Cartile mele din 2013: cele mai importante 13 titluri

Dec 22,2013 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

[dropcap]D[/dropcap]intre titlurile citite anul acesta, iata-le pe cele mai importante 13 carti pe care as vrea sa le impartasesc si cu voi. Aveam senzatia ca 2013 a fost mai sarac in lectura pentru mine. Dupa un scurt apel la memorie si la articole scrise, constat ca 2013 nu a fost chiar asa auster. Sunt sigur ca 2014 va fi mai bun la capitolul lectura, mai ales la nivel calitativ.

• Am inceput anul cu o investiitie pe termen lung. Nu e vorba despre un plasament financiar ori tablou valoros, ci despre prima carte de economie aparuta in librariile din Romania anul acesta: “Capitalismul. Logica Libertatii”. Este o investitie pe termen lung, caci e una din acele carti de pastrat in biblioteca, o lucrare din care ai vrea sa citeasca si urmasii copiilor tai. Suporteri sinceri ai economiei de piata si ai libertatii economice, cei cinci autori ai cartii – Cosmin Marinescu (coordonator), Bogdan Glavan, Gabriel Staicu, Marius-Cristian Pana si Octavian-Dragomir Jora – propun cititorului in cele aproape 400 de pagini o cunoastere corecta cu privire la ce anume este piata.

• Apoi mi-am dat seama ca am o problema de time-management asa ca am citit doua carti utile. Prima a fost “Procrastinarea”. M-am regasit in studiile care arata ca procrastinarea reprezinta de departe cea mai serioasa problema pentru studenti, care isi petrec in medie o treime din timp amanand lucrurile. De ce se intampla asta? In primul rand, camerele de camin sunt pepiniere de procrastinatori intrucat tentatiile – alternativele la studiu – sunt omniprezente, superioare din orice punct de vedere, de exemplu, scrierii unor eseuri. In al doilea rand, termenele de predare mari ale eseurilor si lipsa pasilor intermediari provoaca o amanare indelungata a prezentarii lor.

• Tot pe zona de management al timpului, am pus mana pe “Mai mult cu mai putin”. Sustinator infocat al simplitatii, Leo Babauta reuseste in “Mai mult cu mai putin” sa te convinga ca munca ta va fi mai eficienta daca te vei elibera de tot ce ti-ar putea distrage atentia de la lucru. Dupa ce vei citi cartea (lectura ei este usoara), vei deveni unul dintre cautatorii de …simplitate. Rezultatul? Spre exemplu, daca esti fumator/oare, vei acumula energie pentru a depasi barierele de care te lovisei atat de des in incercarile tale de a renunta la fumat.

• La inceputul anului am fost la cursul Dioscurii: Nicu Steinhardt si Alexandru Paleologu, unul dintre studiile incepute de Casa Paleologu & Co in ianuarie. Au fost intalniri de doua ore care mi-au facut weekendurile inceputului de an si mai faine. De asemenea, intalnirile au fost un bun prilej sa recitesc “Bunul simt ca paradox”.

• Am primit de la prieteni de ziua mea “Eseu romantat asupra neizbanzii”, de Nicolae Steinhardt. Cititi-l si voi de aici, e gratuit PDF-ul.

• Depre cunoasterea tacita am citit in lucrarea economistului Jesus Huerta de Soto in cartea “Scoala austriaca – Piata si creativitatea antreprenoriala”. Cunoasterea practica, de tip tacit, se refera la faptul ca actorul stie cum sa efectueze anumite actiuni (know-how), insa nu cunoaste elementele sau partile componente a ceea ce face, indiferent daca acestea sunt adevarate sau false (know-that). Sa luam exemplul celui care se straduieste sa urce pe bicicleta, scrie profesorul de Soto. El se straduieste “sa isi mentina echilibrul miscand ghidonul atunci cand simte ca se prabuseste si producand astfel o forta centrifuga ce tinde sa mentina bicicleta in echilibru, si toate aceastea fara ca vreun biciclist sa cunoasca principiile fizice pe fundamentul carora si-a dezvoltat abilitatea si fara sa fie constient de ele.” In schimb, biciclistul isi foloseste ”simtul echilibrului” care ii indica modul in care trebuie sa se comporte in orice moment pentru a nu cadea.

