Cand vremurile ultimilor 25 de ani vor fi vazute prin lentila practicilor viitoare, oare ce vor observa criticii si observatorii? Cam asta-i intrebarea prin care am “citit” comentariile si opiniile post-mortem despre Dinu Patriciu. Unii au raspuns ca urmasii nu vor observa nimic: nu exista vreo institutie de afaceri ori de educatie care sa-i poarte numele. Inclin sa le dau dreptate. Cum am aflat de existenta cartii “Capitalismul romanesc – un proiect”, scrisa de Dinu Patriciu, alaturi de prietenul sau, Horia Rusu, am comandat-o la un anticariat si am citit-o zilele trecute.
Cartea, publicata in 1998, vorbeste despre demitizarea statului ca o maxima urgenta in actiunea factorului politic. Statul nu este solutia, el este problema, de aceea, cred autorii, se impun descentralizarea, dereglementarea si privatizarea. Nu voi intra intr-o analiza a cartii. Sunt chiar ca au facut-o altii in anii ’90, ba chiar unii au vorbit si despre un posibil plagiat. Impartasesc mai jos 5 idei despre economie care mi-au placut. Nu stiu de unde le-a luat Dinu Patriciu sau daca le-a testat in propriile actiuni ori proiecte, dar cunosc un lucru: o carte scrisa poate deveni acel CEVA ramas si lasat in urma ta.
Despre proprietatea privata
Proprietatea asupra propriei munci, pe care o poti vinde ca pe un serviciu, iti ofera un puternic stimulent de a investi in propria educatie si pregatire crescand astfel calitatea serviciilor pe care le poti oferi. Similar, proprietarii unor bunuri de capital sunt puternic motivati sa le dezvolte in moduri atractive pentru altii.
Despre subventii si ajutoare de stat
« Politicienii de stanga ne amagesc cu “educatia gratuita”, cu “asistenta medicala gratuita”, cu “locuinte gratuite”, cu “transport gratuit”. Acesta terminologie este cu totul inselatoare. Nici unul dintre aceste lucruri nu este gratuit. Avem de-a face, de fapt, cu o “deplasare a costurilor”, caci pentru producerea lor sunt necesare resurse care sunt limitate.»
Despre rolul consumatorilor si concurenta
Aprobarea planificatorilor din aparatul de stat, a unei majoritati legislative sau a rivalilor in afaceri nu este necesara intr-o economie de piata. Concurenta este cea care ii face raspunzatori pe inteprinzatori (si pe investitorii care ii sprijina); ideile trebuie sa treaca testul “verificarii realitatii” impusa de consumatori. Consumatorii sunt judecatorul si juriul suprem al inovatiei si performantei in afaceri.
Despre rolul autoritatilor publice
« Oamenii au adesea tendinta de a se gandi la autoritatile publice, mai ales la un guvern ales in mod democratic, ca la un dispozitiv corector. Ei actioneaza ca si cum interventia guvernului ar rezolva orice tip de probleme. Aceasta idee este falsa. Sistemul de autoritati publice este numai o metoda de organizare sociala – un proces institutional prin care indivizii iau decizii si desfasoara activitati in mod colectiv. »
Despre educatie
Monopolul educational al statului este cea mai importanta parghie prin care statul centralist actioneaza asupra psihologiei sociale si se constituie in principala piedica in calea dobandirii identitatii individuale.
Anticariatul pe langa faptul ca este mai ieftin, este vorba si de mirosul placut de vechi pe care numai intr-un anticariat poti simti mirosul trecutului