marilor companii, vanzarea activelor statului este singura solutia sanatoasa. Cum misiunea FMI tocmai ce a plecat de la Bucuresti inchizand ochii (pentru a nu stiu cata oara in trei ani de zile) in fata noilor amanari ale intentiilor de vanzare a companiilor de stat, am incercat sa identific motivele invocate de guvernanti pentru tergiversarea privatizarii, un punct fundamental al reformelor economice. Pe langa clasicul si puerilul “nu ne vindem tara”, am gasit sapte pretexte, toate politice, fara niciun caracter tehnic. Cum refuzurile de mai jos au doar temei politic, ma cuprinde o teama solida cu privire la destinul privatizarilor pe care va propun sa o descoperiti la finalul articolului, dupa ce vom analiza cele sapte argumente exclusiv politice. Sa incepem cu primul.

Domeniul X intra in categoria sectoarelor strategice. Imi e greu de inteles de ce, spre exemplu, turismul ar trebui sa fie privat, iar energia nu. Reprezentantii guvernamentali sau, mai enervant, unii consultanti asa-zis independenti, aduc in discutie ca principal argument pentru pastrarea unui anumit domeniu in proprietatea statului sintagma “sector strategic”. Reticenta cu privire la privatizarea sectoarelor “strategice” apare in discursul politicenilor populisti si am auzit-o in dese randuri la microfoanele guvernantilor in ultimii douazeci de ani. Imi aduc aminte doar de fostul premier Emil Boc care, chipurile, ar fi sustinut vanzarea unor pachete minoritare de actiuni la companii de importanta strategica, precum Romgaz, cu o conditie: statul sa pastreze controlul companiilor “strategice”. Care erau explicatiile excluderii de la privatizare a unor zone ale economiei – de altfel, lipsita de orice baza rationala? Statul ar urma, astfel, sa pastreze participatiile majoritare pentru avea “un cuvant greu de spus” in energie si alte sectoare importante. Avem aici de-a face o viziune etatista aberanta care ne aminteste de tarile africane de tip socialist.

Privatizarea nu e un scop in sine. Din observatiile mele, atunci cand un guvernant se fereste sa urmeze o cale corecta, in situatia in care evita o solutie pe care nu o poate duce la capat, propune mai multe variante distincte de cea optima. “Nu avem un singur raspuns la aceasta problema. Eu va propun sa urmam calea X, solutia Y si ar trebui sa ne inspire, de asemenea, rezolvarea Z”. In fata unui astfel de discurs, populatia ramane impresionata. De fapt, situatia de fata ne arata un guvern incapabil si lipsit de dorinta de a pune in practica singura cale de urmat. In cazul nostru: privatizarea. Ce explicatii ne da politicianul care respinge, pur si simplu, atragerea capitalului privat, fie acesta strain sau autohton? “Privatizarea nu trebuie sa fie un obiectiv in sine. Avem si alte variante de lucru.” Care sunt variantele, am vazut in ultimii patru-cinci ani. Eu, unul, nu am descoperit un drum ocolitor mai sanatos decat privatizarea, care elimina arieratele, importa capital si tehnologie si, mai tangibil, capabil sa asimileze nevoile clientilor.

Cetatenii vor protesta. “Nu vrem privatizare”- striga angajatii din anumite organizatii, indeosebi personalul din companiile in care puterea sindicatelor este mare. Angajatii unor companii sau regii de stat se opun privatizarii, ba chiar ameninta cu greva si, in consecinta, politicienii in cautare de popularitate subscriu lozinicilor anti-mediul privat. Intalnim astfel de mesaje in 2012 din partea unor angajati care nu si-au mai primit banii de luni de zile, semn ca o firma neprivatizata nu este eficienta. Ei bine, eu sunt absolut convins ca publicul romanesc a evoluat, iar angajatii companiilor de stat au inteles pe propria piele diferentele de performanta dintre o companie de stat si una privatizata. Problema este si de aceasta data in curtea managementului companiilor de stat si mai ales la guvernanti, care pot influenta constiinta sociala a salariatilor de la stat. Dar cine sa explice chestiunile esentiale oricarui cetatean despre avantajele proprietatii private ori despre insanatosirea finantelor publice prin vanzarea activelor statului pentru reducerea deficitului bugetar daca guvernantii nostri nu au fost in stare sa comunice publicului larg masurile de austeritate din urma cu doi ani?

