Malcolm Gladwell ajunge repede pe lista autorilor preferati si acolo iti va ramane in urmatorii ani, caci sigur va mai scrie carti actuale, sau, daca nu, cel putin mai sunt lucrari inca netraduse in limba romana. E unul dintre acei tineri autori cu radacini in jurnalism care scriu nu doar pentru carieristii din marketing, cat mai ales pentru managerii care cauta o evolutie profesionala sanatoasa.

In cele doua titluri ale sale pe care le-am citit – “Exceptionalii – povestea succesului” si “The Tipping Point” (ambele traduse de Editura Publica) – , am gasit o formula ampla pentru o carte de business, cu abordari multiple, pe placul meu: o abordare psihologica, combinata cu cea istorica, o perspectiva antropologica, cuplata cu cea sociologica. Marturisesc ca tocmai ultimele doua abordari m-au facut sa devin un admirator perseverent al lui Gladwell: insusindu-si bine tehnica de management a studiilor si evenimentelor, autorul american reuseste sa simplifice analize sociologice profunde, iar conceptele si aplicarea acestora il incadreaza in sociologia pop.

Din prima carte a lui Malcolm Gladwell care mi-a ajuns in mana – “Exceptionalii” – , am aflat prin studii de caz si exemple diverse cum nu reuseste cel mai destept, ca succesul nu inseamna doar suma deciziilor si eforturilor pe care le facem noi insine. Exceptionali sunt cei carora li s-au oferit oportunitati. Simplu si descurajator, nu? Dar cati dintre acestia au avut puterea si prezenta de spirit sa profite de ele? Pentru Bill Gates, a fost vorba de un context favorabil, dar nu cumva, translatand exemplele lui Gladwell in mediul de business romanesc, cartea norocoasa a lui Florin Talpes ori a lui Radu Georgescu a fost ca cei doi antreprenori s-au nascut exact cand trebuia, dar indeosebi in tara potrivita?

Malcolm Gladwell insista in cartea sa pe o teza simpla: este gresit sa pretindem ca succesul este o chestiune ce tine numai de meritul individual, ci este mai degraba un produs al lumii in care “exceptionalii” au crescut. Un context care da sansa unica de a profita de el si de a munci din greu. Si pentru ca am ajuns la ingredientul “munca”, merita adus in discutie un studiu psihologic la care Gladwell face referire: regula celor 10.000 de ore, conform careia pentru a deveni un antreprenor mai bun, un atlet mai performant ori un artist desavarsit, atunci cariera ta trebuie construita pe 10.000 de ore in care sa fi lucrat constiincios pentru firma ta, sa fi alergat 3 ore pe zi, vreme 10 ani, ori sa iti fi pus talentul in practica vreme de un deceniu, cu timpul mediu pe zi de mai sus.

Regula lui Malcolm Gladwell nu inseamna ca, daca un bucatar incepator va gati vreme de 10.000 de ore in urmatorii 10 ani, atunci va ajunge chef la cel mai luxos restaurant din oras, insa merita aplicata in cazurile oricarui tanar ambitios, care poate a gasit si oportunitatea de a deveni exceptional. Pentru un jurnalist – blogger, de exemplu, sa scrie 3 ore pe zi vreme 10 ani ar rezulta continut transpus in zeci de mii de insemnari. Ceea ce nu ar garanta succesul, insa daca acele 3 ore pe zi ar fi alocate si pentru training, intalniri periodice cu un mentor, cuplate cu dezvoltarea abilitatilor new media, atunci povestea nu ar mai parea atat de demobilizatoare.

Dupa ce termini de citit cartea lui Gladwell (“Outliers”, in engleza), realizezi cat de putine lucruri stiai despre oamenii exceptionali din spatiul public, dar si despre cei din jurul tau, despre barbati si femei ale caror experiente si comportament se situeaza dincolo de ceea ce este normal si previzibil. Iti vei imagina ca de-acum vei percepe succesul intr-un mod diferit de cel anterior, pe care il gaseai fundamental gresit.

A doua carte a lui Gladwell pe care am lecturat-o, insa prima scrisa de autorul american, “The Tipping Point”, se bazeaza pe aceleasi idei care rezulta din analize sociologice simplificate, insa care ar pune mai degraba umarul la succesul companiei ori organizatiei pe care o reprezinti, si nu neaparat la succesul personal, precum se intampla in “Exceptionalii”. In esenta, “The Tipping Point” cauta principiile dupa care circula zvonurile din gura-n gura, insa despre aceasta carte voi vorbi intr-un articol viitor alaturi de “Blink”, care a fost tradusa foarte recent tot la Editura Publica.