• Cea mai buna carte despre educatie lecturata in 2013 este “O singura scoala pentru toata lumea”. O educatie gratuita, de calitate, pentru oricine, oriunde, acesta este mottoul Khan Academy si al cartii “O singura scoala pentru toata lumea”, scrisa de Salman Kahn. O misiune destul de ambitioasa care a facut din Academia Khan cel putin o parte din solutia pentru iesirea din impas a educatiei moderne, intr-un sistem actual care abunda in strategii ineficiente, in neconcordante evidente intre ce invata elevii si ce ar trebui sa stie. Viziunea revolutionara asupra viitorului educatiei m-a “prins” inca din primele pagini ale cartii datorita a trei ratiuni de context care au legatura cu logica economica sanatoasa.

• Din “Sfarsitul reglementarii si ultimul reglementator”, de Lucian Croitoru, am aflat ca reglementarea nu-i sanatoasa, dar e necesara in anumite cazuri.

•2013 este anul in care am descoperit, datorita primulul curs de la MBA, storytelling-ul ca arta de a lucra mai bine in viata de zi cu zi. “Arta povestirii in afaceri” este o carte ok pe aceasta zona.

• O carte care mi-a placut mult este “A da si a lua”, despre care am scris aici. Cheia cartii “A da si a lua” este intelegerea a ceea ce face daruirea deopotriva puternica si periculoasa, iar odata ce vei citi argumentele lui Adam Grant vei intelege de ce donatorii ajung mereu in varf, mai plastic spus “de ce baietii termina pe primul loc.”

• “Super Freakonomics” e o carte primita in dar acum vreo trei ani si pe care am citit-o abia anul acesta. Voi scrie curand un articol despre acest titlu.

• “Teoria socialismului si a capitalismului”, de Hans-Hermann Hoppe, este o carte pe care vreau sa o recitesc in fiecare an. Am facut-o anul acesta si am fost surprins de fiecare data cand am descoperit argumente noi.

• O carte citita pe final de 2013 care merita mentionata aici este “David si Goliat”, de Malcolm Gladwell. Asa cum am scris aici, cartea „David si Goliat” este biografia unei idei, ideea dificultatii dezirabile care sugereaza ca nu orice dificultate este negativa. Mai simplu spus, un obstacol, sa zicem faptul ca esti un cititor prost, te transforma intr-un extraordinar ascultator, ceea ce iti va da in cele din urma riscuri pe care, altminteri nu ti le-ai fi asumat.

Antreprenoriat Featured

Ce am invatat de la antreprenorul Florentin Tuca: despre fericire si oportunitatile din viata

Dec 20,2012 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

Recunosc, sunt norocos: ca jurnalist, am ocazia sa cunosc constant antreprenori interesanti. Asa ca voi scrie pe blog insemnari scurte pe ideea “Ce am invatat”, un feature pe care il citesc cu placere in revista Esquire.

Incep cu Florentin Tuca, managing partner al Tuca Zbarcea & Asociatii, pe care l-am in intervievat aici: Pranz cu avocatul anului 2012: rapidul studentiei din Grozavesti a devenit TGV. Destinatia finala?.

Doua lucruri simple sunt de invatat, din punctul meu de vedere.

1. Primul are legatura cu fericirea. I-am daruit intervievatului meu o carte de suflet, de (re)citit: “Jurnalul Fericirii”, de Nicolae Steinhardt. Apoi am discutat, pe scurt, despre carte si despre ce inseamna fericirea pentru Florentin Tuca, unul dintre cei mai bine platiti oameni din Romania.

Florentin Tuca: “Nicolae Steinhardt si-a gasit fericirea intr-un univers concentrationar al puscariei. El a fost initiat si botezat in acel univers. A avut revelatia crestinarii si a regasirii in IIsus Hristos. Este greu sa spui ce e fericirea. Imi pare rau pentru felul prozaic in care o descriu: fericirea o asociez foarte mult cu starea de dimineata, in care te trezesti dupa ce visezi frumos sau ai cosmaruri. Prima reactie a diminetii este expresia starii tale.”

