[dropcap]T[/dropcap]ocmai ce m-am intors de la cea de-a saptea (si ultima) intalnire a cursului Dioscurii: Nicu Steinhardt si Alexandru Paleologu, unul dintre studiile incepute de Casa Paleologu & Co in ianuarie. Au fost intalniri de doua ore care mi-au facut weekendurile acestui inceput de an si mai faine. Iata doar cateva motive simple si aparte.

1. Cursurile au avut loc intr-o atmosfera speciala, si anume in casa familiei Paleologu din strada Armeneasca 34 din Capitala, ramasa neschimbata de pe vremea cand traia Alexandru Paleologu si careia i-au calcat pragul nenumarate personalitati ale vietii culturale si politice din ultimii optzeci de ani.

2. Cursul a fost acompaniat de perspectiva personala a lui Theodor Paleologu, care i-a cunoscut bine pe cei doi eseisti, si de anumite detalii intime, cum ar fi corespondenta dintre Nicu Steinhardat si Alexandru Paleologu, serie de scrisori care deconspira o frumoasa prietenie inceputa in 1954.

3. Am luat parte la un curs despre prietenie, despre doi oameni extraordinari: “asemanatori, diferiti, complementari”. Intalnirile din Casa Paleologu au transmis prin graiul lui Theodor Paleologu si prin lecturile lucrarilor celor doi eseisti tainele unei relatii bazata pe curaj. Cursul a fost despre inchisoare, despre credinta si religie, despre ortodoxie si masonerie, despre genul eseului si critica literara, dar mai ales despre prietenie, iar cuvintele de mai jos sunt elocvente pentru a divulga o relatie speciala.

 “1972 mi-a adus manuscrisul <<Jurnalului fericirii>>. Pana atunci, il admiram foarte mult pe Nicu si pentru ce scria, si pentru ce spunea, si pentru disciplina lui mentala. Dar cartea aceea, cand am citit-o, intr-o noapte si in ziua urmatoare, mi-a taiat rasuflarea. L-am chemat si i-am spus: „Mai, Nicule, toata lumea ne stie ca ne batem pe burta, ca-mi permit sa te bat pe burta, ca-ti vorbesc ca unui egal, uneori te si admonestez sau chiar te iau in ras. Ramanem asa, ca asa ne stie lumea. Dar, in realitate, aferim! Esti la ora actuala, probabil, dintre toti scriitorii romani traitori, cel mai mare.“ – Alexandru Paleologu, revista “Viata Romaneasca”

 Sursa foto: gazetademaramures.ro