[dropcap]C[/dropcap]unoasteti analogia lui Steve Jobs dintre biciclete si computere? Recunosc, mi-a ramas in minte compararea unui PC cu o bicicleta pentru mintea umana din prezentarea brandului Macintosh din 1980 (inregistrarea VIDEO, disponibila mai jos). Cu putina imaginatie, putem asemana antreprenoriatul cu mersul pe bicicleta prin intermediul unor sfaturi simple: utilizeaza casca de protectie (asigurari, plan de business), semnalizeaza mereu (comunica cu angajatii&stake-holderii, casca ochii (vigilenta antreprenoriala), fii vizibil(a) (marketing), ia-ti o zi libera (echilibru intre business si viata personala), dar gasim oare elemente comune intre ciclism si actiunea antreprenoriala, privita din punct de vede economic? Eu am identificat doua idei scurte, de analizat si de pastrat mai ales ca tocmai ce a inceput editia cu numarul 100 din Turul Frantei, o competitie draga mie pe care o urmaresc de vreo 15 ani, desi se departeaza tot mai mult de sport si se transforma intr-o afacere medicala.
1. Relatia dintre infrastructura pentru biciclete si autoritatile locale care se impotmoleste in crearea unor trasee sigure pentru biciclisti (vezi esecul pistelor de pe trotuar ori lipsa unei zone speciale pe carosabil) seamana cu imposibilitatea unui minister (spre exemplu, cel pentru IMM-uri ori Ministerul de Finante) sa organizeze mediul privat din cauza lipsei de informatie. Este gresit sa-i ceri orbului sa vrea sa-l ghideze pe cel care vede foarte bine. Pe scurt, un primar nu poate lua decizii sanatoase pentru iubitorii sportului pe doua roti intrucat este evident ca birocratul are in minte doar bunastarea sociala imaginara.
La fel e si cu antreprenoriatul. Asa cum ne povestesc intreprinzatorii si dupa cum ne explica teoria economica sanatoasa (ma refer la Scoala austriaca, in mod evident), orice act antreprenorial implica producerea unei noi informatii sau cunoasteri. Mai departe, absenta restrictiilor institutionale sau legale asupra exercitarii functiei antreprenoriale este absolut necesara pentru ca fiecare individ sa-si materializeze “zestrea” de intreprinzator. Ciclismul, fie ca vorbim despre cel facut din pasiune ori despre o competitie importanta ca Turul Frantei, este asemenea procesului de piata: se deruleaza in virtutea obiectivelor participantilor la piata.
2. Al doilea exemplu se refera la cunoasterea tacita, explicata excelent de economistul Jesus Huerta de Soto in cartea “Scoala austriaca – Piata si creativitatea antreprenoriala”. Astfel, cunoasterea practica, de tip tacit, se refera la faptul ca actorul stie cum sa efectueze anumite actiuni (know-how), insa nu cunoaste elementele sau partile componente a ceea ce face, indiferent daca acestea sunt adevarate sau false (know-that). Sa luam exemplul celui care se straduieste sa urce pe bicicleta, scrie profesorul de Soto. El se straduieste “sa isi mentina echilibrul miscand ghidonul atunci cand simte ca se prabuseste si producand astfel o forta centrifuga ce tinde sa mentina bicicleta in echilibru, si toate aceastea fara ca vreun biciclist sa cunoasca principiile fizice pe fundamentul carora si-a dezvoltat abilitatea si fara sa fie constient de ele.” In schimb, biciclistul isi foloseste ”simtul echilibrului” care ii indica modul in care trebuie sa se comporte in orice moment pentru a nu cadea.
Asadar, viitorul biciclist, asemenea antreprenorului aflat la inceput de drum, nu invata un ansamblu de norme obiective de tip stiintific care sa-i permita efectuarea miscarilor necesare ca rezultat al aplicarii unei serii de ormule de fizica matematica. De fapt, procesul de invatare consta, mai degraba, in achizitia unor obiceiuri practice de conduita.
