Fie ca se numesc “impozite”, “reglementari”, “nationalizari”, “inflatie”, “birocratie” sau “impuneri fiscale”, rezultatele politicii distructiviste le simtiti pe propria piele si nu e nevoie sa asteptati ziua de 21. 12. 12 pentru a intelege ca distrugerea societatii provine tocmai din interventia guvernamentala.

Daca asa-zisul sfarsit al lumii a fost o nascocire, finalul lumii bazate pe logica economica sanatoasa se produce chiar acum. Este un proces continuu. Singura forma de distructivism, asa cum o inteleg eu, se rezuma la urmatoarea afirmatie simpla si de neclintit cu argumente:

“Amestecul statului in viata economica, care se autointituleaza „politica economica”, nu a facut nimic altceva decat sa distruga viata economica”. (Ludwig von Mises – “Socialismul. O analiza economica si sociologica”).

Despre aceste lucruri am scris un articol la inceputul saptamanii si ma bucur ca este bine citit: Cum imi petrec sfarsitul lumii: ADEVARATUL final. Notele din articol, arata, in fapt, expresii ale distructivismului si se impart in doua spete: unele sunt imaginare, dar neindoielnice, iar altele sunt autentice. Ambele au un lucru un comun: relatia cu statul.