Fericirea in copilarie. “Eram foarte fericit, am copilarit la tara, dormeam mult, ma trezeam la 10. Vacantele de vara erau superbe la tara, ma duceam la fierarie. Strabunicul meu era fierar, apoi citeam, seara ma duceam la fotbal cu baietii.”

Si apoi? “In liceu a fost cam greu. Am facut liceu de fete. Dintr-un anumit punct de vedere era frumos, fara sa intru in detalii. Din alte puncte de vedere, a fost greu: am prins ani urati ai comunismului, 87’-88’. Erau ani de intuneric la propriu si la figurat. Nu imi aduc aminte cu bucurie de acei ani.

“Imi amintesc de prima dimineata din armata. Mi s-a parut ca imi cade cerul in cap: Noua luni de acum incolo trebuie sa stau in armata. Mai mare nenorocire nici ca exista. Dar apoi mi-am dat seama ca e foarte frumos. Acum diminetile sunt albe, negre, gri, mai vorbim la pensie…”

2. Al doilea lucru de invatat este iarasi simplu si este legat cu recunoasterea oportunitatilor pe care la ai in viata.

“Un student foarte bun la drept (si avem multe exemple in firma noastra) nu poate urca la fel de repede ca noi. Un avocat tanar arde etapele foarte greu, desi este mai bun decat noi, scolit si el dupa ‘89, masterand al universitatilor din strainatate. Avem un coleg extraordinar, Dan Cristea, foarte bun intr-ale dreptului. E campion mondial la dezbatere, dar el nu este managing partner, ci un avocat colaborator foarte bun care arde etapele greu.”

Jurnalistul american Malcolm Gladwell a demonstrat in cartea “Exceptionalii”, prin studii de caz si exemple diverse, ca nu e suficient sa fii cel mai destept pentru a reusi, ca succesul nu inseamna doar suma deciziilor si eforturilor pe care le facem. Exceptionali sunt si cei carora li s-au oferit oportunitati. De exemplu, pentru Florentin Tuca a fost vorba de un context favorabil. A fost membru al unei generatii care a prins un moment formidabil: generatiile mai batrane se scolisera sub Ceausescu, iar cele mai tinere nu au mai avut aceleasi oportunitati.

Books Featured

Economia intr-o lectie: ce se vede si ce nu se vede

Nov 22,2012 / By Claudiu Vrinceanu / No Comment

Cand in Romania vor fi milioane de tablete si e-reader-e, iar cartile in format electronic vor deveni procuparea tinerilor, o lucrare ar trebui sa fie, in opinia mea, prima din biblioteca digitala cu titluri economice. „Economia intr-o lectie”, de Henry Hazlitt, ar trebui sa stea si peste cativa ani la sectiunea “Now reading” a tabletelor, precum astazi ar fi necesar sa fie cea mai la indemana carticica despre stiinta economica de pe rafturile bibliotecii din lemn a oricarui tanar student viitor economist.

Henry Hazlitt, libertarian adept al Scolii Austriece, e un economist foarte interesant pentru oricine: genul care stie sa scrie pe intelesul unei majoritati, nu doar intr-un limbaj academic accesibil doar celor specializati. Aceasta apropiere de cititor se bazeaza mai ales pe stilul unei scriituri construite dupa ani buni in jurnalistica: Hazlitt si-a inceput cariera la The Wall Street Journal, apoi a semnat numeroase articole pentru publicatii de renume ca The New York Sun, Newsweek ori The New York Times.

Cartea “Economia intr-o lectie” porneste de la o ipoteza vie si in zilele noastre, ale carei manifestari le observam inclusiv in spatiul romanesc: in stiintele economice au loc mai multe erori de gandire decat in orice alt domeniu de studiu cunoscut omului. Factorii cei mai importanti care dau nastere la erori economice in fiecare zi sunt, in primul rand, interpretarea unei idei sau propuneri in favoarea propriilor interese si, in al doilea rand, eroarea omiterii consecintelor secundare. Concret, daca de efectele unei politicii de stat va beneficia un singur grup, oamenii avantajati, a se citi „economistii”, vor avea un interes direct, vor pleda in favoarea acestei propuneri. De asemenea, omul, in speta noastra economistul, tinde sa vada doar efectele imediate ale unei anumite politici publice, nu si consecintele pe termen lung pe care acea politica le-ar putea crea acelui grup in particular, dar si asupra tuturor grupurilor.