Mandria nationala. Guvernantii manifesta reticenta in fata privatizarii companiilor ineficiente care inghit in fiecare an fonduri de stat de ordinul sutelor de milioane de euro pentru ca…ei sunt patrioti. Auzim in dese randuri explicatii fundamentate naiv pe teza mandriei nationale ce sustin mentinerea in proprietatea de stat a unui cadavru, Tarom-ul spre exemplu, doar pentru a promova imaginea Romaniei in exterior. Pe baza unui patriotism schilod si fara logica economica, avem aspiratia de a fi prezenti pe aeroporturile Europei, ignorand cum ungurii au falimentat Malev-ul, bulgarii au esuat cu operatorul lor national, iar Olimpic-ul grecilor si-a inchis portile de imbarcare cu pierderi enorme dupa ce a incercat sa mearga pe cont propriu. Atata timp cat ne vom umfla in pene in continuare pentru ca Tarom-ul nostru sa aterizeze cu tricolorul pictat pe coada avionului pe pistele Heathrow ori pe cele din Charles de Gaulle, soarta unei companiii de stat cu perderi de milioane de euro este sortita esecului.

Compania are pierderi. Cine o cumpara? Pe principiul “Fata mea e urata, mai bine o tin in casa”, statul respinge lepadarea de anumite gauri negre si de sursele mari de capusare. O argumentatie fricoasa si fara perspective economice pe termen lung. In mod evident, cand o firma pierde bani privatizarile vor merge destul de greu, insa o echipa de consultanti independenti poate identifica diverse formule de a scoate companiile cu pierderi de sub umbrela statului. Nu sunt adeptul ideii ca statul sa accepte orice varianta, insa, avand in vedere pierderile unei companii, ma intreb: cat mai poate valora aceasta dupa inca trei ani de colectivizare?

Criza financiara. Acesta este, iarasi, un motiv aruncat in discutie frecvent de catre cei care se opun privatizarilor sau doar le prefera pe cele cu dedicatie catre un grup de interese transformat de azi pe maine in “strategic”. Auzim in dese randuri cum turbulentele de pe pietele financiare si deprecierea puternica a actiunilor vor intarzia planurile de privatizare ale guvernului. Despre care planuri vorbim? Sa luam un singur exemplu: jocurile de noroc, un domeniu stabil si in vremuri bune, si in vremuri grele, care poate fi privatizat mai usor. Unele tari pot depasi volatilitatile de pe piete, cum se intampla, pentru exemplu, cu planurile Spaniei de a privatiza loteria de stat, ce-i drept o companie cu profit in crestere. In cazul nostru, ramanem in brate cu Loteria Romana, institutie tentata de drumul insolventei pavat deja de Hidroelectrica, asta dupa ce, in primul rand, cheltuielile “gaurii negre” au crescut prin achizitii supraevaluate, si, in al doilea rand, in conditiile in care operatorul de jocuri de noroc are petitori.

Greaua mostenire. In final, o regula respectata cu sfintenie de toate guvernele post-decembriste: prima conferinta de presa a unui ministru, primele acuze adresate inaintasilor. Ce face un guvernant debusolat fara solutii si lipsit de intentia de a privatiza activele statului? Continua autismul economic si da vina pe greaua mostenire lasata de predecesori. Sa ne uitam doar la programul de guvernare al guvernului USL, care isi propune “continuarea procesului de privatizare, mai ales acolo unde si atunci cand privatizarea aduce responsabilitate si chibzuinta in gestionarea activelor economice si a resurselor, dar dupa finalizarea auditului asupra activitatii guvernului precedent si clarificarea situatiei reale, tehnice si economice a societatilor supuse acestui proces”. Practic, noul sef da vina pe actiunile celui care l-a precedat si asa am rezolvat criza: intreprinderile de stat vor ramane neprivatizate, desi existau mijoacele tehnice necesare. Ati intalnit obsesia fata de “greaua mostenire” si la privat? Ma indoiesc. Sa analizam doar primele zeci de minute care au urmat dupa depunerea jurmantului de catre premierul Victor Ponta. Stiti cat dureaza procesul de predare-primire a tot ce inseamna guvernarea unei tari? Nu mai mult de o ora, atat au stat impreuna in Palatul Victoria Mihai Razvan Ungureanu si presedintele PSD in urma cu trei luni, cand s-a produs cedarea de putere. Chiar si aceste zeci de minute inseamna prea mult pentru politicieni, care ar prefera sa nu se vada deloc in astfel de momente. Pentru o simpla dar relevanta comparatie, tranzitia este profunda in mediul de business in situatia unei schimbari de management. Pe baza unor exemple foarte proaspete, ma refer doar la cazul celor mai mari banci din Romania, unde presedintii care urmeaza sa fie inlocuiti isi exercita functia mai multe luni in paralel cu acomodarea celor care urme.

Pe fondul celor sapte motivatii de mai sus pe care ma astept sa le auzim in continuare din gurile guvernantilor, in contextul recentelor doua luni de criza politica, dar mai ales prin prisma ultimilor trei ani de inactiune politica, am o singura ingrijorare: ca vom ajunge la situatia in care privatizarea sa fie respinsa prin referendum. Cu sau fara cvorum, cu sau fara avizul si erata Curtii Constitutionale a Romaniei.

Read More
1 10 11 12 13