Cu Mona Neagoe, despre antreprenori incapatanati: “Disciplina dezvolta motivatia intr-o companie”

Sep 20,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]A[/dropcap]m cunoscut-o pe Mona Neagoe in cadrul unui interviu. Nu a fost un interviu de recrutare, ci o discutie jurnalist-manager, in care am aflat mai multe lucruri despre cum vede unul dintre cei mai puternici head-hunteri cateva comportamente si atitudini care au legatura cu antreprenoriatul.

Cine este Mona Neagoe

Ea conduce de sapte ani de zile operatiunile firmei de executive search Pedersen & Partners, iar anterior a fost consultant de business, cu o experienta de un deceniu la compania de consultanta si audit, Andersen/ Ernst&Young. A preluat in 2006 conducerea operatiunilor Pedersen & Partners din Romania, apoi a deschis biroul din Serbia, iar in prezent coordoneaza si activitatile de executive search ale companiei din Ungaria, Croatia, Slovenia, Bosnia si Hertegovina si Republica Moldova. Principalii concurenti ai Monei Neagoe (Pedersen&Partners) sunt Radu Furnica (Leadership Development Solutions) si Radu Manolescu (K.M. Trust&Partners).

In ce masura firmele prefera manageri cu spirit antreprenorial?

In opinia Monei Neagoe, toate companiile isi doresc oameni care sa stie regulile de corporatie, sa respecte procedurile chiar daca in timp unele dintre ele au devenit forme fara fond, fara sa-si piarda insa spiritul antreprenorial si initiativa. „Oameni care sa faca performanta, sa contribuie si sa eleveze sistemul, fara sa incalce procedurile – asta vor marile companii.”

Cum se integreaza “antreprenorii incapatanati” in marile corporatii?

Desi o companie isi doreste oameni cu initiativa, creativi si perseverenti, organizatia poate sa ii asimileze, ar provoca prea multe disruptii in viata de zi cu zi. Angajatorul ar putea beneficia de aptitudinile unui astfel de profil, dar probabil ca acesta ar chestiona modul in care sunt facute lucrurile si ar calca pe picioare atatia oameni, incat functie de apetitul de schimbare, angajatorul poate alege in cele din urma sa nu il angajeze. Neagoe crede sunt multe cazuri in care unui angajat cu spirit antreprenorial ii este greu sa se integreze intr-o companie cu proceduri rigide, in care lucrurile nu se misca atat de repede pe cat si-ar dori.

„Te frustrezi amarnic si este sisific sa te lupti in fiecare zi cu rigorile procesului de decizie. Similar, venind dintr-un mediu procedurizat, poti gasi intr-o companie antreprenoriala o libertate de decizie care sa te paralizeze si o lipsa de proceses care sa ti se para o debandada totala. Este doar o chestiune de potrivire intre structura ta ca om, experienta de lucru anterioara si mediul de lucru.”

Cat de disciplinati sunt antreprenorii in procesul de recrutare?

“Este o diferenta mare intre a recruta pentru o multinationala si pentru o companie antreprenoriala locala, in ceea ce priveste disciplina unui proces, de la idee pana la implementarea ei. „Disciplina dezvolta motivatia intr-o companie”, afirma Mona Neagoe. Sunt antreprenorii mai incapatanati decat managerii crescuti in multinationale? „Nu sunt la fel de disciplinati in a respecta regulile si procedurile interne pe care le impun propriilor angajati, fac mult management prin exceptii. Sunt mai convinsi ca stiu ce este bine si mai putin receptivi, pe baza succesului pe care l-au avut in a dezvolta un business. Am vazut intreprinzatori care sunt o ilustrare a ideii vrem sa schimbam fara sa se schimbe nimic.”

De asemenea, Mona Neagoe afirma ca a recrutat si fosti ‘corporatisti’, deveniti antreprenori pentru un timp, care au revenit ulterior in corporatiile care i-au format ca manageri. „Au loc astfel de salturi si sunt dezirabile pentru transferul de experienta. Din punct de vedere al procesului de recrutare este acelasi lucru, dar candidatii trebuie sa evalueze corect avantajele si dezavantajele intre libertatea antreprenoriatului dar un mediu mai riscant si ‘peretii’ corporatiei care te strang, dar ofera un mediu mai predictibil. Nu exista job-ul perfect.”