„Economia intr-o lectie”, o carte care a facut celebra teoria “ce se vede si ce nu se vede” enuntata anterior de Frederic Bastiat, propune o abordare care ar fi utila si in zilele noastre in analiza politicilor publice: sa vedem problema in ansamblu si nu pe fragmente, acesta fiind de fapt scopul stiintei economice.

Lectia de economia din aceasta carte, expusa intr-o forma generala, explica modul in care multe lucruri ce par adevarate atunci cand studiem un singur grup economic se dovedesc iluzii cand sunt luate in considerare interesele tuturor, fie ca sunt producatori, fie ca sunt consumatori. Interpretarea unei politici doar din perspectiva unui singur grup de oameni inseamna sinucidere economica.

O carte mica, dar cu idei mari, „Economia intr-o lectie” poate fi un cadou potrivit pentru studenti, jurnalisti, politicieni, indeosebi pentru viitorii economisti. Iar cei care doresc sa continue sa citeasca despre stiinta economica ar trebui sa urmeze chiar sfatul lui Henry Hazlitt: sa se orienteze catre lucrari de dimensiuni si dificultate medii.

Idei mari din “Economia intr-o lectie”:

• Cum poti sa intelegi mai bine presupusul miracol al cheltuielilor publice: fiecare dolar utilizat pentru cheltuieli publice trebuie obtinut prin perceperea unui impozit.

• In stiinta economica, latura deductiva este la fel de importanta ca si faptele pe care ea se sprijina.

• Cu cat este mai mare felia din venitul national prelevat prin impozite, cu atat mai mare va fi gradul de descurajare a productiei si a ocuparii fortei de munca in sectorul privat.

• Sa acorzi ajutor de somaj inseamna a plati celor care beneficiaza de pe urma lui o suma mai mare decat ar obtine pe piata libera pentru eforturile lor.

• Inflatia favorizeaza anumite grupuri pe o perioada scurta de timp, dar afectandu-i pe ceilalti: pe termen lung consecintele sunt dezastruoase asupra intregii comunitati.

• Profiturile nu se obtin prin cresterea preturilor, ci prin efectuarea de economii si prin cresterea eficientei, rezultatul fiind ajustarea costurilor de productie.

Cunostintele, aplicate:

Este o carte utila, in primul rand, intermediarilor de idei – profesori, jurnalisti, lideri de opinie, analisti – care ar trebui sa ia in considerare mai ales consecintele secundare si sa fie preocupati de efectele unei anumite politici economice ori ale unui proiect dat, pe termen lung si asupra intregii societati. In al doilea rand, este relevanta pentru orice antreprenor care este hartuit constant de catre stat: el va intelege mai profund, nu doar pe propria piele, de exemplu, mecanismele impozitarii draconice.

Cartea, dintr-o privire:

Titlu: “Economia intr-o lectie”
Autor: Henry Hazlitt
Editura: Publishing Libertas
Colectia: Laissez faire
Lungime: 204 pagini
Traducere: Madalina Badea, Alina Danielescu
Prefata la editia in limba romana: Florin Rusu
Pret: hard copy – 20 de lei + este disponibila gratuit pe site-ul ecol.ro

Books Featured

Exceptionalii si The Tipping Point: Malcolm Gladwell

Oct 24,2012 / By Claudiu Vrinceanu / 1 Comment

Malcolm Gladwell ajunge repede pe lista autorilor preferati si acolo iti va ramane in urmatorii ani, caci sigur va mai scrie carti actuale, sau, daca nu, cel putin mai sunt lucrari inca netraduse in limba romana. E unul dintre acei tineri autori cu radacini in jurnalism care scriu nu doar pentru carieristii din marketing, cat mai ales pentru managerii care cauta o evolutie profesionala sanatoasa.