Multumesc, Mircea Dragos, pentru fotografiile superbe de la Italia in Bocca :)!

Featured

Camelia Sucu: Vreau si pot! Imi place sa controlez banii pe care ii investesc

Mar 8,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]I[/dropcap]ntr-o tara in care doar 37.000 de femei au statutul de patron (atentie, Romania are 695.500 de firme!), antreprenoarele de talia Cameliei Sucu merita ascultate.

Camelia Sucu deruleaza afaceri in industria mobilei si in domeniul agriculturii. Ea a investit 5 milioane de euro in Piata de Gros, o locatie de 12 hectare si hale construite de circa 25.000 mp.

Medic de profesie, Camelia Sucu a povestit in emisiunea Start-Up Wall-Street (vezi inregistrarea mai jos) cum instinctul a caracterizat-o in afaceri inca de la primii pasi pe care i-a facut in antreprenoriat in anii ’90.

Ce am invatat de la Camelia Sucu: citate de pastrat

“Competitia este esentiala pentru un intreprinzator. Competitia e un soi de adrenalina pentru noi, antreprenorii.”

“Vreau si pot! Mereu m-am ghidat dupa acest principiu de viata, chiar si in situatiile in care am fost ocupata de depasesc tot felul de probleme.”

“Afacerile din anii ’90-’00 nu insemnau doar lapte si miere. Antreprenoriatul implica atunci si foarte multe obstacole.”

“La vremea cand am intrat in zona de business nu stiam sa definesc antreprenorul si nici unde sa-l caut. Am fost aruncati intr-o competitie pentru care nu eram pregatiti. Antreprenoare am fost mai intai prin definitie. Faceam lucrurile absolut instinctual”.

“Imi plac sa controlez banii pe care ii investesc.”

“Pentru cei care vor sa acceseze fonduri europene in agricultura am urmatoarele sfaturi: sa-si faca un proiect, sa isi gaseasca un consultant care sa stie exact ce se intampla, sa nu ia primul NU ca pe ultimul. Poate ca exista prea multa birocratie, insa spre norocul nostru oamenii sunt mult mai deschisi si mai rabdatori pentru a te informa in aceasta zona.”

“Dezvoltarea unei afaceri trebuie gandita pe baza unui parteneriat cu bancile si fondurile europene, in timp ce rezervele proprii sunt pentru un implus de moment.”

“Un antreprenor instinctual se concentreaza asupra ideii si abia apoi isi face un plan de afaceri.”

Antreprenoriat Books Featured

Ce am invatat de la Octavian Pantis: cum isi ocupa antreprenorii timpul

Jan 25,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]S[/dropcap]chimba paradigma zilelelor libere. “Ce ar fi sa muncesti de marti pana sambata, de exemplu in loc de luni-vineri?”. Sambata nu prea e lume la birou, nu suna telefoanele, nu sunt sedinte, nu e galagie si s-ar putea sa constati ca ai realizat mai multe intr-o sambata decat in trei zile lucratoare obisnuite.

–>> Antreprenorul-angajat. Unii antreprenori raman cu paradigma de angajat, din care au si venit si in care s-au format 5 sau 15 ani. Antreprenorul este mult mai liber decat managerul dintr-o companie a altcuiva. Antreprenorul are o plaja mult mai mare de risc, de decizie, de optiuni ce pot fi urmate. Antreprenorul are o libertate mult mai mare asupra timpului sau decat are un manager.

–>> Companiile – cariera. Perioada 2004-2008 a cunoscut o explozie de companii antreprenoriale de tip cariera. Sa crestem, sa ne extindem, sa facem, sa ne miscam. 2009 si 2010 au fost un filtru natural pentru toate aceste companii. Unele au ramas la fel si au rezultate remarcabile, obtinute cu mari eforturi, altele – fara un minim de fundatie – au disparut, iar altele au devenit niste frumoase companii de tip serviciu, care merg acum ca unse dar la o turatie mai joasa si cifre mai mici, oferindu-le antreprenorilor un ragaz in care sa se mai bucure un pic de viata in afara serviciului.

–>> Ce sunt companiile “cariera”? Compania de tip cariera e intalnita cel mai frecvent. E asa cum si-o imagineaza cei mai multi: lansari de produse, campanii de marketing, inovatie, orientare pe crestere cu (aproape) orice pret, proceduri si reguli, organigrama inginereasca, uneori cu raportari matriciale, cifre de vanzari si cote de piata analizate in amanunt. E tipic compania multinationala, chiar daca gasim companii de tip cariera la toate dimensiunile.

–>> Compania de tip serviciu e ca o companie de tip cariera dar fara presiunea continua a cresterii, fara pedala de acceleratie apasata tot timpul pana la podea. E de obicei o companie antreprenoriala care si-a gasit un loc in piata, cu relatii oarecum stabile cu clienti, furnizori si alti parteneri. Cuvantul la ordinea zilei nu e “crestere” ci “profit”. Resursele sunt bine cantarite, la fel ca la o companie de tip cariera, dar investitiile in extindere, in campanii, in lansari, in angajari sunt privite cu circumspectie. Antreprenorul e mai comod, cauta liniste si, de obicei, isi are principalele preocupari in afara firmei – familie, hobbyuri, comunitate etc.

–>> Compania antreprenoriala de tip vocatie este construita in jurul unei pasiuni a antreprenorului si prin aceasta companie antreprenorul a gasit un mod de a-si finanta si trai preocuparile placute. Poate ii place sa gateasca si deschide un restaurant, poate ii place sa petreaca timp in mijlocul oamenilor si deschide un restaurant, poate ii place sa calatoreasca si deschide o agentie de turism de nisa, poate ii place in Delta Dunarii si isi deschide un hotel sau ceva acolo. Cuvantul cheie nu e cresterea, nu e profitul ci e bucuria. Desigur ca nu se impotriveste nimeni cresterii sau profitului dar nu pentru asta a fost deschisa firma.

–>> Romania, mai antreprenoriala. Intr-o tara ca Romania poti sa fii antreprenor mai usor decat in alte locuri. Viitorul este al antreprenorilor. Angajatii din multinationale ii vor admira pe antreprenori pentru indrazneala. Unii raman in multinationale atat pentru ego, cat si pentru scoala buna de acolo. Insa, multi au gandul acesta, de face pasul spre antreprenoriat.

Octavian Pantis, managing partner in cadrul firmei de training si consultanta TMI, autor al cartii dedicate managementului timpului “Musai List”. El a fost invitatul emisiunii Start-Up Wall-Street de miercuri, 23 ianuarie 2013.

Antreprenoriat Featured Start-Up

Treburi utile: ce poti invata de la Bogdan Comanescu

Jan 10,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]L[/dropcap]a inceputul anilor ’90 exista o perceptie gresita despre adaos comercial. Oamenilor li se parea ciudat sa cumperi zahar cu 10 lei de la en-gros si sa-l vinzi ulterior cu 12 lei. Era o piata imatura. Oamenii faceau business exact cum se joaca copiii. Nu aveam concepte majore despre business, piata sau marketing.

–>> Vinde beneficii, ofera mai mult. Ofera ceva in plus clientului tau, altceva decat are el strict nevoie. Intreaba-te mereu: ce i-ai dat suplimentar clientului tau?

–>> Castiga increderea clientului. Vanzarea inseamna, in primul rand, castigarea increderii celui pe care il ai in fata, iar daca omul are incredere in tine va cumpara ceea ce ii vinzi.

–>> Actionati constant si puternic atunci cand va deschideti un business. Angajamentul este cel care iti aduce banii. Multi tineri fac cercetari, pliante, carti de vizita, discuta cu prietenii, dar practic nu se intalnesc cu potentialii client.

–>> Daca as avea 20 de dolari, de doi dolari as cumpara marfa si de 18 as face marketing si vanzari. Cand te apuci de business trebuie sa tii minte ca sangele care circula prin venele firmei sunt banii, iar acesti bani vin de la clienti. Daca nu vin de la clienti, ci de la banci, atunci vorim doar despre o transfuzie.

–>> Invata sa delegi. Unii confunda propria afacere cu un job si vor sa le faca pe toate in firma. In loc sa lucreze 8-9 ore, ca in corporatie, ei lucreaza 12-14 ore. Scopul unui business este sa lucreze altii pentru tine. Teama de a delega vine din doua directii: «atat de mult imi place ce fac incat vreau sa fac eu tot» sau din lipsa de incredere in oameni – «nu cred ca altii pot face lucrurile atat de bine ca mine»”.

–>> Asumati-va o majoritate. Niciun business nu trebuie impartit fifty-fifty. In cazul 51%/49% este fericire pentru toata lumea. Totul devine cosmar cand o afacere este impartita 50/50.