In cele doua titluri ale sale pe care le-am citit – “Exceptionalii – povestea succesului” si “The Tipping Point” (ambele traduse de Editura Publica) – , am gasit o formula ampla pentru o carte de business, cu abordari multiple, pe placul meu: o abordare psihologica, combinata cu cea istorica, o perspectiva antropologica, cuplata cu cea sociologica. Marturisesc ca tocmai ultimele doua abordari m-au facut sa devin un admirator perseverent al lui Gladwell: insusindu-si bine tehnica de management a studiilor si evenimentelor, autorul american reuseste sa simplifice analize sociologice profunde, iar conceptele si aplicarea acestora il incadreaza in sociologia pop.

Din prima carte a lui Malcolm Gladwell care mi-a ajuns in mana – “Exceptionalii” – , am aflat prin studii de caz si exemple diverse cum nu reuseste cel mai destept, ca succesul nu inseamna doar suma deciziilor si eforturilor pe care le facem noi insine. Exceptionali sunt cei carora li s-au oferit oportunitati. Simplu si descurajator, nu? Dar cati dintre acestia au avut puterea si prezenta de spirit sa profite de ele? Pentru Bill Gates, a fost vorba de un context favorabil, dar nu cumva, translatand exemplele lui Gladwell in mediul de business romanesc, cartea norocoasa a lui Florin Talpes ori a lui Radu Georgescu a fost ca cei doi antreprenori s-au nascut exact cand trebuia, dar indeosebi in tara potrivita?

Malcolm Gladwell insista in cartea sa pe o teza simpla: este gresit sa pretindem ca succesul este o chestiune ce tine numai de meritul individual, ci este mai degraba un produs al lumii in care “exceptionalii” au crescut. Un context care da sansa unica de a profita de el si de a munci din greu. Si pentru ca am ajuns la ingredientul “munca”, merita adus in discutie un studiu psihologic la care Gladwell face referire: regula celor 10.000 de ore, conform careia pentru a deveni un antreprenor mai bun, un atlet mai performant ori un artist desavarsit, atunci cariera ta trebuie construita pe 10.000 de ore in care sa fi lucrat constiincios pentru firma ta, sa fi alergat 3 ore pe zi, vreme 10 ani, ori sa iti fi pus talentul in practica vreme de un deceniu, cu timpul mediu pe zi de mai sus.

Regula lui Malcolm Gladwell nu inseamna ca, daca un bucatar incepator va gati vreme de 10.000 de ore in urmatorii 10 ani, atunci va ajunge chef la cel mai luxos restaurant din oras, insa merita aplicata in cazurile oricarui tanar ambitios, care poate a gasit si oportunitatea de a deveni exceptional. Pentru un jurnalist – blogger, de exemplu, sa scrie 3 ore pe zi vreme 10 ani ar rezulta continut transpus in zeci de mii de insemnari. Ceea ce nu ar garanta succesul, insa daca acele 3 ore pe zi ar fi alocate si pentru training, intalniri periodice cu un mentor, cuplate cu dezvoltarea abilitatilor new media, atunci povestea nu ar mai parea atat de demobilizatoare.

Dupa ce termini de citit cartea lui Gladwell (“Outliers”, in engleza), realizezi cat de putine lucruri stiai despre oamenii exceptionali din spatiul public, dar si despre cei din jurul tau, despre barbati si femei ale caror experiente si comportament se situeaza dincolo de ceea ce este normal si previzibil. Iti vei imagina ca de-acum vei percepe succesul intr-un mod diferit de cel anterior, pe care il gaseai fundamental gresit.

A doua carte a lui Gladwell pe care am lecturat-o, insa prima scrisa de autorul american, “The Tipping Point”, se bazeaza pe aceleasi idei care rezulta din analize sociologice simplificate, insa care ar pune mai degraba umarul la succesul companiei ori organizatiei pe care o reprezinti, si nu neaparat la succesul personal, precum se intampla in “Exceptionalii”. In esenta, “The Tipping Point” cauta principiile dupa care circula zvonurile din gura-n gura, insa despre aceasta carte voi vorbi intr-un articol viitor alaturi de “Blink”, care a fost tradusa foarte recent tot la Editura Publica.

Tag Archives: carti