–>> Antreprenorul nu trebuie sa confunde nevoia pentru produse si servicii cu cererea. De exemplu, nevoia de training in Romania se ridica la 4 miliarde de euro anual, iar cererea la doar 40 milioane de euro.

Bogdan Comanescu (director general Accelera) este trainer si antreprenor. El a fost invitatul emisiunii Start-Up Wall-Street de miercuri, 9 ianuarie 2013.

Antreprenoriat Featured

Ce am invatat de la antreprenorul Florentin Tuca: despre fericire si oportunitatile din viata

Dec 20,2012 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

Recunosc, sunt norocos: ca jurnalist, am ocazia sa cunosc constant antreprenori interesanti. Asa ca voi scrie pe blog insemnari scurte pe ideea “Ce am invatat”, un feature pe care il citesc cu placere in revista Esquire.

Incep cu Florentin Tuca, managing partner al Tuca Zbarcea & Asociatii, pe care l-am in intervievat aici: Pranz cu avocatul anului 2012: rapidul studentiei din Grozavesti a devenit TGV. Destinatia finala?.

Doua lucruri simple sunt de invatat, din punctul meu de vedere.

1. Primul are legatura cu fericirea. I-am daruit intervievatului meu o carte de suflet, de (re)citit: “Jurnalul Fericirii”, de Nicolae Steinhardt. Apoi am discutat, pe scurt, despre carte si despre ce inseamna fericirea pentru Florentin Tuca, unul dintre cei mai bine platiti oameni din Romania.

Florentin Tuca: “Nicolae Steinhardt si-a gasit fericirea intr-un univers concentrationar al puscariei. El a fost initiat si botezat in acel univers. A avut revelatia crestinarii si a regasirii in IIsus Hristos. Este greu sa spui ce e fericirea. Imi pare rau pentru felul prozaic in care o descriu: fericirea o asociez foarte mult cu starea de dimineata, in care te trezesti dupa ce visezi frumos sau ai cosmaruri. Prima reactie a diminetii este expresia starii tale.”

Fericirea in copilarie. “Eram foarte fericit, am copilarit la tara, dormeam mult, ma trezeam la 10. Vacantele de vara erau superbe la tara, ma duceam la fierarie. Strabunicul meu era fierar, apoi citeam, seara ma duceam la fotbal cu baietii.”

Si apoi? “In liceu a fost cam greu. Am facut liceu de fete. Dintr-un anumit punct de vedere era frumos, fara sa intru in detalii. Din alte puncte de vedere, a fost greu: am prins ani urati ai comunismului, 87’-88’. Erau ani de intuneric la propriu si la figurat. Nu imi aduc aminte cu bucurie de acei ani.

“Imi amintesc de prima dimineata din armata. Mi s-a parut ca imi cade cerul in cap: Noua luni de acum incolo trebuie sa stau in armata. Mai mare nenorocire nici ca exista. Dar apoi mi-am dat seama ca e foarte frumos. Acum diminetile sunt albe, negre, gri, mai vorbim la pensie…”

2. Al doilea lucru de invatat este iarasi simplu si este legat cu recunoasterea oportunitatilor pe care la ai in viata.

“Un student foarte bun la drept (si avem multe exemple in firma noastra) nu poate urca la fel de repede ca noi. Un avocat tanar arde etapele foarte greu, desi este mai bun decat noi, scolit si el dupa ‘89, masterand al universitatilor din strainatate. Avem un coleg extraordinar, Dan Cristea, foarte bun intr-ale dreptului. E campion mondial la dezbatere, dar el nu este managing partner, ci un avocat colaborator foarte bun care arde etapele greu.”

Jurnalistul american Malcolm Gladwell a demonstrat in cartea “Exceptionalii”, prin studii de caz si exemple diverse, ca nu e suficient sa fii cel mai destept pentru a reusi, ca succesul nu inseamna doar suma deciziilor si eforturilor pe care le facem. Exceptionali sunt si cei carora li s-au oferit oportunitati. De exemplu, pentru Florentin Tuca a fost vorba de un context favorabil. A fost membru al unei generatii care a prins un moment formidabil: generatiile mai batrane se scolisera sub Ceausescu, iar cele mai tinere nu au mai avut aceleasi oportunitati.

Tag Archives: ce am invatat